Decizia nr. 429/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 115/2022 a Tribunalului Timiș

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, Secția I civilă, în data de 02 octombrie 2020, sub nr. x/325/2020, reclamanții A. S.A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. S.A., E. S.A., B.N.P. F., G. S.R.L., Municipiul Timișoara, prin primar și Direcția de Cultură a Județului Timiș au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună nulitatea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 40 din 15 martie 2016. În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1246 și urm. C. civ.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 115 din 15 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția I civilă a fost admisă excepția lipsei de interes și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de A. S.A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. S.A., E. S.A., B.N.P. F., G. S.R.L., Municipiul Timișoara, prin primar și Direcția de Cultură a Județului Timiș, ca lipsită de interes. A fost obligată reclamanta la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 1.500 lei, către pârâta E. S.A. a sumei de 1.500 lei și către pârâtul B.I.N. F. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 25 din 01 februarie 2023, Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți A. S.A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 115/15.02.2022, pronunțate de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâții intimați D. S.A., E. S.A., Biroul Notarului Public F., G. S.R.L., Municipiul Timișoara, prin primar și Direcția de Cultură a Județului Timiș. A obligat pe reclamanții-apelanți la plata cheltuielilor de judecată către intimata D. S.A., în sumă de 1500 lei. A obligat pe reclamanții-apelanți la plata cheltuielilor de judecată către intimata E. S.A., în sumă de 1500 lei. A obligat pe reclamanții-apelanți la plata cheltuielilor de judecată către intimata Biroul Notarului Public F. , în sumă de 1500 lei.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 25 din 01 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, au declarat recurs reclamanții C., B. și A. S.A. Prin cererea de recurs, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. În motivarea căii de atac, recurenții au arătat că au formulat o acțiune în contradictoriu cu coproprietarii imobilului situat în (...), pe de o parte, și cu Municipiul Timișoara și Direcția de Cultură a Județului Timiș, toți implicați în încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 40/2016, a cărui nulitate au solicitat a fi dispusă de către instanța de judecată. Instanța de apel nu a înțeles starea de fapt ce a stat la baza formulării acțiunii cu care a fost învestită și calitatea părților în raport cu procesul-verbal contestat, respectiv nu a analizat cererea din perspectiva motivelor de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, instanța devolutivă a încălcat dispozițiile art. 1246 C. civ., privind nerespectarea prevederilor imperative ale legii, cu referire la art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 17, art. 20 și art. 26 din H.G. nr. 273/1994 modificată prin H.G. nr. 343/2017. În motivarea deciziei civile, instanța de apel nu a ținut cont de caracterul public și obligatoriu al prevederilor legislației în materia calității în construcții, ce derivă din art. 1 al H.G. nr. 273/1994. De asemenea, nu s-a avut în vedere că reclamanții nu sunt parte în contractul de execuție a lucrărilor și nu au fost invitați la recepția lucrărilor în calitate de beneficiari, cum nu s-au avut în vedere nici caracterul imperativ al H.G. nr. 273/1994, Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora neputând fi interpretat decât în sensul îndeplinirii acestor condiții de către procesul-verbal de recepție întocmit la terminarea lucrărilor nr. 40/2016 (art. 7, art. 14, art. 17 și art. 20). Or, nerespectarea legii și a actului normativ emis pentru punerea sa în aplicare, atrage nulitatea absolută, deoarece este vorba de norme legale privind disciplina și calitatea în construcții, care au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Deși instanța a reținut în considerentele hotărârii că actul, a cărui nulitate se solicită, a fost încheiat cu nerespectarea normelor imperative privind încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nu a analizat litigiul din perspectiva acestei chestiuni de drept. Instanța a reținut în considerente că sediul materiei raportat la obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă H.G. nr. 273/1994 și nr. 343/2017, dar nu a analizat sub niciun aspect conținutul procesului-verbal din perspectiva prevederilor actelor normative invocate. A mai reținut instanța drept temei al cererii dispozițiile art. 1246 C. civ., însă nu a analizat aplicarea acestor dispoziții în raport cu încheierea înscrisului reglementat în normele legale invocate cu încălcarea prevederilor imperative ale acestor dispoziții. Recurenții susțin că, în mod greșit, a fost admisă excepția lipsei de interes, întrucât au probat că dețin un interes legitim, personal, născut și actual. Interesul reclamanților este unul legitim, având în vedere că întreaga susținere se bazează pe încheierea procesului-verbal cu încălcarea prevederilor legale, la care au făcut trimitere în cuprinsul cererii formulate. Interesul este determinant având în vedere că, anulându-se procesul-verbal, atât constructorul, cât și beneficiarii părți ai contractului de execuție au obligația să refacă acest act imperativ prevăzut de lege, în cuprinsul căruia să fie inserate date reale și fidele situației, în sensul stabilirii cu exactitate, raportat la lucrările autorizate și contractate, a lucrărilor efectuate, a lucrărilor neefectuate, a lucrărilor efectuate necorespunzător. Anularea procesului-verbal de recepție are și o finalitate concretă, având în vedere efectele juridice stabilite de lege, ca urmare a încheierii procesului-verbal de recepție, respectiv lucrările nu sunt finalizate și plata acestora nu este scadentă, drept consecința nici obligațiile executate de beneficiari nu mai pot fi considerate scadente odată cu plata facturilor emise de constructori, față de coproprietarii care nu au fost beneficiari ai contractului de execuție a lucrărilor. Astfel, interesul reclamanților este și personal, având în vedere faptul că sunt coproprietari ai imobilului din (...), ale cărui lucrări sunt pretins efectuate integral și corespunzător, conform procesului-verbal încheiat. Reclamanții au un drept personal de a arăta contrariul aspectelor inserate în conținutul procesului-verbal. Aspectele nereale le creează acestora un prejudiciu direct, fiind coproprietari ai imobilului, întrucât se pretinde că odată cu semnarea procesului-verbal, s-au efectuat lucrări la imobil, lucrări care nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător. Interesul reclamanților este ca, prin încheierea unui proces-verbal la terminarea lucrărilor cu respectarea prevederilor legale, să se certifice recepționarea unor lucrări care sa aducă un spor de valoare imobilului. Interesul este născut și actual, în condițiile în care în temeiul procesului-verbal s-au considerat exigibile obligațiile ce revin coproprietarilor reclamanți, în raport cu lucrările efectuate și achitate de pârâtă în numele tuturor coproprietarilor. Este actual în contextul în care pârâta a demarat formalitățile de recuperare a acestor sume, aspecte necontestate de pârâtele coproprietare din prezentul litigiu. Or, raportat la aceste aspecte, recurenții au susținut că reținerea lipsei de interes este greșită, motiv pentru care au solicit reanalizarea excepției cu consecința respingerii, întrucât au un interes legitim în anularea procesului-verbal de recepție nr. 40/2016, ce are ca efect obligația de refacere a acestui act în cuprinsul căruia să fie consemnată realitatea situației constatate la fața locului, în sensul stabilirii cu exactitate a lucrărilor autorizate și contractate, a lucrărilor neefectuate, a lucrărilor efectuate necorespunzător, în conformitate cu atribuțiile comisiei de recepție a lucrărilor, așa cum sunt ele prevăzute de lege, refacerea lucrărilor defectuos executate, care nu respectă documentația avizată și înlocuirea elementelor necorespunzătoare. Instanța de apel nu a analizat motivele de nelegalitate a actului din perspectiva textelor invocate, reținând că raportul juridic contractual ar putea lămuri aspectele aflate în divergență între părți. Or, instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere, principiul disponibilității părții în procesul civil și cel al accesului liber la justiție obligând instanța să judece cererea cu care este învestită. Faptul că reclamanții au la dispoziție și alte mijloace de realizare a dreptului, pe care instanța le apreciază ca fiind mai eficiente, nu constituie în sine, un motiv de respingere a cererii, câtă vreme aceasta este admisibilă, nefiind oprită de lege. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța avea obligația, conform art. 424 și art. 425 C. proc. civ., să motiveze soluția din perspectiva limitelor cu care instanța a fost învestită, să argumenteze soluția pronunțată, să stabilească raționamentul logico-juridic între normele de drept, starea de fapt și probatoriul administrat, stabilind adevărul juridic în mod nepărtinitor. Or, din analiza hotărârii recurate nu rezultă o analiză a instanței asupra chestiunilor de fapt și de drept cu care a fost învestită, instanța reținând aplicabilă excepția lipsei de interes, fără a se pronunța asupra fondului cauzei, pentru a da posibilitatea părților să-și exprime poziția și apărările în fața instanțelor și fără a lipsi partea de o cale de atac împotriva hotărârii ce a soluționat fondul.

Apărările formulate în cauză Intimații S.C. E. S.A., S.C. D. S.A. și Birou Individual Notarial F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, constatarea nulității recursului promovat de reclamanții S.C. A. S.A., B. și C., iar, în subsidiar, respingerea acestuia. În data de 26 ianuarie 2024 recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a motivelor de recurs invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În primul rând, cu privire la motivele de recurs invocate de recurenții, se constată că s-a susținut incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Se evidențiază că motivul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - este invocat pur formal, întrucât recurenții nu invocă lipsa motivării sau existența unei motivări contradictorii a instanței de apel privind modalitatea de soluționare a excepției lipsei de interes, ci împrejurarea că instanțele devolutive nu au analizat pe fond demersul judiciar formulat, prin cercetarea motivelor de nulitate invocate. Or, în condițiile în care a fost admisă excepția lipsei de interes, nu se mai impunea analizarea pe fond a cererii pendinte, așa cum pretind recurenții. Față de această împrejurare, nemulțumirile recurenților nu se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În realitate, recurenții sunt nemulțumiți de modalitatea de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., în ceea ce privește justificarea interesului în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 40 din 15 martie 2016, prin raportare la dispozițiile art. 1246 C. civ., privind nerespectarea prevederilor imperative ale legii, cu referire la art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 17, art. 20 și art. 26 din H.G. nr. 273/1994 modificată prin H.G. nr. 343/2017. Aceste critici se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate. În al doilea rând, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că recurenții au promovat o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat să se dispună nulitatea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 40 din 15.03.2016. S-a invocat că acest proces-verbal de recepție a fost încheiat cu nerespectarea normelor imperative, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în conținutul acestuia au fost inserate ca fiind realizate toate lucrările cu respectarea cerințelor impuse de autorități, în condițiile în care acest fapt nu corespunde realității. S-a susținut nerespectarea condițiilor de formă și de fond privind valabilitatea procesului-verbal de recepție, prin raportarea la dispozițiile art. 1246 C. civ., privind nerespectarea prevederilor imperative ale legii, cu referire la art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 17, art. 20 și art. 26 din H.G. nr. 273/1994 modificată prin H.G. nr. 343/2017. Astfel, s-a invocat neconvocarea administrației publice locale și lipsa semnăturii reprezentantului acestuia, întocmirea procesului-verbal cu nerespectarea autorizației de construire și a avizului nr. 302/Z/16.11.2014. emis de Direcția Județeană pentru Cultura Timiș și nelegala constituire a comisiei de recepție a lucrărilor, în condițiile existenței unui conflict de interese între membrii acesteia. Prin sentința civilă nr. 115 din 15 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția I civilă a fost admisă excepția lipsei de interes și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată. Această soluție a fost menținută prin decizia civilă nr. 25 din 01 februarie 2023, dată de Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, prin care a fost respins apelul formulat. Înalta Curte de Casație și Justiție relevă că modalitatea de soluționare a excepției lipsei de interes este realizată cu aplicarea eronată a normei juridice normate, respectiv art. 32-33 C. proc. civ. Potrivit art. 32: „(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție și d) justifică un interes ”. Art. 33 stipulează că „ Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ”. Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconvențională, o cerere de intervenție voluntară sau forțată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile. Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executare silită etc.). Interesul de a promova cererea trebuie justificat de parte, doar în persoana sa, el nefiind ținut a proba interesul celeilalte părți de a participa la judecată; tot astfel, nu i se va cere părții adverse să facă o asemenea dovadă. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv, pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerința fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși. Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de conviețuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile legale. Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane și, pe cale de consecință, nici interesul colectiv. Interesul trebuie să fie născut și actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acțiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu, dacă ar rămâne în pasivitate și nu ar recurge, în acel moment, la acțiune. S-a statuat că se poate formula o cerere, cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, chiar dacă interesul nu este născut și actual. În litigiul pendinte, sunt îndeplinite condițiile enunțate. Astfel, interesul este determinant, întrucât procesul-verbal de recepție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate cu privire la conformitatea acestuia cu mențiunile din cuprinsul autorizației de construire și a avizului nr. 302/Z/16.11.2014, emis de Direcția Județeană pentru Cultură Timiș. În lipsa respectării cerințelor de formă și de fond ale acestuia, recurenții au interes să se constate nulitatea actului, care are drept consecințe nu numai refacerea acestuia, dar și stabilirea cu exactitate, dacă lucrările autorizate și contractate au fost efectuate în mod corespunzător. Acest interes rezidă nu numai din calitatea de coproprietar al imobilului, pentru care a fost emisă autorizația de construire, dar și din calitatea de beneficiari direcți ai lucrărilor executate. În această calitate, recurenții sunt titularii obligației corelative de plată a cheltuielilor realizate cu efectuarea lucrărilor executate. Interesul este și personal, având în vedere faptul că sunt coproprietari ai imobilului din (...), la care s-au efectuat lucrările. Aceștia au un drept personal de a demonstra contrariul aspectelor inserate în conținutul procesului-verbal. Aspectele, care nu corespund realității le creează un prejudiciu direct, fiind titulari ai dreptului de coproprietate. Se pretinde că, odată cu semnarea procesului-verbal, s-au efectuat lucrări la imobilul deținut și de către reclamanți, lucrări ce nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător. Interesul reclamanților este ca, prin încheierea unui proces-verbal la terminarea lucrărilor cu respectarea prevederilor legale, să se certifice recepționarea unor lucrări, care să corespundă realității. Interesul este născut și actual, atâta timp cât, în temeiul procesului-verbal, s-au considerat exigibile obligațiile ce revin reclamanților, în raport cu lucrările efectuate și achitate de pârâtă în numele tuturor coproprietarilor. Este actual, în contextul în care pârâta a demarat formalitățile de recuperare a acestor sume, aspecte necontestate de părțile litigante. Interesul este legitim, în condițiile în care se solicită constatarea nulității absolute a procesului-verbal de recepție, nulitate, care poate fi invocată de orice persoană interesată, în conformitate cu dispozițiile art. 1247 alin. (2) C. civ. În litigiul pendinte, nu poate fi contestată calitatea de persoană interesată a recurenților, în condițiile în care sunt atât coproprietarii imobilului la care au fost efectuate lucrările, cât și titulari obligației de plată a contravalorii cheltuielilor ocazionate de lucrările realizate, proporțional cu cota-parte din părțile comune ale condominiului. Caracterul legitim al prezentului demers judiciar este de necontestat, având în vedere, pe de o parte, motivele de nulitate invocate și necesitatea existenței unui proces-verbal de recepție, care se bucură de validitate și legalitate, iar, pe de altă parte, de calitatea recurenților de beneficiari direcți ai lucrărilor efectuate, dar și de titulari ai obligațiilor de plată aferente. Cu privire la posibilitatea recurenților de a promova o acțiune contractuală, întemeiată pe contractul de execuție lucrări, se revelă că prezentul demers judiciar este diferit, în condițiile în care cele două acțiuni au o natură juridică distinctă, din perspectiva obiectului și a cauzei juridice. Astfel, reclamanții, în calitatea lor de coproprietari și beneficiari ai lucrărilor executate, au deplina facultate de a valorifica oricare dintre mijloacele de realizare a drepturilor lor, ca expresie a principiului disponibilității, neputându-se opune o eventuală nelegitimitate a alegerii acestora. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție evidențiază greșita soluționare a excepției lipsei de interes, împrejurare față de care se constată că sunt întemeiate criticile formulate și este incident motivul de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanții C., B. și A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 25 din 01 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel, care va analiza pe fond demersul judiciar promovat.