ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 109/P din 08.11.2022, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 79 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale).
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 79 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 79 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de punere la dispoziție, cu știință, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Constatând că infracțiunile deduse judecății sunt concurente, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 11 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite în cauză (9 luni închisoare și 2 ani închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute efectiv, în mediul de detenție, pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară rezultantă, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) și (3), art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata măsurilor preventive privative de libertate sub incidența cărora s-a aflat acesta pe durata soluționării cauzei - reținerea din data de 18.04.2021, arestarea preventivă și arestul la domiciliu, începând cu data de 20.04.2021 și până la data de 27.02.2022.
Împotriva Sentinței penale nr. 109 din 08.11.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț, a declarat apel inculpatul A..
Prin Decizia penală nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-inculpați A. și B., împotriva Sentinței penale nr. 109 din 08.11.2022 pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2021.
Împotriva acestei decizii, în termen legal recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație.
În susținerea cererii de recurs în casație formulate, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:
"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În esență, a solicitat, admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii recurate și a hotărârii instanței de fond, aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul închisorii și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea cu o jumătate a limitelor de pedeapsă, reduceri care se aplică la pedeapsa legală deodată și nu succesiv.
A precizat că motivele de recurs în casație vizează exclusiv aplicarea greșită a reducerii limitelor de pedeapsă, respectiv limitele legale de pedeapsă au fost reduse succesiv și nu deodată, astfel cum se prevede și se interpretează norma incidentă. Dispozițiile art. 79 alin. (1) C. proc. pen. prevăd aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei în această ordine, însă reducerile din aceeași categorie se fac deodată.
În acest sens, a susținut că norma legală prevede reducerea limitelor legale de pedeapsă și nu limitele rezultante, astfel încât prin aplicarea reducerilor deodată, se stabilesc alte limite de pedeapsă, cu mult inferioare celor stabilite de instanța de fond.
Prin Încheierea nr. 480/RC din data de 19 septembrie 2023, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.
Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.
În acest sens, Înalta Curte amintește că în jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.
Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).
Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că singura critică formulată de recurentul inculpat vizează faptul că instanța de apel în mod greșit nu a redus, în raport de cauzele legale de reducere incidente în cauză, limitele de pedeapsă deodată, ci succesiv, aspect ce a condus la aplicarea unei pedepse nelegale, cuantumul acesteia fiind prea mare.
Evaluând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanțele de fond au avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, dispozițiile art. 74 C. pen., precum și pe cele ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, reținând situația de fapt recunoscută de inculpat, în circumstanțele din rechizitoriu.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a unei infracțiuni de punere la dispoziție, cu știință, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri prevăzută și pedepsită de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale) prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În ceea ce privește cauzele legale de reducere, Înalta Curte constată că în cauză, s-au reținut dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, precum și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, potrivit cărora limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.
Dispozițiile art. 79 alin. (1) C. pen. prevăd că atunci când, în cazul aceleiași infracțiuni, sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
În acest context, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentului inculpat, în sensul că pedeapsa stabilită este nelegală, întrucât cuantum acesteia trebuia stabilit prin aplicarea deodată a cauzelor legale de reducere și nu succesiv, astfel cum au procedat instanțele de fond. Or, dispozițiile art. 79 alin. (1) C. pen. sunt clare și neechivoce în ceea ce privește modalitatea de stabilire a pedepsei atunci când sunt incidente două sau mai multe cauze legale de reducere, respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a acestor cauze și nu deodată.
Înalta Curte reține că, în cauză criticile recurentului inculpat nu aduc în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date dispozițiilor legale, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte reține că în speță, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se reduc, fiind între 4 luni și 2 ani și ulterior, prin reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, se reduc cu jumătate, fiind între 2 luni și 1 an.
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de punere la dispoziție, cu știință, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri prevăzută și pedepsită de art. 5 din Legea nr. 143/2000 se reduc cu o treime, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni, iar ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu o jumătate, fiind între 8 luni și 2 ani și 10 luni.
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale) prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reduc cu o treime, ca urmare a reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind între 3 ani și 4 luni și 10 ani, iar ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu o jumătate, fiind între 1 an și 8 luni și 5 ani.
În acest context argumentativ, se reține că pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond și menținute ulterior de către instanța de apel, de 9 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de punere la dispoziție, cu știință, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri prevăzută și pedepsită de art. 5 din Legea nr. 143/2000, precum și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale) prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. sunt pedepse ce se încadrează în limitele legale prevăzute de lege, reduse în mod succesiv, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și ale art. 79 alin. (1) C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2023.