ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 427/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2018, la data de 30 iulie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin nerespectarea dreptului reglementat de art. 3 CEDO, fapt care a condus la condiții necorespunzătoare de detenție, tortură psihică și degradare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și art. 1357 din C. civ.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 2244 din 07 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității; a respins ca tardiv apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2244/07.12.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamantul A.. Recurentul-reclamant a solicitat anularea hotărârii atacate și repunerea pe rol a apelului, considerând prezenta cerere ca o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, conform art. 186 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs formulate la data de 03 octombrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal) și înregistrată la data de 04 octombrie 2019, recurentul-reclamant și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de Curtea de Apel București, arătând că în perioada ianuarie- februarie 2019 a fost transferat la alt penitenciar, astfel încât a luat cunoștință cu întârziere de hotărârea atacată cu apel. La data de 25 octombrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), invocând dispozițiile art. 149-151 din C. proc. civ., prin cererea formulată, recurentul-reclamant a arătat că nu a avut dreptul la un proces echitabil. La data de 28 ianuarie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

Procedura de filtrare a recursului Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 17 octombrie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului-pârât, cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 05 martie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. și că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 18 iunie 2020, cu citarea părților. Prin încheierea din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1072 A din 3 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin rezoluția din 30 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 09 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea repunerii pe rol a cauzei și verificării incidenței perimării, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate perimarea recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, dispozițiile art. 411 din C. proc. civ. stipulează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: (...) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 18 iunie 2020 s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1072 A din 3 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și faptul că nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Încheierea din 18 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18 decembrie 2020. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către recurent, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului în condițiile art. 415 pct. 2 din C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de întrerupere a cursului perimării, conform art. 417 din C. proc. civ., și nici de suspendare a cursului perimării, conform celor prevăzute de art. 418 din C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,