ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Hațeg, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 153 din 16 decembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Hațeg, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hațeg și, pe cale de consecință, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) teza I C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de către contestatorul A., aflat în Penitenciarul Timișoara, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Hațeg a reținut că, prin contestația la executare înregistrată sub nr. x/2022, la data de 23 noiembrie 2022, contestatorul A. a solicitat să se constate prescrierea executării faptei din Dosarul nr. x/2016.

Prin rezoluția din 23.11.2022, printre altele, s-a dispus atașarea dosarului de fond nr. x/2016 și a dosarului x/2020 ale Judecătoriei Hațeg, precum și emiterea unei adrese pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru persoana condamnată.

La primul termen de judecată din data de 07 decembrie 2022, apărătorul contestatorului a învederat că cererea formulată în cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen.

La același termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hațeg raportat la obiectul cauzei, acela al prescripției executării pedepsei, cât și a locului de deținere al persoanei condamnate.

Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hațeg, prin prisma actelor și materialelor dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt, condamnatul A. se află în executarea pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 12/2021 din 03.02.2021 pronunțată de Judecătoria Hațeg în Dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 25.06.2021 prin Decizia penală nr. 401/2021 a Curții de Apel Alba Iulia, fiind încarcerat în Penitenciarul Timișoara.

În drept, contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În speță, față de conținutul sesizării și de situația de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, instanța a constatat că o contestație la executare prin care se solicită a se constata că a intervenit prescripția executării pedepsei închisorii, se încadrează în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. competența de soluționare a acesteia se stabilește potrivit art. 597 alin. (1) sau 6 C. proc. pen., rezultând astfel că este competentă a judeca cererea condamnatului instanța în circumscripția căreia se află locul de deținere. Așadar, contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se introduce la instanța de executare sau la instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în ipoteza în care condamnatul este încarcerat.

Instanța a reținut și aspectele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 15/2018, în sensul că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este cea în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În consecință, a fost admisă excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de către contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 13 ianuarie 2023.

Prin Sentința penală nr. 415 din 16 februarie 2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (3) cu aplicarea art. 429 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulate de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Hațeg, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Hațeg și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Timișoara a reținut că, urmare a declinării de competență din partea Judecătoriei Hațeg, a fost înregistrată, sub nr. x/2022, cererea formulată de condamnatul A., având ca obiect contestație la executare.

La termenul din data de 09.02.2023, instanța a pus în discuția părților și a admis, având în vedere cererea petentului, recalificarea cererii în contestație în anulare, precum și excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Petentul A. a solicitat să se constate că a intervenit prescripția faptei pentru care a fost condamnat în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Hațeg. Acesta se află în executarea unei pedepse de 3 ani 1 lună și 11 de zile dispusă prin Sentința penală nr. 12/03.02.2021 a Judecătoriei Hațeg, dată în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus și revocarea suspendării sub supraveghere dispuse prin Sentința penală nr. 101 din 13.12.2016 a Judecătoriei Hațeg, dată în dosarul cu nr. x/2016 și că, împotriva acestei sentințe, contestatorul a înțeles să formuleze contestație în anulare.

Cu alte cuvinte, petentul a solicitat constatarea prescripției răspunderii penale, iar nu constatarea prescripției executării pedepsei, nefiind incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen., instanța competentă să judece contestația în anulare este cea care a judecat cauza în primă instanță. Având în vedere că petentul se află în executarea unei pedepse de 3 ani 1 lună și 11 de zile dispusă prin Sentința penală nr. 12/03.02.2021 a Judecătoriei Hațeg, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 prin care s-a dispus și revocarea suspendării sub supraveghere dispuse prin Sentința penală nr. 101 din 13.12.2016 a Judecătoriei Hațeg, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 și că împotriva acestei sentințe a înțeles să formuleze contestație în anulare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulate de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Hațeg, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Hațeg.

Constatându-se existența conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Hațeg, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie 2023.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Hațeg, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana privată de libertate A. a învestit Judecătoria Hațeg, la data de 23 noiembrie 2022, cu o cerere prin care a solicitat "prescrierea faptei din dosarul x/2016" și punerea sa în libertate.

Judecătoria Hațeg a reținut că, în speță, față de conținutul sesizării și de situația de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, o contestație la executare prin care se solicită a se constata că a intervenit prescripția executării pedepsei închisorii se circumscrie dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) teza I C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de către contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Timișoara, la termenul din data de 09 februarie 2023, instanța a pus în discuție recalificarea cererii petentului, din contestație la executare în contestație în anulare și a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public și contestatorului pe acest aspect. La același termen, Judecătoria Timișoara a calificat obiectului cererii ca fiind contestație în anulare și a pus în discuție excepția de necompetență teritorială a instanței, raportat la obiectul cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Hațeg.

Relativ la cele ce precedă, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (3) cu aplicarea art. 429 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulate de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Hațeg, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg.

Prin raportare la motivele invocate prin cererea formulată de contestatorul A., care se circumscriu unui caz de contestație în anulare, Înalta Curte constată că prezintă relevanță dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora "Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere".

În cauză, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Hațeg, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016, solicitând să se constate incidența prescripției răspunderii penale.

Contestația în anulare este o cale de atac retractare, iar competența soluționării unei astfel de cereri aparține instanței care a pronunțat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 429 din C. proc. pen., competența de soluționare aparține fie instanței de apel, fie celei de fond, în raport cu motivul de contestație în anulare invocat și, în unele cazuri, modul în care hotărârea a rămas definitivă. Contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal) este de competența primei instanțe (dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare) sau a instanței de apel.

Drept urmare, având în vedere că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a rămas definitivă prin neapelare, Înalta Curte constată că instanța de fond este competentă să judece prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Hațeg, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Hațeg, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2023.

GGC - ED