ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București
Prin decizia nr. 612 A din data de 30 mai 2024 pronunțată în dosarului nr. x/3/2016*, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A și B împotriva sentinței civile nr. 986/08.05.2019 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2016*, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a admis acțiunea; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2.200.000 euro, echivalent în lei la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin deciziei.
Contestația la tergiversare
În data de 13 decembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, a fost înregistrat dosarul nr. x/3/2016*/a1, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/3/2016* al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenții A și B.
În motivare, petenții au arătat că, față de data pronunțării deciziei nr. 612A, respectiv 30 mai 2024, hotărârea trebuia redactată cel mai târziu la data de 30 august 2024. Or, deși au trecut mai mult de 6 luni de la data pronunțării deciziei nr. 612 din data de 30 mai 2024, hotărârea nu a fost comunicată părților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 522 C. proc. civ., Legea nr. 207/2018.
Apărări formulate în cauză
În cauză nu au fost formulate apărări de către intimată.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, prin prisma dispozițiilor legale invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.
Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.
Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., ,,oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.”
Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Deși situația de fapt descrisă de petenți se putea circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.: ,, când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat”, din adresa comunicată la dosar de către Curtea de Apel București, la data de 12 februarie 2025 și din verificările efectuate, din oficiu, în sistemul de evidență informatizată al instanței a rezultat că, anterior soluționării contestației, hotărârea menționată a fost motivată.
În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte nu mai poate reține ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/3/2016* al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenții A și B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/3/2016* al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de petenții A și B.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.