ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5797/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la C.N.S.C.,

petenta SC G.B.S. SRL a criticat rezultatul procedurii de atribuire din 25 iunie

2012, conform căreia oferta sa a fost declarată inacceptabilă, potrivit art. 36

alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, emis de Ministerul Afacerilor

Europene, în cadrul procedurii de atribuire, prin cerere de oferte on-line, a

contractului de servicii având ca obiect „Servicii de instruire în vederea

prevenirii situațiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli și

de fraudă, în cadrul instituțiilor care gestionează Instrumente Structurale”,

solicitând anularea actului menționat, anularea raportului procedurii și a

actelor subsecvențe, reevaluarea ofertelor și obligarea autorității contractante

de a transmite răspunsul firmei câștigătoare SC P.R. SRL privind fundamentarea

economică a modului de formare a prețului ofertat, în cazul în care acesta

reprezintă mai puțin de 85% din valoarea estimată a contractului, conform art.

202 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin decizia nr.

2435/C6/2731 din 25 iulie 2012, C.N.S.C. a admis excepția lipsei competenței

sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a

contestației în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, organul inițial sesizat a reținut, în esență, că entitatea achizitoare

Ministerul Afacerilor Europene are calitatea de autoritate contractantă în sensul

prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările ulterioare,

dar, întrucât, valoarea estimată a contractului de „Servicii de instruire în

vederea prevenirii situațiilor de incompatibilitate, conflicte de interese,

nereguli și fraudă, în cadrul instituțiilor care gestionează Instrumente Structurale”

este mai mică decât echivalentul în RON a pragului de 125.000 euro, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 16, teza a II-a din O.U.G nr. 34/2006, cu

modificările ulterioare, soluționarea contestațiilor privind o astfel de

procedură fiind exceptată de la aplicarea dispozițiilor cap. IX din același act

normativ.

Prin sentința civilă

nr. 5165 din 14 decembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, declinând competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

În motivare, Tribunalul

a reținut că pârâtul este o autoritate de rang central în sistemul autorităților

publice, iar soluționarea litigiilor privind actele administrative (tipice și/sau

asimilate) emise de aceasta este de competența curții de apel.

La rândul său, prin sentința

civilă nr. 598 din 7 februarie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și a declinat soluționarea

cauzei în favoarea C.N.S.C.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea, examinând situația de fapt și dispozițiile legale incidente, a concluzionat

că

prima

teză a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu impune obligația autorității

de a urma procedura de atribuire prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 în

cazul unui contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse

în anexa nr. 2B, dar aceasta nu exclude dreptul autorității, ca în scopul asigurării

transparenței în activitatea sa decizională privind utilizarea de fonduri publice,

să recurgă la ea și atunci când contractele s-ar situa sub plafonul legal.

A mai reținut că si

mpla raportare la plafonul

valoric este suficientă pentru a înlătura competența C.N.S.C., mai ales în condițiile

în care partea reclamantă a intenționat să învestească C.N.S.C. cu o contestație

formulată împotriva rezultatului unei proceduri de atribuire a unui contract de

achiziție publică, prin cerere de oferte, desfășurată de o autoritate publică centrală

care a acționat ca și autoritate contractantă, invocând în acest sens ca temei de

drept dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 raportate la H.G. nr. 925/2006.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 20

pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține C.N.S.C.

Astfel, în speță, Ministerul

Afacerilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene, conform O.U.G.

nr. 96/2012) a publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice invitația de

participare din 13 martie 2012 privind atribuirea contractului de servicii intitulat

„Servicii de instruire în vederea prevenirii situațiilor de incompatibilitate, conflicte

de interese, nereguli și fraudă în cadrul instituțiilor care gestionează Instrumente

Structurale”, cu o valoare estimată de 593.000 RON fără TVA, echivalentul a 123.794,21

euro, respectiv 668.360 RON cu TVA, echivalentul a 153.504,82 euro; procedura de

atribuire la care s-a recurs este cea a cererii de oferte.

La data de 15 iunie 2012,

a fost întocmit raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică

de servicii, fiind declarată câștigătoare oferta depusă de SC P.R. SRL cu o propunere

financiară de 197.000 RON.

Ca urmare a comunicării

rezultatului procedurii, a formulat contestație un alt ofertant, respectiv SC

G.B.S. SRL, contestație înregistrată la C.N.S.C.

Față de acestea, este

de necontestat, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, că în speță pârâtul

Ministerul Afacerilor Europene a înțeles să demareze o procedură de atribuire a

unui contract de servicii, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, fiind urmate etapele prevăzute

de acest act normativ.

În aceste condiții, nu

poate fi exclusă de la aplicarea capitolului IX din acest normativ, acest aspect

rezultând cu claritate inclusiv din dispozițiile

art. 256

2

alin. (1) lit. b)

din O.U.G. nr. 34/2006

.

Potrivit

art. 255 alin. (1) raportat

la art. 256

2

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității

contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice,

poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante

de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe

cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență,

prin sesizarea C.N.S.C. în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului

pretins ori a interesului legitim, în termen de: a) 10 zile începând cu ziua următoare

luării la cunoștință, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, despre un act

al autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului

care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 și ale capitolului

II secțiunea a 2-a, este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la

art. 55 alin. (2); b) 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în

condițiile prezentei ordonanțe de urgență, despre un act al autorității contractante

considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit,

estimată conform prevederilor art. 23 și ale capitolului II secțiunea a 2-a, este

mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2)”.

Din înscrisurile cauzei

rezultă, fără echivoc, că aceasta este procedura pe care petenta/reclamanta a înțeles

să o valorifice în speță.

Prin contestația sa, SC

G.B.S. SRL a criticat rezultatul procedurii de atribuire din 25 iunie 2012, solicitând

anularea actului menționat, anularea raportului procedurii și a actelor subsecvente,

reevaluarea ofertelor și obligarea autoritarii contractante de a transmite răspunsul

firmei câștigătoare SC P.R. SRL privind fundamentarea economică a modului de formare

a prețului ofertat, în cazul în care acesta reprezintă mai puțin de 85% din valoarea

estimată a contractului, conform art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii

formulate de petenta SC G.B.S. SRL revine C.N.S.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că soluționarea contestației formulate

de

SC

G.B.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Europene este de competența

C.N.S.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie

2013.