ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

La data de 16 februarie 2024, reclamantul a depus la dosar precizări, prin care a solicitat să se constate faptul că are dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă în conformitate cu art. 2 lit. f) și art. 4 din Legea nr. 225/2015 și pct. 160 din Deciziei Curții Constituționale nr. 467 din 02.08.2023 și, în consecință, obligarea pârâtului la acordarea acestei pensii actualizate.

Prin sentința civilă nr. 21 din 16.04.2024, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția I civilă, în dosarul nr. x/101/2024, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, tribunalul a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1, art. 101 și art. 102 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunalul în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului și, față de domiciliul reclamantului din jud. Mehedinți, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 308 din 21 iunie 2024, Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora competența teritorială aparține instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Având în vedere faptul că pârâtul are sediul în București, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 6763 din 30 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/101/2024*, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 100-102 și art. 104 din Legea nr. 223/2015 referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, potrivit cărora dispozițiile legii se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

În ceea ce privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, tribunalul a reținut că în temeiul art. 111 C. proc. civ., reclamantul poate introduce cererea îndreptată împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, fie la instanța de la domiciliul său, fie la instanța de la sediul pârâtului.

Fiind o competență teritorială alternativă, instanța a reținut că este dreptul reclamantului să aleagă instanța competentă. Or, reclamantul a ales instanța prin promovarea acțiunii la Tribunalul Mehedinți.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale și Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul, în calitate de fost polițist, a solicitat despăgubiri constând în repararea daunelor materiale pentru interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. f), art. 4 și art. 111 din Legea nr. 223/2015, natura prezentei cauze fiind aceea de litigiu de asigurări sociale.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu cele ale art. 104 din Legea nr. 223/2015 privind sistemul pensiilor militare de stat, rezultă că prevederile Legii nr. 223/2015, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Astfel, în ceea ce privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, se reține că, în temeiul prevederilor art. 111 C. proc. civ., reclamantul putea introduce cererea îndreptată împotriva statului, autorităților și instituiților centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, fie la instanța de la domiciliul său, fie la instanța de la sediul pârâtului.

Așa fiind, instanța supremă constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, întrucât acestea se referă la litigiile menționate la art. 153 din actul normativ evocat, în care nu se încadrează și prezentul litigiu.

Reținând, așadar, aplicabilitatea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., se constată că, în cauză competență este alternativă, alegerea instanței competente aparținând reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acțiunii, s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Or, în cauză opțiunea reclamantului a fost în sensul soluționării cauzei la Tribunalul Mehedinți, instanța de la domiciliul său.

Totodată, este de subliniat faptul că normele de competență reglementate de art. 111 C. proc. civ. sunt de ordine privată, astfel încât, potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Or, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de către pârât, Tribunalul Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale nu o putea invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În concluzie, sesizarea Tribunalului Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost făcută cu respectarea art. 111 C. proc. civ., astfel că acesta era competent teritorial să judece cauza și nu putea declina competența de soluționare altei instanțe, deopotrivă competente, cu încălcarea opțiunii reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, făcând aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2025.