ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1798/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Prin încheierea din 6 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecata recursului pentru lipa părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 6 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs pârâtul A..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 noiembrie 2024, sub nr. x/2021/a3, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 9, astfel cum reiese din fișa ECRIS și din procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

După efectuarea procedurilor de comunicare, prin rezoluția din data de 17 ianuarie 2025, s-a fixat termen de judecată la 25 februarie 2025 în vederea soluționării cererii de recurs.

Prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, reținând că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 4 septembrie 2025, Înalta Curte a acordat termen la 21 octombrie 2025 pentru discutarea perimării.

La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2025, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția perimării cauzei, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din 25 februarie 2025, mai mult de șase luni.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Mai reține Înalta Curte și dispozițiile art. 418 C. proc. civ. din a căror interpretare per a contrario rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruință a părților în judecată, cursul perimării nu este suspendat, precum și dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se poate constata și din oficiu.

Perimarea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.

Rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită.

În speță, se constată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, respectiv din data de 25 februarie 2025, când judecata a fost suspendată conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, termenul de perimare împlinindu-se la data de 25 august 2025.

Așadar, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni și nu a fost invocat, neputând fi așadar reținut, niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul în raport cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ. și art. 420 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 6 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. str. x.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.