ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 644/2023

Deliberând asupra contestației de față, constată că prin Sentința penală nr. 72 din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2022.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești formulată de Judecătoria pentru supravegherea executării pedepselor nr. 1 din Aragon Spania, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești .

În baza art. 166 alin. (1) - (4) și art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, s-a recunoscut în integralitate Sentința nr. 386/2015 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Valencia, Sentința nr. 245/2016 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 7 din Valencia, Sentința nr. 525/2019 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 17 din Valencia, Sentința nr. 532/2015 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 1 din Valencia, Sentința nr. 392/2015 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 17 din Valencia, Sentința nr. 535/2016 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Valencia, Sentința nr. 124/2017 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Valencia, Sentința nr. 134/2017 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 10 din Valencia și Sentința nr. 2/2017 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Valencia privind condamnarea cetățeanului român A. , în prezent aflat în stare de detenție în Centrul Penitenciar DAROCA ZARAGOZA la pedeapsa de 4452 zile de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 234.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. român, constând în aceea că a luat un binoclu din casa numitului B., pe care l-a vândut ulterior la un magazin second-hand, infracțiunea de încălcare a măsurii preventive prev. de art. 468.2 din C. pen. spaniol cu corespondent la infracțiunea de încălcarea măsurilor dispuse prin ordin de protecție prev. de art. 47 alin. (2) rap. la art. 31 alin. (1) din Legea 217/2003 R, constând în aceea că deși avea interzisă apropierea de numita C., la data de 04.03.2016, când sus numita a părăsit Academia din Valencia, inculpatul o aștepta urmând-o de la distanță, infracțiunea de tăinuire prev. de art. 298.1 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 din C. pen. român, constând în aceea că la data de 19.11.2014, în timp ce se afla pe Avenida del Puerto din Valencia a oferit spre vânzare obiecte furate pe care inculpatul le achiziționase de la persoane necunoscute, infracțiunea de încălcare a măsurii preventive prev. de art. 468.1 din C. pen. spaniol cu corespondent la infracțiunea de încălcarea măsurilor dispuse prin ordin de protecție prev. de art. 47 alin. (2) rap. la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 R, constând în aceea că, deși avea interzisă apropierea de numitul D., la data de 10.12.2015 a fost surprins de polițiști în apropierea locuinței sus numitului, infracțiunea de daune prev. de art. 625.1 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. român, infracțiunea de vătămare prev. de art. 617.1 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de lovirea sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. român, două infracțiuni de amenințare prev. de art. 620.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 din C. pen. român, constând în aceea că la data de 10.12.2014 inculpatul a lovit în ușa unei clădiri pe strada x de Nazaret spărgând geamul după care a adresat amenințări numiților D. și E. și i-a dat o lovitură în obraz numitului D., infracțiunea de tâlhărie cu violență prev. de art. 237 și 242.1.2 și 4 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. c) și d) din C. pen. român, infracțiunea de vătămare prev. de art. 147.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de lovirea sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. român, constând în aceea că la data de 16. 02. 2016 inculpatul cu o altă persoană având fețele acoperite cu eșarfe, au intrat, prin efracție, în casa numitei F. și i-au cerut acesteia să le dea bijuteriile după care au fugit cu o geantă, fiind urmăriți de numiții G. și H., ginerele și nepotul sus numitei, iar după ce G. a alunecat și a căzut în stradă, inculpatul l-a lovit cu piciorul și a fugit, numitul G. suferind o contuzie și nu a putut lucra 7 zile, infracțiunea de tâlhărie cu violență prev. de art. .242.1 și 2 și 241.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) din C. pen. român, infracțiunea de tentativă la furt prin efracție prev. de art. 241.1 și 2, 237, 239.2, 4 și 16 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea tentativă la de furt prev. de art. 228 rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, constând în aceea că la data de 12.01.2016 a urmărit-o pe numita I. până acasă iar când aceasta a deschis ușa, inculpatul a împins-o înăuntru și i-a spus să îi dea banii și să stea liniștită sau o va înțepa după care și-a însușit bani și bunuri ale acesteia, iar la data de 13.01.2016 folosind cheile pe care le furase, inculpatul a încercat să acceseze din nou locuința pentru a-și însuși mai multe obiecte dar nu a reușit deoarece încuietoarea fusese înlocuită, infracțiunea de nerespectare a unei pedepse prev. de art. 468.2 și 74 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea de încălcarea măsurilor dispuse prin ordin de protecție prev. de art. 47 alin. (2) rap. la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 R, constând în aceea că deși inculpatul avea interdicția de a se apropia de C., la data de 02.02.2016 când aceasta a părăsit institutul situat pe Avenida del Puerto a urmărit-o pe aceasta până la ea acasă, a intrat în curte, după care a fugit și infracțiunea de furt prin efracție prev. de art. 237, 238.2 și art. 241 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracțiunea tentativă la de furt prev. de art. 228 rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, constând în aceea că la data de 02.11.2015, în scopul de a obține un folos ilicit, inculpatul a pătruns în interiorul locuinței situată în Valencia, C/Alboraya, nr. 39-6*, prin balconul casei, apoi a forțat obloanele și ușa glisantă, iar din interiorul locuinței și-a însușit mai multe bunuri, și a dispus executarea pedepsei în România.

S-a luat act că persoana condamnată A. este de acord să execute pedeapsa în România.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4452 zile de închisoare, conform C. proc. pen. român și în condițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată în statul emitent al hotărârii de condamnare, respectiv 198 zile calculate la data de 25.05.2022 și de la această dată, la zi, pedeapsa urmând a fi considerată executată la data de 16.04.2028.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 4452 zile de închisoare aplicată, conform C. proc. pen. român.

În motivarea contestației, contestatorul condamnat A., prin avocatului ales, a solicitat admiterea contestației la executare, fiind îndeplinite condițiile de la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - ipoteza primă, respectiv lămuriri la hotărârea ce se execută, și de asemenea, de la art. 598 alin. (1) lit. d) - ipoteza finală - invocându-se o cauză de micșorare a pedepsei. Pe pagina 1 și 2, pct. 1.1 până la pct. 1.9, contestatorul a indicat ce hotărâri sunt pronunțate de instanțele din Spania care au fost recunoscute în integralitate.

A solicitat a se observa faptul că din punctul său de vedere, dintr-o eroare materială în cuprinsul sentinței de recunoaștere se face referire și la alte hotărâri ce au fost recunoscute și care sunt menționate în acte de autoritățile române. Există, în opinia sa, un prejudiciu ce trebuie reparat în contextul în care, ulterior situației postexecuționale, rămâne nelămurită situația juridică a pedepselor pronunțate de autoritățile spaniole și nerecunoscute în mod efectiv, motiv pentru care, a solicitat admiterea contestației, să se constate că, într-adevăr, în lumina dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este vorba de un impediment la executare, atâta timp cât nu au fost recunoscute.

Astfel, a arătat că este vorba despre transmiterea spre recunoaștere a Sentințelor penale nr. 140/2015- Judecătorul de Instrucție 3 Valencia, nr. 1340/2016 - Judecătoria Cauze Penale 14 Valencia, nr. 2153/2014 - Judecătoria Cauze Penale 16 Valencia; nr. 2444/2015 - Judecătoria Cauze Penale 16 Valencia, nr. 27/2016 a Judecătoriei de Instrucție 16 Valencia, nr. 50/2017 a Judecătoriei cauze penale 13 Valencia, nr. 583/2017 a Judecătoriei cauze penale 16 Valencia, nr. 637/2017 a Judecătoriei cauze penale 5 Valencia, nr. 1295/2017 a Judecătoriei cauze penale 14 Valencia.

Ultimul motiv de contestație la executare, indiferent ce decizie se va lua, judecătorul național, recunoscând hotărâri, nu poate modifica cuantumul pedepsei. Astfel, a solicitat a se face aplicarea regulilor concursului de infracțiuni pentru toate aceste pedepse pentru care a intervenit condamnarea contestatorului, de 15 zile, 9 luni și o zi; 6 luni;4 luni; o lună și 25 zile; 2 ani, 6 luni și 30 zile; 4 ani, 6 luni, o zi; 10 luni, 20 zile; 2 ani, 6 luni - menționate în tabel, pagina penultimă și ultimă a contestației la executare. De asemenea, a solicitat descontopirea pedepselor în pedepsele individuale pronunțate de autoritățile spaniole și aplicând regulile de infracțiuni potrivit legislației române, pentru că, după recunoașterea hotărârii se aplică regulile concursului de infracțiuni potrivit legislației române, să se pronunțe o nouă hotărâre, fiind vorba de o pedeapsă de 6 ani și 7 luni ce trebuie efectiv executată în România, cu deducerea duratei arestului preventiv a reținerii și a pedepsei executate de la 05.07.2016, la zi.

Curtea a constatat că, în speță, nu este incident nici unul dintre cazurile în care se poate formula contestație față de executarea hotărârii penale, expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Cu privire la primul motiv al contestației, respectiv că dintr-o eroare materială în cuprinsul sentinței de recunoaștere, în cuprinsul sentinței de recunoaștere, se face referire la alte hotărâri ce au fost recunoscute și care sunt menționate în acte de autoritățile române în sentința de recunoaștere nr. 15 C. civ./14.07.2022, așa cum s-a arătat și de contestator, aceasta ține de o îndreptare de eroare materială și nu este un motiv de contestație la executare.

Cu privire la ultimul motiv al contestației la executare, Curtea a reținut că, în lumina dispozițiilor care reglementează recunoașterea unei hotărâri străină, nu se poate proceda la descontopirea pedepselor în pedepsele individuale pronunțate de autoritățile străine și, aplicând procedura potrivit legislației române, să se dispună potrivit regulilor concursului de infracțiuni reglementat în C. proc. pen. român.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12 septembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 3 octombrie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Înalta Curte constată că prezentul cadru procesual se limitează doar la două motive de contestație, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., constând în referire la alte hotărâri ce au fost recunoscute și care sunt menționate în acte de autoritățile române în Sentința nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2022, și cel întemeiat pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin care, invocându-se o cauză de micșorare a pedepsei, în concret se solicită o reexaminare a cauzei și aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni conform C. proc. pen.

Cu privire la primul motiv de contestație la executare, cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în acord cu prima instanță, consideră că este incidentă instituția îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 278 C. proc. pen., motiv pentru care nu poate fi încadrat în cazul de contestație la executare invocat.

Referitor la cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în speță se invocă o cauză de micșorare a pedepsei, Înalta Curte, deși consideră corect raționamentul primei instanțe în sensul că potrivit dispozițiilor care reglementează recunoașterea unei hotărâri străine (art. 166 -167 din Legea nr. 302/2004) nu se poate proceda la descontopirea pedepselor pronunțate de autoritățile străine și, aplicând procedura potrivit legislației române, să se dispună potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni.

Pe de altă parte, sentința beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar susținerile contestatorului nu pot fi valorificate în contestația la executare, ca o cauză de micșorare a pedepsei.

Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaște autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, și considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluție în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestator, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția dată prin Sentința penală nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare și prin care au fost recunoscute hotărârile pronunțate de autoritățile judiciare spaniole.

Tot în același context, instanța supremă reamintește că rațiunea cazului de contestație la executare prevăzut de lit. d) a art. 598 C. proc. pen. se referă la faptul ca, acele cauze de micșorare a pedepsei, invocate prin contestația la executare, să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei, ceea ce în cazul de față nu este incident.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea pronunțată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 72 din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 72 din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2023.

GGC - NN