ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5/2019

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 304/Ap, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, printre altele, în baza art. 432 din C. proc. pen., cu majoritate, a respins, ca neîntemeiate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe contestatori la plata sumei de câte 250 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin cererea depusă la data de 01 iulie 2022 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub număr de dosar x/2022, condamnatele C. și B. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov.

În cuprinsul cererii, contestatoarele au solicitat desființarea deciziei mai sus menționate, iar cu ocazia rejudecării apelului să se constatate că a intervenit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea lor.

În motivarea contestației, a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și, după ce a fost prezentată pe scurt starea de fapt reținută în cuprinsul hotărârii de condamnare, precum și soluția dispusă în apel, s-a arătat că, prin raportare și la Decizia nr. 5/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea art. 174 cu referire la art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., văzând data producerii primei pagube - 2011, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile comise de cele două contestatoare s-ar fi împlinit în anul 2019.

De asemenea, s-au invocat Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358/2022 din 26.05.2022, ambele referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., punctându-se aspectele esențiale reținute prin cele două decizii ale Curții Constituționale. S-a arătat că potrivit acestor decizii, în perioada 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018) - 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022), C. pen. nu a reglementat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, iar decizia atacată a fost pronunțată ulterior datei de 25.06.2018.

În cauză, s-a considerat că în data de 18.05.2022, instanța de apel trebuia să constate existența cazului care determina încetarea procesului penal, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât "încetase răspunderea penală" a inculpatelor pentru infracțiunea reținută în sarcina lor.

S-a apreciat că decizia curții de apel se întemeiază pe o eroare de procedură care se circumscrie motivului prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., deoarece este necesară asigurarea unei conformități depline între hotărârea definitivă și exigențele de legalitate ale procesului penal.

S-a argumentat că orice modificare a dreptului material anterior pronunțării hotărârii definitive produce consecințe sub aspectul legalității hotărârii, devenind susceptibilă a atrage desființarea ei. Or, s-a arătat că prescripția aparține dreptului material, astfel că modificarea adusă regimului de reglementare a acesteia, anterior pronunțării unei hotărâri definitive, deschide calea contestației la executare pe motiv că soluția normativă din art. 155 alin. (1) din C. pen., declarată neconstituțională, reprezintă o lege penală mai favorabilă.

Prin cererea depusă la data de 21 iulie 2022 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub număr de dosar x/2022, condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva aceleiași decizii penale, întemeiată pe același caz, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen., solicitând, în urma admiterii căii sale de atac și a rejudecării apelului, dispunerea încetării procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

S-a apreciat că instanța de judecată, în mod greșit, a dispus condamnarea inculpatului în condițiile în care intervenise prescripția răspunderii penale, făcându-se referire sub acest aspect la Deciziile nr. 397/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale. S-a argumentat că întrucât în perioada 10.08.2018 -30.05.2022 nu a existat o instituție funcțională și efectivă a întreruperii prescripției, acest aspect a generat un cadru normativ mai favorabil inculpatului, pe care însă instanța de apel nu l-a avut în vedere.

După ce s-au punctat anumite aspecte de ordin teoretic privind apartenența instituției prescripției la dreptul material și efectul acestei calificării, respectiv incidența art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, s-a învederat că ceea ce s-a reproșat în mod efectiv inculpatului, a fost că în scopul de a obține foloase necuvenite pentru B., C., D., administratori și asociați în cadrul E. S.R.L și F. S.R.L, în perioada anului 2008-2013, nu a luat măsuri pentru încasarea debitelor restante din impozitul pe clădiri datorat de către cele două persoane juridice, pentru clădirile deținute pe raza localității Sâmbăta de Sus, pentru înregistrarea acestor debite în noul sistem informatic implementat în anul 2011 și pentru calculul corespunzător normelor fiscale a impozitului datorat ulterior implementării programului informatic.

Astfel, față de data epuizării infracțiunii de abuz în serviciu - anul 2013, s-a apreciat că la momentul soluționării apelului, fapta reproșată inculpatului era prescrisă, având în vedere art. 154 lit. c) din C. pen. care instituie un termen general de prescripție de 8 ani, care s-a împlinit în anul 2021.

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2022 la cauza înregistrată anterior sub nr. x/2022, în vederea bunei desfășurări a justiției, conform art. 43 din C. proc. pen.

La termenul din data de 17 ianuarie 2023, s-a dispus admiterea în principiu a contestațiilor în anulare formulate în cauză de condamnații A., C. și B., fiind amânată discutarea pe fond a căii de atac în vederea citării persoanelor interesate. La următorul termen de judecată, în 14 februarie 2023, s-a pus în discuție cererea depusă la dosar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. De asemenea, la același termen, curtea a acordat cuvântul la dezbateri sub aspectul temeiniciei căii extraordinare de atac exercitate în cauză, rămânând în pronunțare cu privire la ambele aspecte.

Întrucât membrii completului nu au ajuns la o soluție unanimă, cauza a fost repusă pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență, fiind fixat termen pentru 14 martie 2023, ocazie cu care procurorul și contestatorii, prin apărători aleși, au expus, din nou, poziția lor cu privire la sesizarea Curții de Justiției și la temeinicia contestației în anulare. La respectivul termen, parchetul, în subsidiar, în situația respingerii cererii sale de sesizare a C.J.U.E., a solicitat suspendarea soluționării prezentei cauze până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele nr. C-107/23 și nr. C-131/23.

În unanimitate, curtea de apel a respins cererile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare, precum și de suspendare a soluționării prezentei cauze până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele nr. C-107/23 și nr. C-131/23, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul hotărârii.

Trecând la examinarea, sub aspectul temeiniciei, a contestațiilor în anulare formulate de condamnații A., C. și B., curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 47/S, pronunțată la data de 26.02.2021, de Tribunalul Brașov, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea 78/2000 raportat la art. 248 - art. 248

1

din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen. (6 acte materiale).

În baza art. 16 lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale pornit împotriva inculpatului A., pentru două infracțiuni de conflict de interese, prev. de art. 253

1

din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Au fost pronunțate soluții de achitare și față de inculpatele B. și C..

În apel, prin Decizia penală nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, Curtea de Apel Brașov a desființat sentința primei instanțe și, printre altele, în baza art. 13

2

din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată (6 acte materiale corespunzătoare celor 6 ani fiscali 2008 - 2013).

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia inculpatul A. a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 93 alin. (1) și (2) din C. pen. și art. 93 alin. (3) din C. pen.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 din C. pen., referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A reținut noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă și cu privire la infracțiunile de conflict de interese, și pe cale de consecință, a constatat că soluția de încetare a procesului penal vizează infracțiunile de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., iar nu infracțiunile de conflict de interese, prev. de art. 253

1

alin. (1) din C. pen. din 1968.

Astfel, reținând că, în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal și notând cauzele de încetare a procesului penal reglementate de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., curtea de apel a constata că temeiul cererii contestatorilor constituie o cauză de încetare a procesului penal, prescripția regăsindu-se enumerată în cuprinsul lit. f) al art. 16 din C. proc. pen.

În ceea ce privește instituția prescripției răspunderii penale, curtea de apel a reținut evoluția jurisprudenței Curții Constituționale care a condus la formularea contestațiilor în anulare care fac obiectul prezentului dosar, invocată și de către contestatori în motivarea căii extraordinare de atac exercitate, respectiv Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale coroborat cu jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv cele statuate de instanța supremă prin Deciziile nr. 10/2017 și nr. 67/2022, și a reținut, în esență, că, în speță, în cursul procesului penal finalizat cu pronunțarea deciziei vizate de contestația în anulare formulată în cauză, s-a procedat, atât în fond, cât și în apel, la analiza intervenirii prescripției răspunderii penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a declarat apel inculpatul A..

Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunțate în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, după admiterea în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 432 din C. proc. pen.

Conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

Prin Decizia penală nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 432 din C. proc. pen., cu majoritate, a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 358/Ap din data de 18 mai 2022, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov.

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată.

Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 304/Ap din data de 10 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2023.

GGC - NN