ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față:

Prin sentința penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

În baza art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele susmenționate și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. ) b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 de ore din data de 13.12.2010 și arestarea preventivă de la 21.12.2010 la 17.02.2011.

Sentința penală susmenționată a rămas definitivă la data 3 februarie 2015, ca urmare, printre altele, a respingerii apelului declarat de inculpatul A. împotriva acesteia, prin decizia penală nr. 12 din aceeași dată, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2014.

****

La data de 15 februarie 2023 (data poștei), petentul A. a formulat cerere de reabilitare judecătorească cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 6 aprilie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție competența materială de soluționare a cererii de reabilitare, concluziile apărării și parchetului fiind detaliate în practicaua prezentei hotărâri.

Evaluând competența de soluționare a prezentei cauze, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța supremă este învestită în cauza pendinte cu soluționarea cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. în temeiul art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen.

Această cerere vizează pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014.

Competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească este reglementată prin art. 529 C. proc. pen., care stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Acest text de lege este identic, în ceea ce privește prima teză, cu art. 494 teza I din C. proc. pen. din 1968, astfel încât se justifică, pentru identitate de rațiune, valorificarea interpretării date acestuia din urmă prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs interesul legii, prin care s-a stabilit că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Altfel spus, în cazul în care, între momentul pronunțării condamnării și cel al formulării cererii de reabilitare judecătorească au intervenit acte normative prin care s-au modificat normele de competență, determinarea competenței de soluționare a acesteia se face potrivit criteriilor de stabilire a competenței materiale și teritoriale de soluționare în primă instanță a cauzei în care a intervenit condamnarea, prevăzute de legea în vigoare la momentul introducerii cererii, coroborate, în situația condamnărilor multiple, cu normele de stabilire a competenței în caz de reunire a cauzelor.

În contextul acestor considerații teoretice, notând că secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a judecat în primă instanță cauza în care a fost condamnat petentul A. întrucât, în reglementarea anterioară (art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. din 1968, forma în vigoare la data trimiterii lui în judecată - 10 mai 2011), aceasta era competentă să judece dosarele în care erau cercetate și persoane care aveau calitatea de generali (în cazul speței, numiții B., C. ș.a., care dețineau respectiva calitate), Înalta Curte constată că, odată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., normele care reglementează competența instanțelor de a soluționa cauze vizând infracțiuni săvârșite de militari s-au schimbat substanțial.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare, "curtea militară de apel judecă în primă instanță: [...] d) infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și amirali; [...]".

În consecință, în speță fiind incidentă situația ce a constituit premisa dezlegării date de instanța supremă prin decizia în recurs în interesul legii nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 (modificarea normelor de competență), Înalta Curte, făcând aplicarea acesteia, constată că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, competența materială de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. ar reveni, potrivit art. 39 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curții Militare de Apel București, raportat la calitatea specială (de generali) deținută de anumite persoane (B., C. ș.a.) cercetate în cauză.

Constatând însă, pe de o parte, că, în aceeași cauză s-au efectuat cercetări și față de persoane civile și că dispozițiile art. 44 alin. (4) C. proc. pen. mențin regula consacrată în legislația anterioară, potrivit căreia, atunci când într-o cauză penală sunt judecați și militari și civili, competența revine instanței civile, regulă în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Maszni contra României (2006) și a Curții Constituționale (Decizia nr. 617/2007), iar pe de altă parte, că petentul A. își are domiciliul în orașul Pitești, Județul Argeș, Înalta Curte constată că, raportat la dispozițiile art. 529 teza a II-a coroborat cu art. 44 alin. (5) C. proc. pen., competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. revine Curții de Apel Pitești, ca instanță civilă echivalentă în grad instanței militare competente, potrivit dispozițiilor procesual penale actuale, să judece cauza în primă instanță, în a cărei rază teritorială domiciliază petentul.

În consecință, pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 529 teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014, la Curtea de Apel Pitești, spre competentă soluționare.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Trimite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014, la Curtea de Apel Pitești, spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2023.

GGC - MM