ÎCCJ, decizie (scj.ro #207915)

Contestație la executare. Cerere de revizuire a unei încheieri premergătoare. Consecințe

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Recursul

Index alfabetic: Contestație la executare

Recurs la revizuire

Încheiere premergătoare

Cerere de judecare în lipsă

Principiul contradictorialității

Dreptul la apărare

C. proc. civ., art. 248 alin. (1), alin. (5), art. 424 alin. (5), art. 459 alin. (1),

art. 509 alin. (2), art. 513 alin. (3)

O caracteristică fundamentală a revizuirii constă în faptul că ea are, în principiu, ca obiect hotărâri date asupra fondului sau care evocă fondul. Prin excepție, sunt susceptibile de revizuire și hotărârile care nu evocă fondul, dar numai în situațiile prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

O încheiere premergătoare, chiar dacă este tot o hotărâre judecătorească conform art. 424 alin. (5) C. proc. civ., nu poate face obiectul revizuirii, ci doar hotărârile prin care se soluționează cauza în primă instanță sau în căile de atac (sentințe sau decizii), în condițiile prevăzute de lege, pentru că

revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată.

Prin urmare, este corect raționamentul instanței de revizuire, în sensul că încheierea premergătoare nu poate fi atacată cu cerere de revizuire separat de sentința pronunțată de prima instanță, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură să schimbe soluția dată prin sentință.

Faptul că instanța de revizuire a reținut ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (1) C. proc. civ., întrucât revizuentul a declarat apel atât împotriva încheierii premergătoare, cât și a sentinței pronunțate în fond de aceeași instanță, nu impietează asupra concluziei în ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât, pentru a fi admisibilă, condițiile de exercitare a cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 499 din 07 martie 2023

Prin

cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 09.09.2020, sub nr. x/314/2020, contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean X, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, cu anularea înștiințării din data de 17.08.2020, emise în dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., a încheierii nr. 4 de stabilire a onorariului și a cheltuielilor de executare silită, a somației emise în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 482/27.04.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava și de decizia civilă nr. 718/28.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/86/2017*, a suplimentului la raportul de actualizare sumă din data de 18.01.2018 și cu anularea încheierii din data de 22.02.2018, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2018.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, excepția inadmisibilității formulării cererii exclusiv cu privire la modul de calcul al obligațiilor de plată stabilite prin titlul executoriu, având în vedere că, în speță, contestatorul nu contestă numărul de solde/salarii ale funcției de bază, ci doar cuantumul acestora, excepția tardivității formulării cererii exclusiv cu privire la capătul de cerere privind anularea încheierii din data de 22.02.2018, excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind anularea încheierii sus-menționate, precum și cu privire la anularea și suspendarea tuturor actelor de executare, excepția neplății cauțiunii cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

Prin

încheierea de ședință

din 01.04.2021, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorului de cenzurare a sumei solicitate de executorul judecătoresc pentru serviciul de fotocopiere a dosarului de executare.

S-a respins cererea intimatului de comunicare a copiei răspunsului la întâmpinare.

S-a pus în vedere intimatului, prin citație, că îi stă la dispoziție încheierea de ședință din data de 04.02.2021 în cadrul dosarului electronic, sub condiția formulării unei cereri cu indicarea inclusiv a numărului de telefon mobil.

S-a respins solicitarea intimatului de anulare a cererii introductive de instanță pentru nemotivarea în fapt.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării cererii, invocată de către intimat.

S-a admis excepția tardivității formulării capătului de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 22.02.2018, invocată de către intimat prin întâmpinare.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de către intimat prin întâmpinare.

S-a admis excepția autorității de lucru judecat privind anularea tuturor actelor de executare, raportat la soluția din dosarul nr. y/86/2018**, invocată de intimat.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat cu privire la suspendarea executării silite - dosar nr. y/86/2018**, invocată de intimat.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite pentru neplată cauțiunii (astfel cum a fost recalificată), invocată de intimat.

S-a respins solicitarea intimatului de decădere a contestatorului din dreptul de a invoca în această etapă procesuală excepții relative și de procedură, precum și de a propune alte probe și de a motiva în fapt și în drept cererea de chemare în judecată.

S-a admis excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere privind anularea suplimentului la raportul de actualizare sumă, invocată din oficiu.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestator, de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluționarea dosarului de față.

S-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

S-a încuviințat, pentru contestator, proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.

S-a desemnat expert tehnic judiciar, prin tragere la sorți, C.

S-a stabilit un onorariu de expertiză provizoriu în cuantum de 1.000 lei în sarcina contestatorului, căruia i s-a pus în vedere, prin citație, să facă dovada plății acestuia în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în termen de 5 zile de la data înștiințării.

S-a prorogat pentru următorul termen de judecată stabilirea obiectivelor expertizei.

S-a pus în vedere ambelor părți, prin citație, să depună la dosar, cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de judecată, obiectivele pe care înțeleg să le propună pentru efectuarea expertizei contabile încuviințate în cauză.

S-a amânat judecarea cauzei la data de 17.06.2021, completul C 11, ora 08:30, sala 352, pentru când a fost citat intimatul, contestatorul având termen în cunoștință.

Prin

sentința civilă

nr. 4462 din 04.11.2021, pronunțată de Judecătoria Suceava, s-au respins excepțiile nulității capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, prematurității formulării cererii de întoarcere a executării silite și lipsei de interes a contestatorului în formularea cererii, toate invocate de către intimat.

S-a respins, ca tardiv formulat, capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 22.02.2018.

S-a respins capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare, pentru autoritate de lucru judecat în raport cu sentința nr. 1118/25.09.2018, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. y/86/2018**.

S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea suplimentului la raportul de actualizare sumă.

S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean X, în contradictoriu cu intimatul A.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean X,  criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Intimatul A. a formulat apel în termen legal și în temeiul dispozițiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ., în referire la art. 466 C. proc. civ., atât împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond cât și împotriva încheierii ședință din 01.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/314/2020 al Judecătoriei Suceava, Secția civilă.

Prin

decizia civilă

nr. 352/22.03.2022 a Tribunalului Suceava, Secția civilă, s-a admis apelul formulat de contestatorul-apelant Inspectoratul de Poliție Județean X împotriva sentinței civile  nr. 4462 din 04.11.2021,  pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020, în contradictoriu cu intimatul A.; a fost schimbată în parte sentința civilă atacată, și în rejudecare, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul IPJ X în contradictoriu cu intimatul A., a fost anulată executarea silită și toate actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. x/2018, al B.E.J. B., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Totodată, a fost respins apelul formulat de apelantul-intimat A. împotriva sentinței civile  nr. 4462/04.11.2021 și a încheierii din 01.04.2021, pronunțate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020.

Împotriva încheierii din 01.04.2021, pronunțate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/314/2020, a formulat cerere de revizuire intimatul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind valorificat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, cele două hotărâri judecătorești definitive potrivnice fiind: sentința civilă nr. 1118 din 25.09.2018, pronunțată în dosarul nr. y/86/2018**, al Tribunalului Suceava, Secția I civilă și încheierea premergătoare interlocutorie din 01.04.2021, pronunțată de Judecătoria Suceava, Secția civilă, în dosarul nr. x/314/2020 al Judecătoriei Suceava, Secția civilă, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești.

Prin încheierea nr. 1 din 16 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secției a II-a civilă a Curții de Apel Suceava. A trimis cererea de revizuire formulată în cauză de intimatul A. spre competentă soluționare Secției I civile a Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției I civile a Curții de Apel Suceava la 15.07.2022.

La termenul de judecată din 13.09.2022, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ.

Prin

sentința

nr. 2 din 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire împotriva încheierii de ședință din 01.04.2021, pronunțată de Judecătoria Suceava, Secția civilă în dosarul nr. x/314/2020, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autorul prezentei căi de atac susține că sentința atacată nu respectă principiile garantării dreptului la apărare, contradictorialității și rolului judecătorului în aflarea adevărului, reglementate la nivel organic prin art. 13, art. 14, art. 20 și art. 22 alin. (7) C. proc. civ.

Totodată, în cazul în care instanța de recurs va aprecia că este vorba și de incidența unor nulități absolute sau relative condiționate, solicită să se țină cont de faptul că vătămarea intereselor procesual civile ale recurentului este evidentă, astfel cum rezultă din cererea de recurs.

Astfel, arată faptul că, chiar dacă pronunțarea sentinței civile recurate s-a făcut la primul termen de judecată, conform art. 425 alin. (1) lit. 1) în referire la art. 233 alin. (1)-(3) C. proc. civ., și în acord cu jurisprudența națională majoritară în această materie, aceasta trebuia să conțină, în partea introductivă, toate dispozițiile legale complete, reglementate expres imperativ, prin norme de ordine publică, inclusiv cu privire la momentul închiderii cercetării judecătorești, momentul deschiderii dezbaterilor asupra fondului sau asupra unei excepții procesuale care nu a fost unită cu fondul, sau a unei excepții ridicate din oficiu de către instanța de judecată, mențiuni exprese cu privire la existența în cadrul procesului civil a etapei deliberării.

Menționează faptul că, jurisprudența națională în materie este unanimă în sensul în care, lipsa totală sau parțială a acestor mențiuni exprese imperative, care să respecte condițiile art. 233 alin. (1)-(3) C. proc. civ., atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești.

În aceeași ordine de idei, recurentul precizează că, prin nesocotirea dispozițiilor art. 233 alin. (1)-(3) C. proc. civ., s-a produs și încălcarea principiilor de drept mai sus enunțate.

Astfel, arată că, în cadrul sentinței recurate nu există mențiuni exprese cu privire la deschiderea sau închiderea dezbaterilor asupra fondului sau asupra dezbaterii în contradictoriu a excepției procesuale a inadmisibilității cererii de revizuire, excepție ridicată din oficiu de instanța de retractare, la primul termen de judecată, exclusiv în baza art. 459 alin. (1), în referire la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., dar care, în mod neprocedural, nu a fost pusă de instanță în discuția părților, în dezbaterea procesuală, fie ea contradictorie sau nu, chiar dacă niciuna din părți nu a fost prezentă la primul termen de judecată.

Totodată, arată că instanța a invocat excepția inadmisibilității pe un alt considerent decât cel invocat prin întâmpinare, însă această excepție nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, prin solicitarea instanței de judecată adresată ambelor părți, de precizare și argumentare a unor puncte de vedere în referire la noul temei juridic reținut de instanța de revizuire cu privire la noua excepție procesuală, invocată din oficiu, în temeiul art. 459 alin. (1) în referire la art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

Mai invocă recurentul faptul că instanța nu a analizat fondul cererii de revizuire, precizând că rămâne în pronunțare doar asupra soluționării excepției procesuale invocate de instanță din oficiu.

Consideră că, în lipsa unor mențiuni exprese, obligatorii, cu privire la rămânerea în pronunțare și asupra fondului cererii de revizuire, instanța de revizuire trebuia să amâne pronunțarea asupra fondului și să pronunțe o încheiere premergătoare de amânare a pronunțării asupra fondului, încheiere de ședință care însă nu există la dosarul cauzei.

Totodată, consideră că această situație se poate interpreta și în sensul în care instanța de revizuire s-a antepronunțat, urmând să admită propria excepție procedurală invocată din oficiu, dar nedezbătută procesual și nepusă în discuția contradictorie a părților.

O altă critică a recurentului privește faptul că, în practicaua sentinței atacate, instanța nu s-a pronunțat cu privire la admiterea sau respingerea apărărilor de fond ale recurentului-revizuent, neputând fi verificat de către părți sau de către instanța de recurs, dacă aceste apărări de fond, prin care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în sensurile detaliate prin cererea de revizuire, și ulterior prin toate actele de procedură depuse de revizuent la dosarul cauzei, au fost sau nu au fost analizate, motivate efectiv, în sensul respingerii sau admiterii lor, de către instanța de revizuire.

Apreciază că, și acest aspect contravine principiilor procesului civil referitoare la garantarea dreptului la apărare, la contradictorialitate și la rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că motivarea instanței de revizuire, de admitere a excepției inadmisibilității, este contradictorie.

Astfel, arată că, inițial, în partea introductivă a motivării, instanța de revizuire susține faptul că cererea de revizuire este inadmisibilă pe temeiul juridic invocat din oficiu, al incidenței art. 459 alin. (1), în referire la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., făcând trimitere la faptul că recurentul, în calitate de apelant, a atacat doar hotărârea primei instanțe în procedura contestației la executare, nu și încheierea premergătoare supusă retractării, iar apoi, spre finalul motivării acestei excepții invocate din oficiu, instanța de revizuire susține contrariul, în sensul că cererea de revizuire formulată de recurent este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile art. 459 alin. (1) raportat la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., adică tocmai temeiul juridic invocat din oficiu de instanța de revizuire.

În același sens, invocă faptul că, și în finalul considerentelor, instanța are o motivare contradictorie, reținând pe de o parte că, încheierea supusă revizuirii este o hotărâre judecătorească, iar, pe de altă parte că, doar sentințele și deciziile judecătorești care evocă fondul pot fi revizuite.

Mai mult, susține că exemplele limitative prezentate de instanța de judecată nu au suport legal, de

lege lata

, majoritatea hotărârilor indicate nefiind supuse niciunei căi de atac.

Printr-o altă critică subsumată aceluiași motiv de casare, recurentul susține că instanța nu s-a pronunțat efectiv asupra excepției procesuale invocate de intimat prin întâmpinare.

Recurentul invocă și faptul că decizia recurată conține considerente străine, care nu au legătură nici cu excepția procesuală ridicată din oficiu, nici cu excepția procesuală invocată de intimat și nici cu fondul cererii de revizuire, care nu pot constitui o motivare a respingerii cererii de revizuire.

În acest sens, recurentul arată că obiectul și cauza cererii de revizuire, precum și aspectele invocate de intimat prin întâmpinare, nu au nicio legătură cu suspendarea executării silite, la care face referire instanța în decizia atacată.

În încheiere, solicită instanței de recurs să constate faptul că instanța de revizuire nu a analizat în niciun fel fondul cererii de revizuire, precum și că s-a pronunțat exclusiv asupra unei excepții dirimante invocate din oficiu și nepusă în discuția contradictorie a părților, în lipsa unor mențiuni procedurale esențiale, cu privire la etapa închiderii cercetării procesului, la etapa deschiderii și închiderii dezbaterilor asupra acestei excepții noi invocate din oficiu, sau asupra fondului, la etapa deliberării, și în condițiile încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil enunțate și detaliate în cadrul motivelor cererii de recurs, toate aceste aspecte ducând în mod evident la vătămarea intereselor procesuale ale recurentului, în calitate de revizuent, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea, casarea, în totalitate a sentinței recurate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 513 alin. (6) raportat la art. 486, art. 487, art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatului Inspectoratului de Poliție Județean X la 11 noiembrie 2022.

La 23 noiembrie 2022, intimatul a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La 28 noiembrie 2022, întâmpinarea a fost comunicată recurentului, care a depus răspuns la întâmpinare.

La 23 februarie 2023, recurentul a depus note de ședință prin care a solicitat admiterea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor invocate și a normelor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Instanța supremă reține că recurentul-revizuent a criticat sentința pronunțată în revizuire pentru faptul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 20 și art. 22 C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 233 alin. (1)-(3) și art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile, subscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii de ședință din 01.04.2021, pronunțată de Judecătoria Suceava, Secția civilă în dosarul nr. x/314/2020, instanța de revizuire a constatat că, deși legal citate pentru termenul din 13 septembrie 2022, părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei. Totodată, a reținut că, părțile au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2, teza a II-a C. proc. civ.

Ulterior, instanța de revizuire a arătat obiectul procesului, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza, a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată în cauză, a constatat că, prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, și, a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât există calea de atac a apelului; a menționat că rămâne în pronunțare pe excepția invocată.

Recurentul a susținut că instanța de revizuire nu a menționat în practicaua sentinței atacate momentul închiderii cercetării judecătorești, momentul deschiderii și închiderii dezbaterii asupra fondului sau a unei excepții, precum și că nu a făcut mențiuni exprese cu privire la existența în cadrul procesului civil a etapei deliberării. Astfel, a susținut recurentul că, lipsa acestor mențiuni a dus la încălcarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și rolului activ al judecătorului, producându-i o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței.

Aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere prevederile art. 233 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care reglementează cuprinsul încheierii de ședință, și care au fost respectate de către instanța de revizuire, în practicaua sentinței recurate fiind arătate obiectul procesului, probele care au fost administrate, dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită și dacă judecata a avut loc în ședință publică, precum și cererile părților.

Având în vedere faptul că judecata s-a desfășurat în lipsa ambelor părți legal citate, în condițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ., rezultă cu evidență că, la termenul din 13 septembrie 2022, instanța nu putea proceda la o cercetare judecătorească în condiții de oralitate respectiv nu putea da cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității, invocată atât de intimat prin întâmpinare, cât și de instanță din oficiu.

În esență, recurentul impută instanței de retractare că nu a delimitat prin încheiere, etapele judecății procesului (etapa cercetării procesului, etapa dezbaterii). Instanța reține că etapa cercetării procesului este o etapă a judecății în fața primei instanțe, în cadrul căreia se administrează probe, se soluționează excepții de procedură și orice alte incidente, în scopul pregătirii judecății în fond. Or, în speță, instanța era învestită cu o cale de atac în retractare, în cadrul căreia a intervenit o împrejurare de natură să pună capăt procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului, în condițiile art. 243 C. proc. civ. În atare situație, judecătorul se pronunță asupra cauzei prin hotărâre.

Instanța supremă reține că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Or, faptul că revizuentul a înțeles să nu se prezinte la termenul din 13 septembrie 2022 și a solicitat judecata cauzei în lipsa părților legal citate, nu îi poate fi imputat instanței de judecată, cât timp, potrivit dispozițiilor art. 223 alin. (1) C. proc. civ., lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

În plus, instanța supremă reține că, deși recurentul a invocat producerea unei vătămări prin lipsa mențiunilor la care a făcut referire, nu a arătat, în concret, care sunt aceste vătămări ale intereselor sale procesuale, în condițiile în care a avut posibilitatea, de care a și beneficiat, de altfel, de a-și susține pretențiile și apărările prin cererea de revizuire și notele scrise depuse la dosar, revizuentul însuși solicitând ca judecata cauzei să se facă în lipsa părților legal citate, asumându-și astfel faptul că cercetarea cauzei se va face pe baza susținerilor scrise ale părților, aflate la dosarul cauzei.

A mai susținut recurentul faptul că, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe un temei de drept diferit de cel invocat de intimat prin întâmpinare, fără a pune această nouă excepție în discuția părților, cu încălcarea principiului contradictorialității.

Așa cum s-a arătat și mai sus, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care instanța este obligată să verifice aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Împrejurarea că instanța de revizuire a examinat cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii de atac deduse judecății sale, atât din perspectiva celor invocate prin întâmpinare, cât și pe baza unor temeiuri invocate din oficiu, nu poate fi reținut ca un aspect de nelegalitate, dat fiind faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, iar, potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) din același cod, aspectele de admisibilitate se soluționează cu prioritate.

Este de precizat că, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, instanța nu este limitată la apărările formulate prin întâmpinare, întrucât potrivit art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (3) și art. 453 alin. (1) din același cod, instanța este obligată că verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Totodată, ceea ce legea impune, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este numai citarea părților, iar nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată personal sau prin reprezentant. O asemenea soluție rezultă din interpretarea art. 14 alin. (1) C. proc. civ.: înfățișarea părților nu este de esența soluționării cauzei în condiții de legalitate, instanța putând hotărî asupra cererii dacă procedura de citare a fost regulat îndeplinită.

Este de necontestat că, în cauză, procedura ce citare a fost legal îndeplinită cu părțile, care au îndatorirea, potrivit art. 10 C. proc. civ., să își probeze pretențiile și apărările, precum și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Or, formulând o cerere de revizuire, autorul prezentei căi de atac trebuia să se aștepte că regula instituită de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. se va aplica și în cazul său.

Principiul contradictorialității și, implicit, respectarea dreptului la apărare presupune a se asigura părților posibilitatea de a discuta și combate orice element de fapt și de drept, inclusiv de a combate excepții invocate din oficiu. Câtă vreme această exigență a fost respectată, este la latitudinea părții dacă își exercită sau nu drepturile procesuale.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că este nefondată și critica recurentului privind neanalizarea fondului cererii de revizuire, întrucât respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă face inutilă cercetarea fondului.

Totodată, observă că, recurentul a înțeles să invoce doar o pretinsă neîndeplinire a unor condiții de formă ale hotărârii, fără a critica, în concret, și modalitatea de aplicare a normelor de procedură care au fundamentat soluția instanței de revizuire. În acest context, criticile subscrise acestui motiv de casare apar a fi invocate în mod formal, de vreme ce, în esență, recurentul nu critică și soluția pronunțată cu privire la cererea de revizuire.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurentul invocă, sub un prim aspect, faptul că sentința atacată cuprinde considerente contradictorii și străine de natura cauzei, în ce privește motivarea admiterii excepției inadmisibilității, invocate de instanță, din oficiu.

Înalta Curte reține că acest motiv de casare este nefondat, instanța de revizuire argumentând soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens raționamentul logico-juridic fiind expus într-o manieră ce poate face obiectul cercetării instanței superioare de control judiciar.

Ipotezele în care se poate ajunge la o nemotivare, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pot fi date de existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată, contradictorialitatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Verificând sentința atacată, instanța supremă reține că, pentru a admite excepția inadmisibilității, instanța de revizuire a reținut faptul că, în cauză, s-a solicitat revizuirea în parte a unei încheieri premergătoare susținându-se că prin respingerea excepției inadmisibilității contestației la executare, pe care a invocat-o intimatul, revizuent în prezenta cauză, se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1118/25.09.2018 a Tribunalului Suceava, prin care s-a soluționat un alt litigiu între aceleași părți, având ca obiect contestație la executare.

Totodată, s-a reținut faptul că revizuentul nu a solicitat revizuirea sentinței pronunțate asupra contestației la executare.

A mai reținut instanța de revizuire faptul că, din sintagma „nu se poate face apel decât odată cu fondul” (art. 466 alin. (4) C. proc. civ.) se înțelege și faptul că nu este admisibilă atacarea numai a încheierii premergătoare, chiar după pronunțarea sentinței, dacă nu se exercită apel și împotriva hotărârii finale. Aceasta întrucât anularea sau schimbarea încheierii nu ar fi de natură să lipsească de efecte sentința ce conține în fapt soluția dată cererii de chemare în judecată. În mod similar, chiar dacă s-ar admite că se poate formula cerere de revizuire împotriva unei încheieri premergătoare, aceasta nu poate fi atacată separat de sentința pronunțată, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură să schimbe soluția dată prin sentință, adică în speță, admiterea cererii de revizuire, anularea încheierii, admiterea excepției inadmisibilității contestației la executare, nu are niciun efect asupra soluției dată contestației prin sentință, astfel cum a fost schimbată în apel.

A concluzionat instanța că, o încheiere premergătoare, chiar dacă este tot o hotărâre judecătorească conform art. 424 alin. (5) C. proc. civ., nu poate face obiectul revizuirii, ci doar hotărârile prin care se soluționează cauza în primă instanță sau în căile de atac (sentințe sau decizii), în condițiile prevăzute de lege, pentru că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată.

Într-adevăr, o caracteristică fundamentală a revizuirii constă în faptul că ea are, în principiu, ca obiect hotărâri date asupra fondului sau care evocă fondul. Prin excepție, sunt susceptibile de revizuire și hotărârile care nu evocă fondul, dar numai în situațiile prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, instanța supremă reține că, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, încheierea prin care s-a respins excepția poate fi atacată numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.

Raportat la aceste considerații teoretice, raționamentul instanței de revizuire, în sensul că, încheierea premergătoare nu poate fi atacată cu cerere de revizuire separat de sentința pronunțată de prima instanță, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură să schimbe soluția dată prin sentință, apare ca fiind logic și judicios, criticile recurentului fiind nefondate din acest punct de vedere.

Totodată, faptul că instanța de revizuire a reținut ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (1) C. proc. civ., întrucât revizuentul a declarat apel atât împotriva încheierii premergătoare din 01.04.2021 a Judecătoriei Suceava, cât și a sentinței pronunțate în fond de aceeași instanță, nu impietează asupra concluziei în ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât, pentru a fi admisibilă, condițiile de exercitare a cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ. Or, chiar dacă instanța a constatat că revizuentul avea deschisă o cale extraordinară de atac împotriva încheierii premergătoare, exercitarea în concret a revizuirii nu se putea face decât cu respectarea dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește întemeierea soluției pe considerente străine de natura pricinii, trebuie precizat, cu titlu preliminar, că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevăd că o hotărâre poate fi casată dacă cuprinde „numai motive străine de natura cauzei”, astfel că, de principiu, existența  pe lângă  motivele consistente și a unor temeiuri complet străine de natura pricinii, nu poate justifica casarea hotărârii.

Prin urmare, chiar dacă instanța a reținut inițial că nu se contestă soluția dată cererii de suspendare a executării silite pentru care s-a prevăzut separat calea de atac a apelului, instanța supremă constată că, în cadrul raționamentului logico-juridic care a dus la adoptarea soluției, instanța de revizuire a avut în vedere soluția dată contestației la executare, prin sentința pronunțată în cauză de Judecătoria Suceava, astfel cum a fost schimbată în apel. Astfel, prin sentința recurată s-a reținut faptul că, în speță, admiterea cererii de revizuire, anularea încheierii, admiterea excepției inadmisibilității contestației la executare, nu are niciun efect asupra soluției dată contestației prin sentință, astfel cum a fost schimbată în apel.

Așadar, instanța supremă nu poate reține prezența unei motivări străine de natura cauzei care să determine casarea hotărârii.

Este nefondată și critica recurentului privind faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității invocată de intimat, prin întâmpinare.

Contrar susținerilor recurentului, analizând admisibilitatea cererii de revizuire raportat la motivele invocate în întâmpinare, prin sentința atacată s-a reținut faptul că, motivul de revizuire invocat de revizuent este reprezentat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar conform art. 509 alin. (2) din același cod, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Astfel, instanța a reținut că nu are a analiza dacă încheierea atacată evocă sau nu fondul.

De altfel, instanța supremă reține că recurentul nu are un interes real în susținerea acestei critici, întrucât, pe de o parte, nu este autorul acestei excepții, iar pe de altă parte, soluția instanței are la bază admiterea excepției inadmisibilității invocate din oficiu.

Prin urmare, se constată că, prin considerentele care au fundamentat sentința adoptată, instanța de revizuire nu a expus considerente contradictorii sau străine de natura cauzei în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., invocate de recurentul-revizuent A., sentința atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței nr. 2 din 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția I civilă, ca nefondat.