ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la C.N.S.C., petenta SC G.B.S. SRL a criticat rezultatul procedurii de atribuire din 25 iunie 2012, conform căreia oferta sa a fost declarată inacceptabilă, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, emis de Ministerul Afacerilor Europene, în cadrul procedurii de atribuire, prin cerere de oferte on-line, a contractului de servicii având ca obiect „Servicii de instruire în vederea prevenirii situațiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli și de fraudă, în cadrul instituțiilor care gestionează Instrumente Structurale”, solicitând anularea actului menționat, anularea raportului procedurii și a actelor subsecvențe, reevaluarea ofertelor și obligarea autorității contractante de a transmite răspunsul firmei câștigătoare SC P.R.

SRL privind fundamentarea economică a modului de formare a prețului ofertat, în cazul în care acesta reprezintă mai puțin de 85% din valoarea estimată a contractului, conform art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin decizia nr. 2435/C6/2731 din 25 iulie 2012, C.N.S.C. a admis excepția lipsei competenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, organul inițial sesizat a reținut, în esență, că entitatea achizitoare Ministerul Afacerilor Europene are calitatea de autoritate contractantă în sensul prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G.

nr. 34/2006 cu modificările ulterioare, dar, întrucât, valoarea estimată a contractului de „Servicii de instruire în vederea prevenirii situațiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli și fraudă, în cadrul instituțiilor care gestionează Instrumente Structurale” este mai mică decât echivalentul în RON a pragului de 125.000 euro, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16, teza a II-a din O.U.G nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, soluționarea contestațiilor privind o astfel de procedură fiind exceptată de la aplicarea dispozițiilor cap. IX din același act normativ. Prin sentința civilă nr. 5165 din 14 decembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivare, Tribunalul a reținut că pârâtul este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, iar soluționarea litigiilor privind actele administrative (tipice și/sau asimilate) emise de aceasta este de competența curții de apel. La rândul său, prin sentința civilă nr. 598 din 7 februarie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea C.N.S.C. Pentru a hotărî astfel, Curtea, examinând situația de fapt și dispozițiile legale incidente, a concluzionat că prima teză a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu impune obligația autorității de a urma procedura de atribuire prevăzută de dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006 în cazul unui contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, dar aceasta nu exclude dreptul autorității, ca în scopul asigurării transparenței în activitatea sa decizională privind utilizarea de fonduri publice, să recurgă la ea și atunci când contractele s-ar situa sub plafonul legal. A mai reținut că si mpla raportare la plafonul valoric este suficientă pentru a înlătura competența C.N.S.C., mai ales în condițiile în care partea reclamantă a intenționat să învestească C.N.S.C. cu o contestație formulată împotriva rezultatului unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziție publică, prin cerere de oferte, desfășurată de o autoritate publică centrală care a acționat ca și autoritate contractantă, invocând în acest sens ca temei de drept dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006 raportate la H.G. nr. 925/2006. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține C.N.S.C. Astfel, în speță, Ministerul Afacerilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene, conform O.U.G.

nr. 96/2012) a publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice invitația de participare din 13 martie 2012 privind atribuirea contractului de servicii intitulat „Servicii de instruire în vederea prevenirii situațiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli și fraudă în cadrul instituțiilor care gestionează Instrumente Structurale”, cu o valoare estimată de 593.000 RON fără TVA, echivalentul a 123.794,21 euro, respectiv 668.360 RON cu TVA, echivalentul a 153.504,82 euro; procedura de atribuire la care s-a recurs este cea a cererii de oferte. La data de 15 iunie 2012, a fost întocmit raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică de servicii, fiind declarată câștigătoare oferta depusă de SC P.R.

SRL cu o propunere financiară de 197.000 RON. Ca urmare a comunicării rezultatului procedurii, a formulat contestație un alt ofertant, respectiv SC G.B.S. SRL, contestație înregistrată la C.N.S.C. Față de acestea, este de necontestat, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, că în speță pârâtul Ministerul Afacerilor Europene a înțeles să demareze o procedură de atribuire a unui contract de servicii, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, fiind urmate etapele prevăzute de acest act normativ. În aceste condiții, nu poate fi exclusă de la aplicarea capitolului IX din acest normativ, acest aspect rezultând cu claritate inclusiv din dispozițiile art. 256 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 . Potrivit art. 255 alin. (1) raportat la art. 256 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, prin sesizarea C.N.S.C.

în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim, în termen de: a) 10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, despre un act al autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 și ale capitolului II secțiunea a 2-a, este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2); b) 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, despre un act al autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 și ale capitolului II secțiunea a 2-a, este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2)”.

Din înscrisurile cauzei rezultă, fără echivoc, că aceasta este procedura pe care petenta/reclamanta a înțeles să o valorifice în speță. Prin contestația sa, SC G.B.S. SRL a criticat rezultatul procedurii de atribuire din 25 iunie 2012, solicitând anularea actului menționat, anularea raportului procedurii și a actelor subsecvente, reevaluarea ofertelor și obligarea autoritarii contractante de a transmite răspunsul firmei câștigătoare SC P.R. SRL privind fundamentarea economică a modului de formare a prețului ofertat, în cazul în care acesta reprezintă mai puțin de 85% din valoarea estimată a contractului, conform art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii formulate de petenta SC G.B.S.

SRL revine C.N.S.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că soluționarea contestației formulate de SC G.B.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Europene este de competența C.N.S.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.