ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6089/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25 octombrie 2016, reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății, a solicitat:

(i) obligarea pârâților să asigure măsurile necesare pentru tratamentul ambulatoriu profilactic la domiciliul pacientului conform vârstei, cu medicamentul IMMUNATE fl. 1000, în concentrații sigure și eficiente de 24000 UI, lunar, prin farmacii cu circuit închis;

(ii) asigurarea profilaxiei pacientului, și după împlinirea vârstei de 18 ani, la domiciliul său, în ambulatoriu, pentru a putea merge la școală și a face o carieră, conform art. 5 din Ordinul nr. 185/2015 emis de Președintele CNAS;

(iii) obligarea pârâților să asigure reclamantului, medicamentul pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% fară vreo contribuție financiară personală a pacientului, având în vedere minoratul pacientului, dar și greutatea corporală, pe întreaga perioadă cât este necesar tratamentul.

1.2. Prin precizarea cererii de chemare în judecată, depusă la data de 22 decembrie 2016, reclamantul a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata de daune interese pe fiecare zi de întârziere.

Prin încheierea de ședință din 11 aprilie 2017, instanța de fond a luat act că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a procedat la modificarea cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv, sens în care a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.

1.3. Prin sentința civilă nr. 1743 din 12 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, ca neîntemeiate și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, ca neîntemeiată.

1.4. Împotriva sentinței civile nr. 1743 din 12 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., prin reprezentant legal B., solicitând casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

1.5. Prin decizia nr. 2780 din 3 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal B., împotriva sentinței civile nr. 1743 din 12 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

1.6. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data 28 august 2018, sub nr. x/2016*.

1.7. Prin precizările depuse la data de 04 iunie 2016, 09 iulie 2019 și 09 septembrie 2020, reclamantul A. a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Institutul Național de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C.T. Nicolau" și Institutul Clinic Fundeni:

(i) obligarea pârâților CNAS, MS, CASMB și ICF la asigurarea tratamentului profilactic reclamantului A., care suferă de lipsă factor VIII deficit mai mic de 1 % tratament ambulatoriu la domiciliu, pentru boala gravă de care suferă reclamantul și tratament, fără de care nu poate trăi;

(ii) obligarea pârâților CNAS, MS, CASMB și ICF la asigurarea profilaxiei continue a reclamantului A. diagnosticat cu Hemofilie tip A sever cu deficit de factor VIII, deficit mai mică de 1% tratament ambulatoriu a tratamentului cu Factor VIII Immunate 1000 UI flacon în raport cu greutatea corporală indiferent de vârstă, respectiv 3000 ui/zi de 3 ori pe săptămână, conform Ordinului nr. 1301/208 modificat prin Ordinul nr. 1463/2016, pe întreaga perioada a vieții, respectiv cât timp reclamantul are nevoie de tratament;

(iii) obligarea pârâților CNAS, MS, CASMB și ICF la asigurarea reclamantului A. a tratamentului medicamentos, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără vreo contribuție financiară din partea reclamantului, în raport de greutatea corporală și indiferent de vârstă, pe întreaga perioadă a vieții, cu medicamentul Immunate 1000 ui flacon, prin ridicarea tratamentului pentru o perioadă de 3 luni;

(iv) în subsidiar, în situația în care programul național de diagnostic și tratament al hemofiliei nu se mai desfășoară prin Institutul Clinic Fundeni sau acest pârât nu mai are bani să desfășoare programul național, reclamantul a solicitat obligarea pârâților CNAS, MS, CASMB și INHT la îndeplinirea obligațiilor expuse anterior, la pct. (i) - (iii).

(v) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2520 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepțiile tardivității formulării cererii, în contradictoriu cu pârâții Institutul Clinic Fundeni și Institutul Național de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C.T. Nicolau";

(ii) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C.T. Nicolau" și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât;

(iii) a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Clinic Fundeni, a lipsei de interes, a prematurității, a inadmisibilității, invocate de pârâtul Institutul Clinic Fundeni;

(iv) a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Institutul Clinic Fundeni, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2520 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin decizia nr. 4215 din 9 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2520 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a stabilit onorariul definitiv cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistența judiciară în cauză la suma de 940 RON.

Prin cererea depusă la data de 24 septembrie 20202 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28 septembrie 2020, intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a solicitat completarea deciziei nr. 4215/09.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, intimatul-pârât a învederat că, deși prin cererea depusă la dosar la data de 09.09.2020 a solicitat amânarea cauzei și, în subsidiar, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, solicitând și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocațial în sumă de 4053,75 RON, achitat conform înscrisurilor anexate, instanța a omis a se pronunța asupra acestui capăt accesoriu de cerere.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 octombrie 2020, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea cererii de completare a hotărârii.

A susținut recurentul-reclamant că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este prea ridicată în raport de activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al intimatului-pârât, care doar a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată din 09.09.2020, în vederea susținerii orale a acestui act procesual.

Recurentul a învederat că la dosarul cauzei nu au fost depuse, la termenul din 09.09.2020, în original, factura fiscală și dovada plății onorariului, ci doar în copie, iar depunerea originalelor a fost făcută deodată cu cererea completatoare. Din dovezile anexate rezultă că avocatul intimatului-pârât a emis mai multe facturi pentru prestarea serviciilor de tip abonament, intimatul făcând o plată globală, de 37.770,60 RON, la data de 21.04.2020 și o altă plată, în aceeași sumă, la data de 22.04.2020, nerezultând că aceste plăți cuprind și contravaloarea serviciilor juridice prestate în prezentul dosar.

În fine, recurentul-reclamant a susținut că nu realizează venituri, că beneficiază de prevederile Legii nr. 448/2006 și că nu poate fi considerat a se afla în culpă procesuală, atât timp cât a exercitat un drept fundamental, respectiv dreptul la un tratament corespunzător bolii de care suferă.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei nr. 4215 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 444 alin. (1) din

C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte constată că ipoteza prevăzută de textele de lege anterior citate este îndeplinită în cauză. Respingând cererea de recurs formulată de reclamantul A. și, pe cale de consecință, menținând soluția de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu, instanța de control judiciar a omis a se pronunța asupra cererii accesorii privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a făcut dovada existenței și cuantumului cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul avocațial în sumă totală de 4053,75 RON, prin depunerea, împreună cu cererea de amânare a judecării cauzei, la data de 9 septembrie 2020, a înscrisurilor doveditoare a facturării și plății serviciilor juridice prestate în prezentul dosar, respectiv a raportului de activități, a facturilor fiscale și a ordinelor de plată.

Într-adevăr, facturile depuse la dosar sunt emise pentru servicii juridice prestate conform contractului de asistență juridică nr. x/01.08.2018, cuprinzând și sume aferente altor activități decât cele aferente reprezentării în prezenta cauză. Însă, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că acest contract de asistență juridică cuprinde și serviciile juridice aferente litigiului de față, având în vedere mențiunea cu privire la numărul și data contractului, inserate în delegația avocațială depusă de intimatul-pârât împreună cu întâmpinarea .

În ceea ce privește stabilirea sumei achitate pentru serviciile prestate în cauză din totalul valorii facturate, Înalta Curte reține că, în raportul de activități, avocatul intimatului a detaliat activitățile realizate în legătură cu dosarul nr. x/2016 și a indicat perioada de timp necesară efectuării acestora, calculând și onorariul orar cuvenit fiecărei activități în parte, precum și totalul general, în sumă de 4053,75 RON.

Vor fi respinse, ca neîntemeiate, argumentele recurentului-reclamant privitoare la nedepunerea la dosarul cauzei a dovezilor de facturare și plată în original, Înalta Curte reținând că nu există nicio prevedere legală care să infirme valoarea probatorie a înscrisurilor depuse prin poșta electronică, anexate cererii din 09.09.2020 și care să conducă la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Necesitatea depunerii la dosarul cauzei a originalului dovezii de plată a cheltuielilor de judecată depinde de modalitatea de achitare a acestor cheltuieli. Astfel, în cazul plății prin virament bancar online, cum este cazul în speță, nu există un "original" al ordinului de plată, ci doar o dovadă generată de sistemul informatic bancar, pe care plătitorul o poate imprima și depune la dosarul cauzei.

În privința facturilor fiscale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 319 alin. (1) și alin. (29) Codul fiscal, care prevăd că sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie sau în format electronic și că acestea nu sunt supuse formalității semnării și ștampilării. Așadar, nici în acest caz nu se poate vorbi de un "original" al facturii, în sensul unui formular cu regim special, tipizat, ci este suficientă generarea acestui document fiscal prin intermediul unui program informatic al emitentului și imprimarea lui și prezentarea ori de câte ori este nevoie.

Constatând dovedite existența și cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul-pârât, Înalta Curte, în stabilirea cuantumului în care acestea vor fi acordate, are în vedere prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."

Înalta Curte apreciază că suma de 4053,75 RON, solicitată de intimatul-pârât, nu are un caracter rezonabil și proporțional în raport de activitatea efectiv prestată și de actele procesuale realizate în cauză de reprezentantul său convențional, în faza procesuală a recursului, aceste activități constând în redactarea întâmpinării și depunerea unor înscrisuri, fără a asigura reprezentarea clientului la unicul termen de judecată. În consecință, Înalta Curte apreciază că măsura reducerii cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocatului la suma de 500 de RON reprezintă o măsură proporțională cu serviciile juridice prestate.

Este de menționat că, la reducerea acestor cheltuieli, nu se va avea în vedere starea financiară a recurentului-reclamant, astfel cum a solicitat acesta prin întâmpinare, întrucât o astfel de împrejurare nu este prevăzută de dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. drept criteriu pentru diminuarea onorariului avocațial achitat de partea oponentă. Totodată, nici obiectul cauzei deduse judecății (respectarea dreptului la un tratament corespunzător, cum susține reclamantul) nu reprezintă un criteriu în diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată ori înlăturarea obligației de plată a acestora.

De asemenea, nu se poate reține nici solicitarea verbală a procuratorului recurentului-reclamant, de la termenul de judecată din 18 noiembrie 2020, de a stabili obligația de achitare a cheltuielilor de judecată în sarcina Ministerului Justiției, întrucât legislația națională nu cuprinde o prevedere care să susțină o astfel de ipoteză. Înalta Curte reține că singurul caz în care, în procesul civil, statul suportă cheltuielile procesuale, este acela prevăzut de art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, conform căruia:

"Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.". Așadar, acest text de lege se referă doar la cheltuielile procesuale avansate de stat, respectiv la contravaloarea taxei judiciare de timbru de care petentul a fost scutit sau la cuantumul onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, iar nu și la cheltuielile de judecată avansate de partea adversă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite cererea privind completarea deciziei nr. 4215 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocațial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni.

Dispune completarea deciziei nr. 4215 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în sensul că:

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocațial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.