ÎCCJ, Decizia nr. 209/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 209/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1195 din 10 august 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată

de inculpatul P.L., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea formulată

la data de 5 august 2011, inculpatul P.L. a solicitat liberarea provizorie sub

control judiciar, în temeiul art. 160

2

C. proc. pen.

În motivarea cererii

inculpatul a învederat că sunt îndeplinite condițiile admisibilității în

principiu și, totodată, cererea este temeinică, iar lăsarea sa în libertate nu

ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere

statutul socio-profesional al acestuia.

S-a mai arătat că

temeiul care a stat la baza arestării preventive la momentul actual a fost

depășit prin prisma faptului că au fost administrate toate probele.

Totodată, inculpatul

a solicitat să se țină seama și de circumstanțele personale ale sale și anume

starea de sănătate a soției acestuia, care este bolnavă, internată în spital,

precum și faptul că are un copil minor ce trebuie întreținut.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a normelor incidente,

prima instanță a constatat că prin încheierea de ședință nr. 759 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului P.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 255 pct. 1 C. pen.

și art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6

și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost reținute ca

temeiuri ale arestării preventive dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă

bănuiala că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina lui, precum și

faptul că infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt prevăzute de lege

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în liberate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din

gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, sentimentul de

insecuritate socială și dezaprobarea publică.

Ulterior, măsura

arestării preventive a fost prelungită succesiv de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală.

S-a apreciat că

liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă

de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere

mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal

sau a împiedica comiterea altor fapte penale, prezentând următoarele

caracteristici: accesorialitate, față de măsura arestării preventive a

inculpatului, deoarece pentru luarea ei este necesară în mod prealabil,

arestarea preventivă a inculpatului; caracter provizoriu, deoarece poate fi

revocată atunci când cel liberat nu îndeplinește sau încalcă obligațiile impuse

la liberarea sa; caracter facultativ, deoarece aplicarea ei este lăsată la

aprecierea organului judiciar competent; caracter de beneficiu recunoscut de

lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă că presupune existența unei

arestări legale în executare; caracter subiectiv, deoarece se admite după

verificarea condițiilor referitoare la persoana inculpatului, în sensul că se

apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile

procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana

inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare; caracter de garanție având

ca efect numai o încetare temporară a privării de libertate, condiționată de

îndeplinirea unor condiții impuse la liberare.

Aplicând regulile

expuse, prima instanță a constatat că deși inculpatul P.L. are vocația de a

beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar în raport de

dispozițiile art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., cererea sa nu este

întemeiată având în vedere gravitatea faptelor pentru care este cercetat și

împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile.

În acest sen, s-a

reținut că din probatoriul administrat în cauză că există indicii că inculpatul

ar fi comis infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr.

39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct.

2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art.

26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7 pct. 1 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziției art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că în intervalul

mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat

vamal C.C.S. SRL Constanța, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârșit, la

diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la luare

de mită, infracțiune săvârșită de mai mulți lucrători vamali din B.V. Constanța

Sud Agigea, precum și acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită,

săvârșită de mai mulți intermediari vamali, în total reținându-se în sarcina

inculpatului 23 acte materiale.

Prima instanță a

reținut că, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul

actelor materiale și calitatea avută de acesta, rezultă pericolul social

concret pentru ordinea publică pe care îl constituie lăsarea în libertate a

inculpatului, activitatea sa neputând fi însă desprinsă de contextul

activității desfășurate de întreaga grupare infracțională, activitate de natură

să prejudicieze reputația instituțiilor publice și să deterioreze încrederea în

corectitudinea celor abilitați să vegheze la respectarea legilor.

S-a apreciat că

aspectele de ordin personal invocate de inculpat nu pot fi prevalente în

aprecierea posibilității îndeplinirii scopului măsurilor preventive prin

cercetarea inculpatului în stare de libertate, aceste împrejurări nefiind de

natură a influența ori a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe

care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment

procesual și neconstituind garanții suficiente că inculpatul nu va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului.

Astfel, în raport cu

argumentele expuse și având în vedere caracterul facultativ și subiectiv al

măsurii procesuale solicitate de inculpat, prima instanță a constatat că

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L.

este neîntemeiată.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel

după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, expuse în partea

introductivă a prezentei decizii pentru greșita apreciere a neîndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen. și greșita

respingere a cererii inculpatului, față de circumstanțele personale ale

acestuia, împrejurarea că au fost administrate probele relevante pentru

inculpat.

Analizând recursul

prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de

la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste

scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau

pe cauțiune.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana

arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi

eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei

garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Referitor la

reglementările interne în materie se constată că art. 160

2

alin. (1)

și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi

acordată.

Rezultă, așadar, că

liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă,

neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței

[(art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea

unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii

prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care

aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea

de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau

că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau

prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din

reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării

luate față de învinuit sau inculpat.

Analizând actele

dosarului se constată că întemeiat prima instanță a considerat că la acest

moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a

inculpatului nu era oportună.

Se reține, astfel, că

prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată

și apoi prelungită măsura arestării preventive.

Totodată, se constată

că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul

instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un

grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor

importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României),

persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu

diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de

afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice

beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup

ce avea ca

scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în

privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe

raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea

instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv

pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.

Practicile grupului

infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale

funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri

procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară

de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau

însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în

alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a

documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de

taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de

la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără

perceperea acestor taxe.

Rețeaua structurală

constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite,

inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în

România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul

vamal.

Infracțiunile,

mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea

și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda,

falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri

oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate

la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială

înregistrată.

Potrivit cercetărilor

efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau

structurați pe paliere: de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție

externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S.,

D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V.,

D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție, comisionari vamali și angajați ai

comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R.,

D.I., execuție, intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A.,

A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.

Se constată că

inculpatul, angajat al societății comerciale de comisionariat vamal al cărei

asociat era inculpatul T.D.I. a sprijinit în repetate rânduri ca și complice

săvârșirea în calitate de autor a infracțiunilor de luare de mită de către

lucrătorii vamali, respectiv dare de mită de către intermediarii vamali,

mediind activități derulate de către acest din urmă inculpat și acționând

ca o interfață în

comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanța Sud Agigea și inculpatul T.D.I. cu

privire la practicile ilicite și corupte promovate de aceștia, în sensul

încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea

accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conțineau, după

caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât

cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul

exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor de serviciu specifice

prin procesarea containerelor respective, permițând accesul lor în țară în loc

să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

Astfel, s-a reținut

de către procuror că inculpatul, în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în

calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal C.C.S. SRL Constanța,

ce își desfășura activitatea în P.C. Sud Agigea, inculpatul se afla în

permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic și

control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea

inculpatului T.D.I. informațiile relevante, culese de la fața locului, despre

problemele întâmpinate de clienții SC C.C.S. SRL în cadrul operațiunilor de

control vamal. Pe de altă parte, același învinuit transmitea lucrătorilor

vamali informațiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a

se plăti mită pentru introducerea în țară a containerelor cu mărfuri importate.

Astfel, inculpatul P.L.

a acționat ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanța Sud

Agigea și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de

aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali

prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce

conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte

cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri

subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor

de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând

accesul lor în țară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal

plauzibil.

Astfel, în toată

perioada sus-menționată, aflându-se în fiecare zi în Portul Constanța Sud

Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl

purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L.

și alții), pentru ca discuțiile dintre lucrătorii vamali și inculpatul T.D.I.

referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste

telefoane, în scopul de a proteja secretul discuțiilor respective și de a face

extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale

interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11

octombrie 2010, orele 17:46:32).

La data de 25 august

2010, inculpatul L.P. a promis că îl va contacta pe Ș.B.V. Constanța Sud

Agigea, inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operațiunea

de intrare în țară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie

vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia și respectiv Călărași, mărfuri

aparținând unui protejat al inculpatului D.L.A.

Legat de această

operațiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând,

lucrătorii vamali își vor preciza pretențiile pe care le au cu privire la

cuantumul mitei (26 august 2010, orele 14:04:06, 10:56:03, 10:52:02). De

asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul

documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis

apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul

M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în țară chiar în aceeași

zi sau, cel târziu, a doua zi dimineață foarte devreme (27 august 2010, orele

12:12:30, 12:14:08).

La data de 01

septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei

operațiuni de tranzit ale intermediarului vamal E.H.A., conținând sardine, au

fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul

acestei stări de fapt.

La aceeași dată,

inculpatul P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în țară

a unui transport de „papuci”, contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9” (01 septembrie 2010, orele 11:09:02).

La data de 02

septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că

inculpatul C.M. intenționează să introducă în tară o cantitate de 125 colete cu

lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I.

i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operațiune este de „o mie și

ceva” de dolari S.U.A. sau Euro (02 septembrie 2010, orele 11:30:54).

La data de 30

septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre

faptul că într-un container aparținându-i intermediarului vamal M.R. există

disimulată și nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care:

parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenți, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a

propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul

la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancțiuni importante de către

lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 09:17:03).

La data de 04

octombrie 2010, inculpatul L.P. a luat la cunoștință despre faptul că

inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conținând

20 de baxuri de ochelari, declarați ca fiind ochelari de soare, câtă vreme

erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară

superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le

comunica faptul că trebuie permis accesul în țară a containerului respectiv. La

fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se

permite intrarea în țară a unui container conținând macrou al unui intermediar

vamal bulgar, situație în care s-a intervenit și pe lângă inculpatul D.L.A., Ș.B.V.

Constanța Sud Agigea (04 octombrie 2010, ora 09:17:08; 05 octombrie 2010, ora

10:28:41; 05 octombrie 2010, ora 10:47:43).

La data de 05

octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma

de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în țară a

45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conținea 1.000 de

colete de mărfuri, la valoare inițială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior,

după introducerea în țară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (05

octombrie 2010, orele 16:21:51, 16:3:03).

La data de 08

octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V.

Constanța Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a două containere ce

conțineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere și alimente

(08 octombrie 2010, ora 10:52:43).

La data de 08

octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. să-i

aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca

mită pentru procesarea unor containere (08 octombrie 2010, orele 10:53:36 și

13:49:43).

La data de 08

octombrie 2010, orele 15:11:36, inculpatul P.L. l-a înștiințat, de o manieră

codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i:

„i-am lăsat medicamente lui băiatu”, acțiune validată imediat de inculpatul T.D.I.

(08 octombrie 2010, orele 15:11:36).

La data de 11

octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va

transmite mita către lucrătorii vamali de îndată ce va fi nevoie, sumele

respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie

2010, orele 16:28:42).

La data de 12

octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va

contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informații exacte despre

operațiunile, atât licite, cât și ilicite ale intermediarului vamal M.R., în

perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu

exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât și cu

titlu de mită. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I.

informații similare despre operațiunile vamale ale inculpatului D.M. și A.N.A.R.B.M.

(12 octombrie 2010, orele 08:51:42 și 10:58:31).

La data de 12

octombrie 2010, orele 11:08:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I.

de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost

promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie

2010, orele 11:08:53).

La data de 26

octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita

solicitată de vameși pentru introducerea în țară a unui container conținând 10

colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A.

(26 octombrie 2010, orele 17:26:12 și 17:37:54).

La data de 27

octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul

D.L.A., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai

multe operațiuni de tranzit vamal, urmând ca firma C.C.S. „să se ocupe de tot;

de luat liber, de ..”, implicând prin această formulare inclusiv activitatea de

colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 12:19:40,

12:06:35 și 13:17:16).

La data de 28

octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul

dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că

certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situație, de o

gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care

i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie

în documente orice alt motiv de respingere a operațiunii de tranzit, fără a se

face referire la documentul fals prezentat în vamă de C.C.S. pentru operațiunea

respectivă (28 octombrie 2010, orele 11:09:52).

La data de 29

octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel

client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o

operațiune de tranzit, pentru care a plătit, atât comisioanele percepute de C.C.S.,

cât și mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în țară a

mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 09:04:07).

La data de 01

noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va

verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma U.E. SRL,

reprezentată de inculpatul C.L., conțin mărfuri cu caracter ilicit și care ar

fi pretențiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a

mărfurilor respective (01 noiembrie 2010, orele 10:40:14 și 15:42:34). La

aceeași dată, inculpatul P.L. a efectuat verificările solicitate și i-a

comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din

punct de vedere al admiterii lor în țară.

La data de 02

noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea

banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui

transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie

recuperată ulterior de la client, numitul M. (02 noiembrie 2010, ora 09:15:44).

La data de 12

noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va

discuta cu inculpatul O.C.C., pentru a stabili care este valoarea mitei ce

trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12

noiembrie 2010, orele 13:50:07).

La data de 30 noiembrie

2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua legătura cu

lucrătorii vamali și, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a afla care este

valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în țară a mărfurilor

importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 10:29:15).

La data de 30

noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ștampila

aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. nu este

notificată (este, practic, falsificată) (30 noiembrie 2010, orele 13:35:06).

La data de 04

ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să

introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru

lucrătorii vamali „la 14”, primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l

introduce în vamă „la 12” (04 ianuarie 2011, orele 12:30:40).

S-a considerat că

faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din

Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art.

6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6

și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Se constată astfel că

probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis

faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, având în

vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și

impactul exercitat din punct de vedere economic și social, sub aspectul

regimului sancționator faptele despre care există indicii că au fost comise de

inculpat respectând condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C.

proc. pen.

Cu toate acestea, din

analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu

îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce

reglementează această instituție.

Se reține sub acest

aspect că acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu

un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra

oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind

dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.; se constată că

aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei

concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea

inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei,

natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana

învinuitului sau inculpatului.

Totodată,

dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o

obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul

procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat

de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative

celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc.

pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.

Așa fiind, instanța

de recurs apreciază că gravitatea faptelor despre care există indicii ce

creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în

care acestea au fost comise, numărul mare de acte materiale și impactul lor, conduc

la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul

procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea

normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă.

Urmărirea penală nu este, încă finalizată, având în vedere caracterul complex

al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în

continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate

aspectele.

Se constată,

totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control

judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar

avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și

necesității desfășurării normale a procesului penal.

Astfel,

circumstanțele personale nu sunt suficiente, în speță, pentru a fundamenta

concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, ele neputând fi

avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale,

ce prevalează, în anumite circumstanțe, cum este și cea de față, dreptului

persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.

Așa fiind, se reține

că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și

aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în

speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros

argumentată.

Motivele de recurs

invocate sunt nefondate.

După cum s-a reținut

și în cele ce preced, soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea

atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2)

C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi

realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere

natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost

comise de inculpat, gravitatea acestora, impresia creată publicului în sensul

funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al

autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor

săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare,

complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi

penale.

Se reține, de

asemenea, că independent de ordinea aleasă de organul de urmărire în

administrarea probelor actele dosarului creează presupunerea, pentru

considerentele anterior expuse, influențării negative a scopului procesului

penal prin admiterea, la acest moment procesual, a cererii de liberare

provizorie sub control judiciar, urmărirea penală având un caracter complex și

nefiind încă finalizată.

Astfel, nu pot fi

primite susținerile apărării în sensul inexistenței de date privind un

potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în

condițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea

acordării, la acest moment procesual incipient a liberării provizorii rezultând

implicit din analiza coroborată a ansamblului elementelor vizând starea de fapt

și persoana inculpatului, anterior enumerate și avute, de altfel, în vedere și

de prima instanță.

Rezultă, așadar, că

argumentele invocate de către instanță sunt apte a justifica soluția legal

dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.

Pentru considerentele

ce preced dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1195

din 10 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 6478/1/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 august 2011.