ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 959/2025

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României, B., C. și Guvernul României, a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale. Cererea nu a fost motivată nici în fapt și nici în drept. Prin rezoluția din data de 21 aprilie 2023, instanța a pus în vedere reclamantului ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să depună înscrisurile doveditoare în copie certificată și să achite taxa de timbru în valoare de 200 RON.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a anulat cererea de chemare în judecată. Prin încheierea de ședință din 19 martie 2024, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de către reclamantul A. în temeiul art. 200 alin. (5) - alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia nr. 168A din 5 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost constatat perimat apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 19 martie 2024 pronunțată de Tribunalul București.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 168A din 5 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petentul A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-petent a prezentat aspecte ce țin de fondul litigiului, expunându-și nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (20 aprilie 2023), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. În condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părții, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, recurentul-petent și-a expus dezacordul față de soluțiile pronunțate în cauză de instanțele fondului, prezentând detaliat situația de fapt și motivele pentru care se judecă de 34 de ani. Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs nu se deduc judecății critici legate de argumentele avute în vedere de instanța devolutivă și nu se combate, prin invocarea vreunui motiv de recurs, soluția pronunțată de instanța de apel care a constatat perimarea cererii de apel. Susținerile recurentului vizează, în fapt, aspectele circumstanțiale ale cauzei, astfel încât nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile generale ale părții față de soluția pronunțată și susținerile recurentului vizând aspectele circumstanțiale ale cauzei, astfel cum au fost formulate, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Cum susținerile recurentului-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.