ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 270/2024

Prin încheierea nr. 18 din 8 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/314/2019/a4, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petentul A cu privire la instanța investită cu soluționarea dosarului nr. x/314/2019, aflat pe rolul Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei încheieri, petentul a promovat recurs, iar Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, prin decizia nr. 87 din 19 mai 2023, a admis excepția prematurității recursului, invocată de către instanță, din oficiu, recursul fiind respins ca prematur formulat.

Petentul a atacat cu contestație în anulare decizia pronunțată în recurs, pe care a considerat-o nelegală, invocând în drept art. 503 C. proc. civ. și art. 41 – 6.1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În fapt, în memoriul depus de petent, acesta a formulat următoarele critici:

a) hotărârea pronunțată în recurs a fost dată de un complet nelegal constituit, care nu a reamintit parcursul dosarului;

b) în mod nelegal, instanța de recurs nu a așteptat motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție față de care petentul avea posibilitatea să formuleze și să depună eventuale completări, recuzarea fiind respinsă fără o motivare elocventă;

c) excepția prematurității recursului, invocată din oficiu, este o „invenție a instanței”, ea neregăsindu-se în Noul Cod de procedură civilă.

Petentul și-a expus punctul de vedere cu privire la cererea de recuzare, apreciind că soluționarea fondului pricinii nu are efecte în privința recuzării, astfel că recuzarea nu poate fi respinsă dacă a fost formulată înainte de a se cunoaște hotărârea pe fond. Mai mult, a solicitat ca, în cazul în care instanța care va judeca contestația în anulare, va menține motivarea instanței de recurs, să fie sesizată Curtea Constituțională a României pentru modificarea legii. În opinia petentului, soluționarea recuzării posterior pronunțării pe fond face inutilă recuzarea.

Prin urmare petentul a solicitat „Informarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate” a art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că art. 53 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”, ar trebui să fie modificat astfel: „(1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, iar hotărârea prin care se soluționează cauza să fie dată după soluționarea ultimei cereri de re-examinare a recuzării”.

Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, prin decizia nr. 112 din 21 septembrie 2023, a admis excepția nulității contestației în anulare formulate de petentul A împotriva deciziei nr. 87 din 19 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/314/2019/a1, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEȚEANĂ SUCEAVA – COMISIA DE MONITORIZARE ȘI COMPETENȚĂ PROFESIONALĂ PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS SUCEAVA, SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE CONSTANȚA, SPITALUL B, C și D, excepție invocată de către instanță, din oficiu; a constatat nulitatea contestației în anulare și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

La data de 10 noiembrie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/39/2023, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 112 din 21 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Intimatul SPITALUL B a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului.

Recurentul A a transmis la dosar un înscris, la 7 februarie 2024, arătând că nu a primit înștiințarea de plată a taxei judiciare de timbru, prin e-mail, așa cum a solicitat.

La termenul de dezbateri, Înalta Curte a respins excepția netimbrării recursului, invocată de către intimatul SPITALUL B, reținând că recursul a fost exercitat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei nr. 112 din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, situație în care recurentul nu are obligația de a achita taxă judiciară de timbru.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494 raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Textul de lege anterior menționat instituie o excepție de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul încheierilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, durata termenului de recurs este de 48 de ore, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunțării hotărârii. De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen de aceeași durată pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei nr. 112 din 21 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/39/2023.

Cum termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că termenul stabilit pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, rezultă că acest termen a început să curgă la 22 septembrie 2023, ora zero și s-ar fi împlinit la 24 septembrie 2023, ora zero.

Având în vedere că ziua în care s-ar fi împlinit termenul de 48 de ore a fost nelucrătoare, rezultă că acesta s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., împlinindu-se la 25 septembrie 2023, ora zero.

Cu privire la data declarării recursului, Înalta Curte constată că recurentul A a transmis, prin e-mail, cererea de recurs la data de 21 octombrie 2023 (fila 9 dosar recurs).

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fără ca recurentul să invoce și să dovedească existența unor motive temeinice care să justifice repunerea sa în termen, devine incident art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia, „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea specială, instanța supremă constată că a intervenit decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către recurentul-reclamant a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, urmând să anuleze recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 112 din 21 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 112 din 21 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.