ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1944/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 17 octombrie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2013*/a1, a fost înregistrată contestația formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivarea contestației, petentul a arătat că decizia pronunțată la data de 05 martie 2024 nu a fost motivată de instanță până în prezent, prejudiciindu-i, astfel, grav interesele, în sensul că nu poate efectua cadastrul, nu poate dispune de bunul proprietatea sa, a fost în proces de partaj cu fosta soție, iar în momentul de față terenul care face obiectul acelui dosar se află în procedura de licitație publică.

A precizat că judecarea dosarului a durat 12 ani, iar de la pronunțarea deciziei a trecut un an și opt luni, fiind depășit termenul legal de redactare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (1) și (2) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Art. 522 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Astfel, contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Înalta Curte constată că situația descrisă de petent se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ. în ceea ce privește nemotivarea hotărârii judecătorești în termenul prevăzut de lege, însă, din verificarea stadiului în care se găsește dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în aplicația Ecris, reiese că decizia civilă nr. 184R din 05 martie 2024 a fost redactată la data de 03 noiembrie 2025 și este în curs de comunicare către părți, acoperind, astfel, toate aspectele invocate de petent.

Drept urmare, în temeiul art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că prezenta contestație privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. a rămas fără obiect, de vreme ce instanța nu mai are ce alte măsuri să dispună în vederea împiedicării tergiversării soluționării cauzei în etapa procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petentul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.