ÎCCJ, Decizia nr. 298/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 298/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea
nr. 1428 din 3
octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 7666/1/2011, în baza art. 160
8a
alin. (2) C. proc.
pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub
control judiciar formulată de inculpatul P.L
.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr.
7666/1/2011, inculpatul P.L. a formulat, prin apărătorul său, cerere de
liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispozițiilor art. 160
2
C. proc. pen.
S-a motivat că, prin
prisma dispozițiilor naționale, cât și din perspectiva C.E.D.O., se impune ca
liberarea provizorie sub control judiciar să nu fie condiționată de gravitatea
infracțiunilor, ci această măsură trebuie subordonată garantării prezentării
inculpatului la audieri, precum și evitării unei stări de pericol sau a
obstrucționării justiției.
Examinând actele și
lucrările dosarului, prima instanță a constatat că măsura arestării preventive
a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 zile, prin încheierea nr. 759
din 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ulterior
fiind prelungită pe o durată de 30 de zile, prin încheierea nr. 888 din 18
iunie 2011. Ambele încheieri au rămas definitive prin respingerea recursului
inculpatului.
La data de 11 iulie
2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura
arestării preventive a inculpatului. Ulterior, măsura arestării preventive a
fost prelungită succesiv de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 155
și următoarele C. proc. pen., ultima dată prin încheierea nr. 1372 din 9
septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, în dosarul nr. 7129/1/2011, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de
21 septembrie până la 20 octombrie 2011, inclusiv.
Ca situație de fapt,
s-a reținut în sarcina inculpatului că a aderat și sprijinit un grup
infracțional organizat.
Astfel, în intervalul
mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat
vamal C.C.S. SRL Constanța, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârșit, la
diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la luare
de mită, infracțiune săvârșită de mai mulți lucrători vamali din B.V. Constanța
Sud Agigea, precum și acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită,
săvârșită de mai mulți intermediari vamali.
În concret,
inculpatul L.P. era angajatul SC C.C.S. SRL ce își desfășura activitatea în P.C.
Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner,
control fizic și control documentar. În această calitate, inculpatul P.L.
transmitea inculpatului T.D.I. informațiile relevante, culese de la fața
locului, despre problemele întâmpinate de clienții SC C.C.S. SRL în cadrul
operațiunilor de control vamal. Pe de altă parte, același învinuit transmitea
lucrătorilor vamali informațiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv
promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în țară a containerelor cu
mărfuri importate.
Astfel, inculpatul P.L.
a acționat ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanța Sud
Agigea și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de
aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali
prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce
conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte
cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri
subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor
de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând accesul
lor în țară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, în toată
perioada sus-menționată, aflându-se în fiecare zi în P.C. Sud Agigea, a avut
asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal
de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L. și alții),
pentru ca discuțiile dintre lucrătorii vamali și inculpatul T.D.I. referitoare
la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în
scopul de a proteja secretul discuțiilor respective și de a face extrem de
dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a
convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11 octombrie
2010, orele 17:46:32).
La data de 25 august
2010, inculpatul L.P. a promis că îl va contacta pe Ș.B.V. Constanța Sud
Agigea, inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operațiunea
de intrare în țară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie
vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia și respectiv Călărași, mărfuri
aparținând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această
operațiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând,
lucrătorii vamali își vor preciza pretențiile pe care le au cu privire la cuantumul
mitei (26 august 2010, orele 14:04:06, 10:56:03, 10:52:02). De asemenea,
inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul documentar
este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis apoi
inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul M.A.,
pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în țară chiar în aceeași zi
sau, cel târziu, a doua zi dimineață foarte devreme (27 august 2010, orele
12:12:30, 12:14:08).
La data de 01
septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei
operațiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conținând sardine, au
fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul
acestei stări de fapt.
La aceeași dată, inculpatul
P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în țară a unui
transport de „papuci”, contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9” (01 septembrie 2010, orele 11:09:02).
La data de 02
septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că
inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o cantitate de 125 colete cu
lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I.
i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operațiune este de „o mie și
ceva” de dolari S.U.A. sau Euro (02 septembrie 2010, orele 11:30:54).
La data de 30
septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre
faptul că într-un container aparținându-i intermediarului vamal M.R. există
disimulată și nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care:
parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenți, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a
propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul
la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancțiuni importante de către
lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 09:17:03).
La data de 04
octombrie 2010, inculpatul L.P. a luat la cunoștință despre faptul că
inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conținând
20 de baxuri de ochelari, declarați ca fiind ochelari de soare, câtă vreme
erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară
superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le
comunica faptul că trebuie permis accesul în țară a containerului respectiv. La
fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se
permite intrarea în țară a unui container conținând macrou al unui intermediar
vamal bulgar, situație în care s-a intervenit și pe lângă inculpatul D.L.A., Ș.B.V.
Constanța Sud Agigea (04 octombrie 2010, ora 09:17:08; 05 octombrie 2010, ora
10:28:41; 05 octombrie 2010, ora 10:47:43).
La data de 05
octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma
de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în țară a
45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conținea 1.000 de
colete de mărfuri, la valoare inițială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior,
după introducerea în țară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (05
octombrie 2010, orele 16:21:51, 16:3:03).
La data de 08
octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V.
Constanța Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a două containere ce
conțineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere și alimente
(08 octombrie 2010, ora 10:52:43).
La data de 08
octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. să-i
aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca
mită pentru procesarea unor containere (08 octombrie 2010, orele 10:53:36 și
13:49:43).
La data de 08
octombrie 2010, orele 15:11:36, inculpatul P.L. l-a înștiințat, de o manieră
codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i: „i-am
lăsat medicamente lui băiatu”, acțiune validată imediat de inculpatul T.D.I.
(08 octombrie 2010, orele 15:11:36).
La data de 11
octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va
transmite mita către lucrătorii vamali de îndată ce va fi nevoie, sumele
respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie
2010, orele 16:28:42).
La data de 12
octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va
contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informații exacte despre
operațiunile atât licite cât și ilicite ale intermediarului vamal M.R., în
perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu
exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât și cu
titlu de mită. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I.
informații similare despre operațiunile vamale ale inculpatului D.M. și A.N.A.R.B.M.
(12 octombrie 2010, orele 08:51:42 și 10:58:31).
La data de 12 octombrie
2010, orele 11:08:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. de ce
lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost
promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie
2010, orele 11:08:53).
La data de 26
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita
solicitată de vameși pentru introducerea în țară a unui container conținând 10
colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A.
(26 octombrie 2010, orele 17:26:12 și 17:37:54).
La data de 27
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul
D.L.A., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai
multe operațiuni de tranzit vamal, urmând ca firma C.C.S. „să se ocupe de tot;
de luat liber, de……”, implicând prin această formulare inclusiv activitatea de
colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 12:19:40,
12:06:35 și 13:17:16).
La data de 28
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul
dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că
certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situație, de o
gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care
i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie
în documente orice alt motiv de respingere a operațiunii de tranzit, fără a se
face referire la documentul fals prezentat în vamă de C.C.S. pentru operațiunea
respectivă (28 octombrie 2010, orele 11:09:52).
La data de 29
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel
client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o
operațiune de tranzit, pentru care a plătit atât comisioanele percepute de C.C.S.,
cât și mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în țară a
mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 09:04:07).
La data de 01
noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va
verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma U.E. SRL,
reprezentată de inculpatul C.L., conțin mărfuri cu caracter ilicit și care ar
fi pretențiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a
mărfurilor respective (01 noiembrie 2010, orele 10:40:14 și 15:42:34). La
aceeași dată, inculpatul P.L. a efectuat verificările solicitate și i-a
comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din
punct de vedere al admiterii lor în țară.
La data de 02
noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea
banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui
transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie
recuperată ulterior de la client, numitul M. (02 noiembrie 2010, ora 09:15:44).
La data de 12
noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va
discuta cu inculpatul O.C.C., pentru a stabili care este valoarea mitei ce
trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12
noiembrie 2010, orele 13:50:07).
La data de 30
noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua
legătura cu lucrătorii vamali și, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a
afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în țară a
mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 10:29:15).
La data de 30
noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ștampila
aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. nu este
notificată (este, practic, falsificată) (30 noiembrie 2010, orele 13:35:06).
La data de 04
ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să
introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru
lucrătorii vamali „la 14”, primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l
introduce în vamă „la 12” (04 ianuarie 2011, orele 12:30:40).
S-a considerat că
faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din
Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art.
6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.
(2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6
și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)
C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Instituția liberării
provizorii este reglementată prin dispozițiile art. 160
1
și
următoarele C. proc. pen., după ce, în art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se
arată că „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea
provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune”.
Din modul de
redactare a textului art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul
folosind expresia „se poate acorda”, rezultă dreptul judecătorului/instanței de
a aprecia asupra acordării sau neacordării liberării provizorii.
Cu privire la cererea
de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P.L., prima
instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în
principiu [(art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la
natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul
pedepsei prevăzute de lege.
Prima instanță a
constatat că infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat
sunt infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub
limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului
este admisibilă.
În ceea ce privește
condiția negativă prevăzută de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen.,
referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament
după liberarea provizorie, prima instanță a constatat că aceasta nu este
îndeplinită.
Din coroborarea celor
două texte menționate [(art. 160
2
alin. (1) și art. 160
2
alin.
(2) C. proc. pen.)] reiese caracterul facultativ al acordării liberării
provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar
afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii
prevăzută de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, probatoriul
administrat de către procurorul specializat anticorupție până în acest moment
procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a
comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigența
prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este
în curs de desfășurare, cauza în care inculpatul este cercetat este complexă,
iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au
schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce privește poziția
procesuală a inculpatului.
Prima instanță,
procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 160
1
- art. 160
10
C. proc. pen. și nu la analiza temeiurilor
arestării preventive, a constatat că instanța de judecată, atât în cursul
urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea
provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.
16O
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Astfel, cu ocazia
verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se
pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii,
respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării
preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori
ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună,
după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive,
nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
Astfel, la acest
moment procesual, buna desfășurare a procesului penal poate fi compromisă prin
faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat
acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până
în prezent, urmând a fi efectuate și alte acte procesuale, urmărirea penală
nefiind finalizată.
S-a reținut că față
de numărul mare de persoane implicate, cauza este complexă, ceea ce presupune o
urmărire penală complexă și că au fost ridicate documente de la societăți
comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi
verificate.
De asemenea, având în
vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor
materiale reținute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, angajat
la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanța, rezultă pericolul
concret pe care îl constituie lăsarea sa în libertate, aducându-se atingere
valorilor sociale și regulilor de drept instituite într-un stat democratic,
generând în rândul opiniei publice ideea că funcționarii vamali se pot folosi
de funcțiile lor pentru obținerea de beneficii materiale, prejudiciind buna
reputație a autorităților publice. O reacție blândă față de acest gen de
inculpați ar putea crea un sentiment de insecuritate publică și ar genera
neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și,
prin aceasta, s-ar pune în pericol ordinea publică de drept aflată într-o
relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției.
Concomitent, prima
instanță văzând relaționarea dintre circumstanțele reale ale comiterii faptei
și cele personale ale inculpatului, a avut în vedere și urmarea socialmente
periculoasă a infracțiunii, lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin
incriminarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes
public.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.L.
Amplele concluzii ale
apărătorului ales al recurentului inculpat, ale reprezentantului parchetului
precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea
introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând cauza prin
prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi
respins, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit
dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la
infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura
buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea
învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la
executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri
preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea
de a nu părăsi țara; d) arestarea preventivă.
În alin. (2) al
aceluiași text de lege, legiuitorul arată că „scopul măsurilor preventive poate
fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Având în vedere
faptul că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită
ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile
juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea
măsurilor preventive.
În reglementarea
acestora, se recomandă instituirea unui grad diferențiat de constrângere a
libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată
fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate
asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.
Deși nu este o măsură
preventivă, liberarea provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de
individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit, prin ambele
măsuri, chiar dacă sunt de natură diferită, fiind același și anume, buna
desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea
măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului,
respectiv instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă controlul
judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv menținerea față de
inculpat a măsurii arestării preventive.
Din analiza
dispozițiilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen., corelate cu art. 160
2
C. proc. pen., rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie,
trebuie îndeplinite două condiții pozitive și una negativă.
Prima condiție
pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de
privarea de libertate a persoanei, ca neputând fi dispusă în lipsa unei stări
de arest efectiv.
A doua condiție
vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.
Sub acest aspect,
potrivit dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., „liberarea
provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor
săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”.
Condiția negativă
vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după
liberarea provizorie.
Astfel, în art. 160
2
C. proc. pen., se arată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se
acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l
împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că
acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor
părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau
prin alte asemenea fapte.
Se observă că
legiuitorul, folosind expresia de „date” nu a avut în vedere existența unor
probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete
rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpatului, modul de operare,
infracțiunea săvârșită, care să îndreptățească temerea, să o justifice.
Îndeplinirea celor trei
condiții nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o
vocație, instanța având facultatea și nu obligația de a dispune măsura. Aceasta
poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenția provizorie este
absolut necesară, iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin
menținerea măsurii arestării preventive.
Detenția provizorie poate fi menținută atunci
când instanța constată insuficiența controlului judiciar, cu respectarea, pe
toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura
preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Din perspectiva C.E.D.O.,
în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în
condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul
de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure
prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a înțelege
sensul dispoziției enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de
aplicație. Astfel, s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de
detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală,
instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării
inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale
sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil
unei persoane prezumată nevinovată.
Curtea a decis, cu
valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se
referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă,
sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță.
Totodată, s-a statuat
că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în
condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.
Raportând datele
speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu
prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., apreciez că, în acest moment, un controlul
judiciar instituit inculpatului P.L. este insuficient, pentru realizarea scopului
penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se
menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și
principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei
respectiv a făptuitorului.
Raportându-ne la
gravitatea infracțiunilor presupus a fi săvârșite [(art. 7 pct. 1 din Legea nr.
39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art. 6 și 7 pct.
2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art.
26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6 și 7 pct. 1 din
Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., totul
cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.)], la împrejurarea că
urmărirea penală nu este finalizată, impunându-se audierea martorilor și
administrarea probelor apreciate ca fiind necesare stabilirii adevărului, dar
și la atitudinea sa în cursul procedurilor, Înalta Curte apreciază că există
„date”, în accepțiunea dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) C. proc.
pen., din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea
adevărului.
În aceste condiții, Înalta
Curte apreciază că detenție provizorie este legitimă, fiind necesară ocrotirii
unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat
al inculpatului, nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale
dar și din perspectiva C.E.D.O. (inculpatul fiind arestat la data de 25 mai
2011), iar controlul judiciar este insuficient pentru asigurarea scopului
procesului penal.
Așa fiind, se
constată că încheierea atacată este legală, temeinică și riguros motivată,
motivele de recurs invocate fiind nefondate.
Pentru considerentele
ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., raportat la art. 160
9
C. proc. pen., recursul declarat
de inculpatul P.L. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1428
din 3 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, în dosarul nr. 7666/1/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 octombrie 2011.