ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 35/2025

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – Secția a II-a civilă, sub dosar nr. x/108/12.05.2023 reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 234.094 euro, echivalentul a 1.151.741 lei (4,92 lei/eur), reprezentând contravaloarea bunului asigurat de pârâtă și a dobânzilor penalizatoare, calculate după 90 de zile de la producerea evenimentului care a dus la distrugerea utilajului și la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 459 din data de 4 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/108/2023, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B S.A.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 47.505,46 euro plus TVA reprezentând despăgubire; a fost respinsă în rest acțiunea și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 13.090 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel atât reclamanta A S.R.L., cât și pârâta B S.A. Prin încheierea de ședință din data de 21.02.2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a încuviințat proba privind efectuarea unei expertize în domeniul evaluări de bunuri mobile economice, solicitată de apelanta reclamantă, fiind desemnat expert în persoana domnului C. Totodată, a fost stabilit onorariul provizoriu de expert în cuantum de 2.000 lei, în sarcina apelantei reclamante A S.R.L., căreia i s-a pus în vedere să facă dovada plății acestuia până la următorul termen de judecată. La data de 01.08.2024, expertul desemnat în cauză a depus la dosarul cauzei răspuns la obiecțiuni, prin intermediul cărora a solicitat și achitarea unui onorariu suplimentar pentru lucrarea efectuată, prin încheierea de ședință din data de 18.09.2024 instanța constatând că onorariul domnului expert a fost achitat în integralitate, respingând cererea acestuia cu privire la onorariul suplimentar.

Recursul formulat în cauză Împotriva încheierii civile din data de 18.09.2024, domnul expert C a formulat cerere de reexaminare, ce a fost calificată ca fiind cerere de recurs și înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, spre competentă soluționare. Recurentul a solicitat admiterea cererii de suplimentare a onorariului, astfel cum a fost menționat prin nota de evaluare depusă la dosar.

Apărările formulate în cauză La data de 19.11.2024, intimata B S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii formulate, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la data de 07.10.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 18.11.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 14.01.2025, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 14.01.2025, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii, invocată prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 129 din Constituția României, ,,Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”, iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., ,,Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”. În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii. Principiul legalității căilor de atac exclude examinarea unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții față de cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Ca atare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului pendinte îl constituie încheierea civilă din 18.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/108/2023, cerere formulată de expertul desemnat în cauză, C. În esență, soluția criticată pe calea recursului se referă la reținerea instanței de apel a faptului că onorariul cuvenit expertului a fost achitat în integralitate. În raport de dispozițiile art. 494 C. proc. civ., sunt relevante prevederile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel. Încheierea recurată, pronunțată la data de 18.09.2024, este o încheiere premergătoare, prin care s-a dispus amânarea judecății apelului, fiind stabilit termen la data de 23.10.2024, neexistând nicio prevedere legală derogatorie care să permită exercitarea recursului separat de decizia pronunțată în apel. Ca urmare, atât timp cât soluția criticată pe calea recursului se regăsește într-o încheiere premergătoare, iar nu în decizia pronunțată asupra apelului, exercitarea separată a căii de atac extraordinare a recursului apare ca inadmisibilă, nefiind prevăzută de lege și fiind contrară prevederilor art. 494, coroborat cu art. 466 alin. (4) C. proc. civ. Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge, ca inadmisibil, recursul promovat de recurentul C, expert judiciar, împotriva încheierii de ședință din data de 18.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca inadmisibil.