ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2025

Obiectul cererii deduse judecății și parcursul procesual al cauzei 1.1. Prin sentința civilă nr. 1162 din 23 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/3/2020, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, prin care s-a solicitat anularea deciziei de destituire din funcția publică nr. 857/02.10.2019 și a actelor premergătoare, cu consecința reintegrării reclamantei în funcția anterioară și plății drepturilor salariale aferente, precum și a unor despăgubiri morale. 1.

Împotriva sentinței civile menționate la punctul anterior, reclamanta A a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 28 iunie 2021. 1.

La data de 19 ianuarie 2022, recurenta A a depus cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea recursului, invocând dispozițiile art. 41 art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13, art. 44 art. 45 C. proc. civ.. 1.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de recurenta-petentă A. 1.

Împotriva încheierii menționate la punctul anterior, petenta A a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 8 martie 2023, sub dosar nr. x/3/2020. 1.

În acest cadru procesual, împreună cu motivele de recurs și înscrisurile doveditoare, recurenta-petentă a depus și cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 304/2004. 1.

La data de 02 noiembrie 2023, recurenta-petentă a depus precizări în completarea înscrisurilor depuse deja la dosar, în cuprinsul acestora menționând că invocă excepția de neconstituționalitate și în privința dispozițiilor art. 53 alin. (1) raportat la art. 148 alin. (6) C. proc. civ., art. 9 art. 24 art. 28 art. 29 alin. (1) lit. l și alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013. 1.

În vederea soluționării cererii recurentei-petente A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor de lege anterior arătate, s-a constituit dosarul asociat nr. x/3/2020/a3, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Încheierea pronunțată cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/3/2020/a3, a fost respinsă cererea petentei A de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 304/2004, art. 53 alin. (1) raportat la art. 148 alin. (6) C. proc. civ., art. 9 art. 24 art. 28 art. 29 alin. (1) lit. l și alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-petentă A a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/3/2020/a3, la data de 28 decembrie 2023. 4. Apărările formulate în cauză Intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de petenta A. 5. Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 24 aprilie 2024, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de petenta A, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsă părți, constatând că niciuna din părți, deși legal citată, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. 6. Cererea de repunere pe rol a cauzei La data de 24 octombrie 2024, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de reluare a judecății cauzei, formulată de recurenta-petentă A. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește cererea de reluare a judecății cauzei, Înalta Curte o va respinge, reținând următoarele: Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecății, conform art. 417 C. proc. civ., cererea recurentei-petente în discuție fiind depusă în ultima zi a acestui termen, respectiv la 24.10.2024, raportat la data suspendării judecății – 24.04.2024. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, recurenta-petentă nu a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.. Cererile de reluare a judecății neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus în precedent suspendarea judecății în proces pentru lipsa părților. Înalta Curte mai reține că, deși în finalul cererii de reluare a judecății, recurenta-petentă a indicat printre temeiurile de drept și prevederile art. 411 C. proc. civ., aceasta nu a formulat o cerere expresă de judecare a cauzei în lipsă, iar menționarea acestui text de lege este făcută alături de alte câteva zeci de norme din cuprinsul mai multor acte normative, neputând fi considerată o exprimare indubitabilă a voinței părții ca judecata cauzei să se facă chiar și în lipsa sa. Altfel spus, mențiunea respectivă prezintă caracter echivoc, cu atât mai mult cu cât norma juridică amintită prezintă un conținut complex, reprezentând însuși temeiul suspendării judecății pentru lipsa părților. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de reluare a judecății cauzei și va examina excepția de perimare, invocată din oficiu, pe care o constată a fi întemeiată, pentru următoarele considerente: Anterior examinării excepției perimării, se impun a se face următoarele observații, raportat la modalitatea de redactare a motivelor recursului declarat de recurenta-petentă A. În cuprinsul căii de atac îndreptate împotriva încheierii din 14 decembrie 2023, ce face obiectul dosarului nr. x/3/2020/a3, recurenta-petentă a făcut trimiteri și la o pretinsă nelegalitate a unei alte încheieri, pronunțate la data de 29 iunie 2023, prin care a fost respinsă cererea sa de recuzare împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea recursului ce face obiectul dosarului nr. x/3/2020, declarat împotriva încheierii din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Lecturând cu atenție cererea de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că mențiunile și trimiterile la încheierea din 29 iunie 2023 (care, în realitate, a fost pronunțată la 28 septembrie 2023) reprezintă argumente în susținerea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin care se tinde la demonstrarea nelegalității acestei hotărâri ca urmare a lipsei de imparțialitate a completului de judecată, iar nu critici formulate în cadrul unui recurs separat, declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare. Prin urmare, Înalta Curte reține că în prezentul dosar a fost învestită cu soluționarea unui recurs formulat în condițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, declarat împotriva împotriva încheierii din 14 decembrie 2023 de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar nu cu un recurs formulat în condițiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., îndreptat pe cale separată împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare pronunțate la 28 septembrie 2023. În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ. „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.”. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. „Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.”. Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 24.04.2024 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Se observă că în cuprinsul cererii de reluare a judecății recurenta-petentă a invocat argumente în sensul că măsura suspendării judecății a fost dispusă cu încălcarea art. 55 din Legea nr. 47/1992. Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor”, se aplică doar în procedura desfășurată în fața Curții Constituționale, care este reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr. 47/1992, nefiind incidentă în procedura derulată în fața instanțelor judecătorești, care se desfășoară potrivit Codului de procedură civilă. Prin urmare, în prezenta cauză se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel încât, prin încheierea din 24.04.2024, instanța de recurs a făcut aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 din acest cod, referitoare la suspendarea procesului în cazul absenței părților și neformulării de către acestea a unei cereri de judecată în lipsă. Încheierea de ședință din data de 24.04.2024 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 24.10.2024. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.. PENTRU ACESTE MOTIVE,