ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2025

Asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

Prin cererea din 6 decembrie 2024, petenții A și B au formulat o contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/86/2013*/a5 al Curții de Apel Iași – Secția Civilă, solicitând luarea măsurilor legale pentru motivarea și comunicarea deciziei nr. 534/2023 din 26 iulie 2023.

În motivare, petenții au invocat dispozițiile art. 6 și ale art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., arătând, în esență, că hotărârea pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului sus-menționat nu a fost redactată, deși a trecut un an și 5 luni de la pronunțarea deciziei. Aceștia au subliniat că față de natura litigiului și durata procesului, prin nerespectarea termenului legal de redactare a hotărârii se încalcă obligația de soluționare a cauzei într-un termen optim și previzibil, iar acest aspect este de natură să atragă prejudicii petenților, aceștia neputându-se prevala de efectele deciziei.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ., ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.”

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost de a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, precum și pentru a asigura dreptul părților la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate.

Alin. (2) al textului de lege enunțat prevede cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Ipoteza invocată de către petenți vizează cazul reglementat de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.: „când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat”, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Iași – Secția Civilă în dosarul nr. x/86/2013*/a5, decizia civilă nr. 354, a fost pronunțată la 26 iulie 2023, iar la data formulării contestației aceasta nu era redactată.

Din verificările proprii efectuate în sistemul de evidență informatizată al Curții de Apel Iași, Înalta Curte constată că decizia care justifică demersul judiciar de față este redactată, aceasta regăsindu-se în sistemul informatic ECRIS al acestei instanțe.

Cum la data soluționării contestației de față, situația sesizată, în temeiul art. 522 C. proc. civ., nu mai subzistă, demersul petentei este lipsit de finalitate practică din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 525 alin. (6) C. proc. civ. fiind înlăturate de la aplicare.

În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația formulată de petenții A și B privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/86/2013*/a5 al Curții de Apel Iași – Secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2025.