ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile

de față;

Prin acțiunea

înregistrată la data de 17 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, sub nr. 34484/3/2008, reclamantul Centrul Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu

cu pârâta SC SBS B.M. SRL, a formulat cerere de chemare în judecată, prin care

a solicitat:

- obligarea pârâtei

la plata remunerației reactualizate datorate artiștilor interpreți sau

executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a

reproduceri lor acestora de către postul de televiziune P. TV deținut de

pârâtă, începând cu 04 iulie 2007 până la data întocmirii raportului de

expertiză contabilă;

- obligarea pârâtei

la plata remunerației reactualizate datorate artiștilor interpreți sau

executanți pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul

audiovizual de către postul de televiziune P. TV deținut de pârâtă, începând cu

perioada 01 iulie 2007 până la data întocmirii raportului de expertiză

contabilă;

- să se dispună

actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație sau cu dobânda de scont a

B.N.R., în funcție de cerința actului normativ, de la data introducerii cererii

de chemare în judecată până la data plății efective;

- obligarea pârâtei

să pună la dispoziția CREDIDAM lista completă a fonogramelor utilizate în

serviciile de programe (pentru fonograme) și lista tuturor prestațiilor

transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual)

pentru perioada iunie 2008 la zi, sub sancțiunea daunelor cominatorii pe zi de

întârziere;

- obligarea pârâtei

la publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă,

respectiv în două ziare cu tiraj la nivelul național, pe cheltuiala sa, în

temeiul art. 139 alin. (14) lit. d) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de

autor și drepturile conexe cu modificări și completări ulterioare;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 520 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

au fost admise excepțiile invocate. Au fost anulate pentru lipsa obiectului

determinat, cererile de la punctele 1, 2 și 3 formulate de reclamant. A fost

respinsă cererea de la pct. 4 pentru lipsă de interes. A fost disjunsă cererea

de la pct. 5 și s-a acordat un nou termen pentru soluționarea acesteia.

În motivare s-a

reținut că excepțiile invocate sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Oricare ar fi

metodologia și baza de calcul pentru stabilirea cuantumului remunerațiilor

pretinse, reclamantul are posibilitatea de a preciza, după susținerile proprii,

sumele cerute.

În condițiile în care

pârâta invocă excepția nulității pentru acest motiv, reclamanta are

posibilitatea să îi solicite acesteia prezentarea acelor date necesare

efectuării calculelor. Expertiza va putea fi încuviințată dacă există obiecții,

dacă sunt necesare calcule pe care instanța nu le poate face.

Dar, până la momentul

încuviințării probei, față de dezacordul legitim al pârâtei, reclamantul are

obligația de a preciza obiectul acțiunii, în temeiul art. 112 pct. 3 C. proc. civ.,

potrivit datelor ce pot fi cerute pârâtei.

Cererea de la pct. 3

depinzând în mod absolut de cererile de la punctele 1 și 2, nule pentru

motivele de mai sus - ce privesc lipsa obiectului determinat - a fost declarată

nulă, în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta dispoziție

legală urmărește să stabilească cadrul litigiului în care părțile își vor face

apărări sau achiesări, în lipsa îndeplinirii acestor condiții nefiind caz de

încuviințare a probei cu expertiză, cum a înțeles reclamantul să formuleze

acțiunea.

Cât privește

comunicarea rapoartelor pentru repartizarea remunerațiilor, Tribunalul a

reținut că reclamanta a invocat neîndeplinirea obligației de comunicare a

listelor, pentru perioada trimestrului IV 2008, acțiunea fiind înregistrată în 17

septembrie 2008.

Nu s-a reținut un

interes legitim și actual al reclamantei în formularea acestei cereri, de vreme

ce pârâta a îndeplinit obligația, cu caracter succesiv, până la data

înregistrării acțiunii. Este adevărat că până la soluționarea acțiunii, pârâta

va avea de îndeplinit obligația pentru perioada ulterioară datei de

înregistrare a cererii, dar nu este de presupus că pârâta nu și-ar fi

îndeplinit obligația decât în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Prin decizia civilă

nr. 57/A din 18 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de

către apelantul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți – CREDIDAM și a desființat sentința apelată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu privire la primul

motiv de apel, legat de greșita admitere a excepției nulității capetelor de

cerere nr. 1, 2 și 3 pentru lipsa unui obiect determinat, Curtea a reținut

următoarele:

Este corect

argumentul apelantei în sensul că nulitatea cererii de chemare în judecată nu

intervine pentru considerente care țin de valoarea obiectului „după prețuirea

reclamantului”, ci exclusiv pentru lipsa „obiectului ei”.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în

judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea

reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.

Art. 133 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele

reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată

nulă.

Prin urmare, nu se

confundă cerința de a exista un obiect al cererii cu cerința de a exista o

prețuire a obiectului cererii.

Cererea de chemare în

judecată precizează în mod concret obiectul, respectiv plata remunerației

datorate artiștilor interpreți sau executanți.

Cât privește

cuantumul remunerației solicitate, acesta este determinabil, în considerarea

criteriilor de ordin tehnic specificate în cererea introductivă de instanță.

Prin urmare, nici nu

se poate vorbi despre o lipsă de evaluare completă, cât timp au fost indicate

de reclamant criteriile de determinare prin indicarea perioadei, a procentului

și a altor elemente în raport de care se poate face calculul.

Dincolo de acest

aspect, așa cum în mod corect invocă apelantul, neprecizarea exactă a

cuantumului pretenției - neprețuirea valorii obiectului cererii - nu este

sancționată cu nulitatea, pentru că enumerarea din cuprinsul art. 133 este

limitativă și nu include și acest element.

Cât privește motivul

de apel legat de greșita admitere a excepției lipsei de interes referitoare la

capătul nr. 4 din cerere, Curtea a reținut că și acesta este fondat.

Interesul promovării

unei acțiuni în justiție constă în folosul practic, imediat, pe care-l are o

parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

La dosar nu a fost

depusă dovada comunicării acestor liste către reclamantă pentru perioada

anterioară datei de iunie 2008, și cu atât mai mult pentru perioada cuprinsă

între data introducerii cererii de chemare în judecată și data pronunțării

sentinței.

Cât privește aspectul

invocat de intimata-pârâtă, în sensul că interesul promovării acțiunii nu este

unul personal al reclamantului, întrucât folosul practic urmărit nu îi vizează

în mod direct pe acesta ci pe titularii de drepturi conexe cărora urmează să le

fie distribuite remunerațiile cuvenite, s-a reținut că reclamantul CREDIDAM

este mandatar al artiștilor interpreți sau executanți și în baza acestui mandat

(mandat extins în cazul gestiunii colective obligatorii) are obligația de a

reprezenta pe toți titularii de drepturi conexe. Obligația organismului de

gestiune colectivă de a solicita toate informațiile necesare repartizării

sumelor de bani încasate de la utilizatori este o obligație legală, imperativă,

prevăzută de dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările

ulterioare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC SBS B.M. SRL, arătând că hotărârea recurată

este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

hotărârii instanței de apel cu privire la motivul de apel referitor la excepția

nulității capetelor de cerere 1, 2 și 3.

Astfel cum în mod

constant a stabilit doctrina de specialitate și practica judiciară, obiectul

cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantului,

obiectul trebuind să fie licit și posibil, determinat sau determinabil.

Este adevărat ca

norma inclusă în art. 133 alin. (1) C. proc. civ. menționează sancțiunea

nulității cererii pentru lipsa obiectului, fără a face o referire expresă și la

valoarea lui, însă, raportat la cerința impusă de art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă

obligatoriu „obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului,

atunci când prețuirea este cu putință”, rezultă implicit că sancțiunea

nulității operează pentru nerespectarea acestei cerințe.

În măsura în care

legiuitorul ar fi avut în vedere atunci când a reglementat conținutul cererii

de chemare în judecată, cerința obiectului cererii separat de cerința valorii

acestuia, le-ar fi reglementat în mod expres prin două texte de lege distincte.

Inclusiv instanța de

apel reține că în ceea ce privește „cuantumul” remunerației solicitate, acesta

este determinabil, în considerarea criteriilor de ordin tehnic specificate în

cererea introductivă de instanță.

Or, acest considerent

nu poate fi apreciat decât în susținerea excepției nulității cererii pentru

lipsa obiectului și valorii acestuia, având în vedere că existau suficiente

criterii pentru precizarea valorii cererii, astfel încât acțiunea introductivă

de instanță să poată fi apreciată ca îndeplinind cerința prevăzută de art. 112

alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În speța de față,

întrucât acțiunea în pretenții a fost formulată fără a indica în concret suma

pe care intimata-apelantă a înțeles să o solicite cu titlu de remunerație

reactualizată, aceasta echivalează cu lipsa obiectului determinat al cererii de

chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât îi și comunicase play-list-urile

care îi permiteau o evaluare provizorie a pretențiilor.

De vreme ce valoarea

obiectului cererii este una estimativă, intimata-apelantă putea face o evaluare

provizorie a remunerației pretinse cel puțin în raport de procentele sau

ponderile ce s-ar aplica din punctul său de vedere.

hotărârii instanței de apel cu privire la motivul de apel referitor la excepția

lipsei de interes a capătului 4 al cererii introductive de instanță.

a. Apelul a fost

admis sub acest aspect, în primul rând, motivat de împrejurarea că recurenta nu

și-ar fi îndeplinit o pretinsă obligație de comunicare a listelor solicitate

anterior lunii iunie 2008, în condițiile în care reclamanta nu a formulat o

astfel de cerere.

Instanța de fond s-a

pronunțat în limitele învestirii, știut fiind faptul că era ținută de cererea

introductivă de instanță, judecătorul neputând acorda mai mult decât s-a cerut.

Or, în măsura în care excepția lipsei de interes s-ar fi analizat prin prisma

nedepunerii dovezilor de comunicare a play-list-urilor anterior lunii iunie

2008, în condițiile în care nu a existat o astfel de cerere, sunt încălcate

dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. conform cărora „toate cazurile,

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

b. Hotărârea recurată

este nelegală și în ceea ce privește motivarea în sensul ca nu s-a făcut dovada

comunicării play-list-urilor nici pentru perioada cuprinsă între data

introducerii cererii de chemare în judecată și data pronunțării sentinței.

Instanța de apel nu a

observat înscrisurile depuse în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de

instanța de fond, respectiv e-mail-urile însoțite de situațiile transmise în

format electronic prin care a făcut dovada comunicării către intimata-reclamantă

a play-list-urilor inclusiv pentru trimestrul IV 2008.

Dovada comunicării inclusiv

a ultimei situații transmisă, respectiv cea aferentă trimestrului IV 2008,

rezultă din chiar e-mailul părții adverse din data de 13 februarie 2009, prin

care se confirmă primirea documentelor și totodată se solicitau unele

clarificări.

c. Cel puțin două

dintre cerințele interesului nu au fost îndeplinite în formularea capătului 4

al cererii, acesta nefiind personal și direct.

Prin interes personal

și direct se înțelege folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii

judiciare, iar acest folos practic trebuie să aparțină celui care recurge la

acțiune.

De vreme ce

intimatul-apelant a urmărit prin formularea acestui capăt de cerere

distribuirea remunerațiilor către titularii de drepturi conexe este evident că

interesul promovării acțiunii nu era unul personal, întrucât folosul practic

urmărit nu îl viza în mod direct pe acesta.

Dovada existenței

mandatului de reprezentare se impunea cu atât mai mult în cazul justificării

interesului cu cât în speța de față este cazul unei gestiuni facultative,

pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres prin dispozițiile art. 123

alin. (2) teza I din Legea nr. 8/1996 ca titularii drepturilor în vederea

reprezentării lor de către CREDIDAM trebuie să acorde un mandat expres în acest

sens.

Pentru a fi actual,

interesul trebuie să existe atât în momentul în care este formulată cererea,

cât și pe tot parcursul procesului.

În condițiile în care

toate listele solicitate au fost comunicate intimatului-apelant, anterior

introducerii cererii de chemare în judecată, inclusiv pentru perioada de până

la administrarea probelor încuviințate, nu se mai poate vorbi de un interes

actual.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate.

a. Cu privire la

capetele de cerere nr. 1, 2 și 3 pentru care sunt puse în discuție lipsa

obiectului și caracterului determinant al acestuia.

După cum a reținut și

instanța de apel,

- art. 112 alin. (1)

pct. 3 C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să

cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci

când prețuirea este cu putință.

- art. 133 alin. (1)

C. proc. civ. prevede că va fi declarată nulă cererea de chemare în judecată care

nu cuprinde numele părților, obiectul ei sau semnătura.

Obiectul cererii, la

care face referire art. 133 alin. (1) C. proc. civ., este reprezentat de

pretenția reclamantului, iar norma procedurală face trimitere numai la acest

element, nu și la valoarea lui.

Prin urmare, lipsa

obiectului presupune lipsa pretenției concrete a reclamantului în cauza dedusă

judecății – concretizată în speță prin cele trei capete de cerere în discuție

și nu valoarea acestuia, care reprezintă un aspect separat, necesar, de principiu,

pentru stabilirea competenței de soluționare și a taxei de timbru – acestea

nediscutându-se în speță datorită naturii litigiului și competenței speciale în

materie.

În ceea ce privește

cerința ca obiectul cererii să fie determinat/determinabil valoric, după cum în

mod corect a reținut instanța de apel, aceasta nu este de natură să atragă

nulitatea cererii, față de cele arătate mai sus relativ la dispozițiile art.

133 alin. (1) C. proc. civ.

b. Cu privire la cel

de-al patrulea capăt de cerere, sunt vizate prin cererea de recurs cerințele

interesului de a fi personal și actual.

În ceea ce privește

interesul personal al reclamantei, nu trebuie omis faptul că aceasta acționează

în cauză în calitate de mandatar, cu referire la actele și dispozițiile legale

care o îndreptățesc în acest sens, iar solicitarea făcută sub acest capăt de

cerere se circumscrie dispozițiilor art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe - obligația sa de a cere

utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informații privind

operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea

repartizării acestora.

Eventuale

neregularități privind mandatul de reprezentare a titularilor de drepturi ar

pune în discuție calitatea sa procesuală de reprezentant, aspect distinct de

interes – ca element al cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel a

reținut ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, că nu s-a

făcut dovada comunicării listelor către reclamantă atât pentru perioada

anterioară datei de iunie 2008, cât și pentru perioada cuprins între data

introducerii cererii de chemare în judecată – față de care s-a reținut în mod

corect că interesul în formularea solicitării este actual.

Perioada pentru care

este făcută solicitarea prin acest capăt de cerere este fixată de reclamant, în

lumina principiului disponibilității, urmând a fi avută în vedere de instanță

cu ocazia rejudecării.

În considerarea

acestor argumente, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., dispunând respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC SBS B.M. SRL împotriva deciziei civile

nr. 57/A din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2011.