ÎCCJ, Decizia nr. 5/2024

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1397 din 16 iunie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație – secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 347 din 28 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

În motivare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, în condițiile în care în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul nr. x/2020, instanța a examinat efectele autorității de lucru judecat a deciziei nr. 347 din 28 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei anterior menționate, revizuentul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs, invocând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-revizuent arată că decizia civilă recurată nu respectă mai multe reguli de procedură reglementate prin principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv, garantarea dreptului la apărare, contradictorialitatea dezbaterilor și rolul judecătorului în aflarea adevărului.

În susținere, menționează că din actele existente la dosarul privind judecarea cererii de revizuire, nu rezultă respectarea de către instanța de revizuire a obligației cu privire la mențiuni procedurale obligatorii referitoare la momentul distinct al încheierii etapei cercetării judecătorești, dar, mai ales, cu privire la momentul deschiderii etapei distincte a dezbaterilor asupra fondului și la momentul distinct de închidere a dezbaterilor asupra fondului. Or, consideră recurentul, lipsa acestora, astfel cum statuează Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, aduce părților o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii.

Mai mult, din decizia recurată, sau din vreun alt act procedural întocmit de către instanța de revizuire, nu rezultă îndeplinirea unei alte condiții obligatorii privind regulile de procedură ale procesului civil, referitoare la aspectul încuviințării sau al înlăturării de la administrare a mijloacelor de probă, a apărărilor de fond, a chestiunilor litigioase invocate de recurentul-revizuent, atât prin cererea de revizuire, cât și ulterior, prin răspunsul la întâmpinare, precum și prin toate notele scrise depuse la dosarul cauzei, în valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Conform art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., procedura de judecată a unei cereri de revizuire trebuie să respecte toate normele imperative, care reglementează procedura de judecată în cadrul căreia a fost pronunțată hotărârea judecătorească obiectul al revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 352 din 22 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

De asemenea, arată că în dispozitivul deciziei recurate nu s-a indicat instanța de judecată la care poate fi depusă cererea de recurs și nici nu rezultă dacă cererea de recurs se poate depune la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, dacă doar competența de soluționare a cererii de recurs revine Completului de 5 judecători. De asemenea, nu a fost indicat termenul în care poate fi depusă cererea de recurs, precum și momentul de la care se calculează acest termen.

Pentru că mențiunile obligatorii arătate lipsesc din cuprinsul deciziei recurate, arată recurentul că nu a știut care este termenul procedural pentru depunerea recursului, sau dacă acesta se calculează de la comunicarea hotărârii atacate, sau de la pronunțarea acesteia.

Mai invocă recurentul faptul că prin cererea de revizuire nu a solicitat anularea deciziei civile nr. 347 din 28 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, după cum a reținut instanța de revizuire, ci a deciziei civile nr. 352 din 22 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Suceava, secția Civilă.

Având în vedere toate aspectele expuse prin cererea de recurs, și faptul că instanța de revizuire a încălcat mai multe reguli obligatorii de procedură și principii fundamentale ale procesului civil, aspecte procedurale esențiale care atrag sancțiunea nulității absolute a deciziei recurate, solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 1397 din 16 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de judecată.

La 11 ianuarie 2024, recurentul a depus la dosar note scrise prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 352 din 22 martie 2022 a Tribunalului Suceava – secția I Civilă.

Criticile recurentului cu privire la greșita apreciere de către instanța de revizuire a neincidenței prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: "există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situația în care același proces este judecat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice.

În cauză, cererea de revizuire a fost declarată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 352 din 22 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Suceava - secția I civilă în dosarul nr. x/2020, pretins a fi potrivnică deciziei civile nr. 347 din 28 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

În acest prim litigiu, prin decizia civilă nr. 347 din 28 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, instanța a statuat definitiv în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a contestației la executare și implicit a solicitării de anulare a tuturor formelor de executare și a tuturor actelor de executare derulate în dosarul de executare nr. 770/2018 al B..

Referitor la cel de-al doilea litigiu, se reține că prin decizia civilă nr. 352 din 22 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă a fost admis apelul formulat de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava în contradictoriu cu reclamantul A., a fost respins apelul formulat de intimatul A. împotriva sentinței civile nr. 4462 din 4 noiembrie 2021 și a încheierii din 1 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2020. A fost schimbată în parte sentința și în rejudecare a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul IPJ Suceava în contradictoriu cu intimatul A. și anulată executarea silită și toate actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 770/2018, al B., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Dispozitivul acestei decizii a fost lămurit prin încheierea din 2 iunie 2022, fiind admisă cererea apelantului-intimat A., în sensul că "anularea executării silite și a actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 770/2018, al B. privește doar actele de executare silită emise începând cu somația din 17 august 2020."

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, instanța de revizuire a concluzionat că, în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, în condițiile în care în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul nr. x/2020, instanța a examinat efectele autorității de lucru judecat a deciziei nr. 347 din 28 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reține că autoritatea lucrului judecat are ca fundament regula potrivit căreia, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că, o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie infirmate printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Astfel, din considerentele deciziei nr. 352 din 22 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, astfel cum au fost arătate și prin hotărârea de revizuire, rezultă că instanța a analizat autoritatea de lucru judecat a chestiunilor dezlegate în dosarul nr. x/2018, ceea ce echivalează cu împrejurarea că în cauză nu este îndeplinită cerință de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat, motiv pentru care în litigiul pendinte nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În plus, contrar susținerilor din recurs prin care se afirmă că instanța nu și-a manifestat rolul activ în soluționarea cauzei, Înalta Curte notează faptul că instanța de revizuire, în cercetarea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu avea competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice pentru a decide care este cea corectă, astfel cum a susținut recurentul, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este de a corecta eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, circumscris caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Împrejurarea că, în cuprinsul deciziei nr. 1397 din 16 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă nu se menționează aspecte circumscrise încheierii cercetării judecătorești, deschiderii sau închiderii dezbaterilor asupra cererii de revizuire, precum și cele referitoare la locul și termenul depunerii cererii de recurs, apare lipsită de relevanță câtă vreme recurentul-revizuent nu și-a justificat vătămarea pricinuită prin neregularitățile procedurale invocate. Mai mult, recursul de față a fost declarat în termen legal, împrejurare de natură să contureze o vădită lipsă de interes a recurentului în invocarea respectivelor critici.

De asemenea, faptul că în practicaua și în dispozitivul deciziei recurate se face referire la decizia civilă nr. 347 din 28 martie 2019 a Curții de Apel Suceava – secția I Civilă și nu la decizia nr. 352 din 22 februarie 2022 a Tribunalului Suceava – secția I Civilă a cărei revizuire se solicită în realitate, reprezintă o simplă eroare materială, în condițiile în care, în considerentele deciziei se face în mod corect o analiză a hotărârii nr. 352 din 22 februarie 2022 a Tribunalului Suceava – secția I Civilă, precum și a deciziei nr. 347/2019 – decizie în raport de care, în al doilea dosar s-a indicat autoritatea de lucru judecat.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul celor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1397 din 16 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2024.