ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 269/2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 269/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Galați – Secția a II-a civilă, sub nr. x/121/2016, creditorul MUNICIPIUL GALAȚI PRIN PRIMAR a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 5 pct. 20 și pct. 72, art. 70 din Legea nr. 85/2014, cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei A S.R.L.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017, Tribunalul Galați a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Vrancea, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin sentința nr. 15/2017 din 18 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2017.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/91/2017, la data de 11 septembrie 2017.

Tribunalul Vrancea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, prin încheierea nr. 49/2023 din 23 februarie 2023, a respins cererea de suspendare a cauzei, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității de reprezentant convențional al Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Galați, ca inadmisibilă; a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 304 C. proc. civ., ca inadmisibilă; a respins celelalte excepții și incidente procedurale, ca neîntemeiate; s-a respins contestația formulată de debitoarea A S.R.L., ca neîntemeiată; a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței în formă generală față de debitoarea A S.R.L.; în temeiul dispozițiilor art. 73 coroborat cu art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 a fost desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, Cabinetul Individual de Insolvență B I.P.U.R.L., cu atribuțiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva încheierii nr. 49/2023 din 23 februarie 2023, pronunțate de Tribunalul Vrancea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x/91/2017, debitoarea A S.R.L. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – Secția a II-a civilă, sub nr. x/44/2023, la data de 20 aprilie 2023.

Prin încheierea din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023, s-a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu; s-au respins, ca inadmisibile, cererile de asistență judiciară sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii, precum și sub forma asistenței judiciare sub forma desemnării unui apărător din oficiu, formulate de societatea debitoare A S.R.L.; cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de apelanta-debitoare A S.R.L.; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de asistență judiciară formulată de apelantă; s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013 în ansamblu, cerere formulată de apelantă; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare ajutor public judiciar formulată de apelantă.

Curtea de Apel Galați a reținut că apelanta-debitoare A S.R.L. a formulat, în contextul judecării cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a respins acordarea asistenței judiciare, o cerere de recuzare, o cerere de asistență judiciară și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013, toate aceste cereri fiind analizate în cuprinsul încheierii din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3.

În ceea ce privește neconstituționalitatea O.U.G. nr. 80/2013, Curtea de Apel Galați a constatat că partea a invocat-o atât cu privire la actul normativ în întregime (în cererea de reexaminare, precum și pe 4 decembrie 2023), cât și cu privire la art. 42 alin. (1) [în cererea de reexaminare]. Cum, evident, art. 42 este inclus în ordonanță, instanța a arătat că analiza va fi una de ansamblu.

Excepția a fost motivată de apelantă în sensul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu exclude asistența judiciară acordată persoanelor juridice. De asemenea, a criticat ordonanța ca neconstituțională, întrucât nu prevede că persoanele juridice pot beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru, așa cum se întâmplă pentru persoanele fizice.

Referitor la asistența judiciară acordată persoanelor juridice, Curtea este în acord cu partea, având în vedere că O.U.G. nr. 80/2013 chiar prevede facilități ce pot fi acordate persoanei juridice (deși nu le denumește „asistență juridică”, așa cum o face apelanta).

Totodată, Curtea de Apel Galați a reamintit că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a României decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din acest text se desprind condițiile pentru admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, iar una dintre condiții este ca textul de lege criticat să încalce o dispoziție a Constituției României.

Or, referitor la acordarea de „asistență judiciară” (în terminologia folosită de parte) pentru persoanele juridice, aceasta se regăsește în O.U.G. nr. 80/2013, deci, legea nu încalcă vreo dispoziție din Constituia României, ci, dimpotrivă, concretizează principiul stabilit de art. 21 privind liberul acces la justiție.

Rezultă că nu poate fi criticată drept neconstituțională o ordonanță ce detaliază un drept conferit de Constituție.

Referitor la lipsa prevederii că persoanele juridice pot beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru, Curtea de Apel Galați a reținut că, din același text legal, respectiv art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, rezultă că poate fi criticată pentru neconstituționalitate o ordonanță sau o dispoziție dintr-o ordonanță în vigoare. Așadar, este necesar ca să existe un text care să poată fi criticat.

Or, apelanta a invocat lipsa unui text (care să prevadă scutirea persoanelor juridice), ceea ce face să nu fie îndeplinită această condiție legală.

Așadar, Curtea de Apel Galați a considerat că, sub ambele aspecte, cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.

La data de 27 decembrie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/44/2023/a3, recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu.

Încheierea recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Instanța a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile legii – motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.;

Instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității – motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.;

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; totodată, recurenta apreciază că hotărârea cuprinde motive contradictorii – caz de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.;

Hotărârea este nelegală – motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.;

Hotărârea este „netemeinică” – motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.;

Dezvoltarea motivelor de recurs

Judecătorii C și D au încălcat normele de procedură, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată nepărtinitoare de către o instanță independentă.

Toți judecătorii Curții de Apel Galați se află în aceeași situație de incompatibilitate și lipsă de imparțialitate, ca și judecătorii cauzei.

Instanța a încălcat normele de procedură atunci când a soluționat, prin aceeași încheiere, cererea de reexaminare ajutor public judiciar, cererea de asistență judiciară și pe cea de sesizare a Curții Constituționale, deoarece trebuia să pronunțe încheieri separate.

În mod nelegal și neprocedural, judecătorii cauzei nu au constituit un dosar asociat distinct, având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu.

Recurenta consideră că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 au fost aplicate abuziv de către judecătorii cauzei, cu referire la faptul că motivarea instanței nu are nimic în comun cu condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text legal.

Încălcarea dispoziției Constituției României și detalierea drepturilor conferite de Legea fundamentală sunt, în opinia recurentei, criterii și condiții fictive care exced condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea de Apel Galați a hotărât că este inadmisibil să fie criticată drept neconstituțională o ordonanță ce detaliază un drept conferit de Constituția României.

Judecătorii cauzei au apreciat și au hotărât tacit că nu este îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei. Instanța a considerat că aspectele de neconstituționalitate invocate și care ar fi dezlegate de Curtea Constituțională nu ar avea puterea de a influența soluționarea cererii de reexaminare ajutor public judiciar și cererea de asistență judiciară.

Motivările instanței sunt contradictorii și se anulează reciproc, consecința fiind nemotivarea hotărârii și, implicit, nulitatea absolută, de ordine publică, a soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste motive, autoarea căii de atac a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs vizează soluția Curții de Apel Galați de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu, soluție care, în opinia recurentei, este nelegală, deoarece, în cauză, pe de o parte, au fost încălcate prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 - pentru judecata cererii nu s-a format un dosar asociat, iar dispoziția de respingere a acesteia nu a fost pronunțată printr-o încheiere separată, ci prin aceeași încheiere prin care s-au soluționat cererea de reexaminare ajutor public judiciar și cererea de asistență judiciară - iar, pe de altă parte, încheierea recurată este nemotivată și cuprinde dispoziții contradictorii.

Sub un prim aspect, s-a invocat încălcarea regulilor de procedură, întrucât instanța a soluționat, prin aceeași încheiere, cererea de reexaminare ajutor public judiciar, cererea de asistență judiciară și pe cea de sesizare a Curții Constituționale, deși instanța trebuie să pronunțe încheieri separate.

Potrivit recurentei, în mod nelegal și neprocedural, judecătorii cauzei nu au constituit un dosar asociat distinct, având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu.

Înalta Curte înlătură această critică, întrucât, chiar dacă a pronunțat o singură încheiere prin care a soluționat, la același termen de judecată, atât cererea de reexaminare ajutor public judiciar și cererea de asistență judiciară formulate de apelantă, cât și solicitarea de sesizare a instanței de contencios constituțional, curtea de apel a indicat în mod distinct calea de atac ce putea fi declarată împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și termenul de exercitare a ei; ca atare, modul de soluționare a acestor cereri nu a cauzat nicio vătămare recurentei.

Textele de lege pretins încălcate de către instanța de apel impun concluzia că recurenta susține incidența în speță a unei caz de nulitate condiționată, dat fiind că acestea nu vizează niciuna dintre dispozițiile legale prevăzute de art. 176 C. proc. civ.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede, la art. 29 alin. (4) și (5) din aceeași lege, că dacă excepția este inadmisibilă, instanța respinge motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere suspusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În conformitate cu art. 97 alin. (1) pct. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970/28.12.2015, cererile care privesc un dosar înregistrat în ECRIS ce au ca obiect excepție de neconstituționalitate nu vor fi înregistrate cu un număr de dosar nou, ci se vor putea crea, la momentul formulării acestora, dosare asociate.

Totodată, alin. (4) al aceluiași regulament stabilește că ,,în cazul declarării unei căi de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererilor prevăzute la alin. (1) precum și în cazul declarării unor căi de atac împotriva altor tipuri de încheieri pronunțate înainte de soluționarea cauzei se creează dosar asociat la momentul declarării căii de atac, dacă acesta nu s-a format la momentul înregistrării cererii”.

Interpretarea textelor de lege relevă că formarea dosarului asociat aferent unei cereri care are ca obiect o excepție de neconstituționalitate se poate realiza chiar și ulterior soluționării acesteia, în momentul declarării căii de atac împotriva hotărârii date acesteia.

În speță, soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a realizat în cadrul dosarului nr. x/44/2023/a3, iar soluția a fost dată în cuprinsul aceleiași hotărâri (încheierea din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023) prin care curtea de apel s-a pronunțat asupra mai multor cereri formulate de apelantă.

Într-adevăr, judecata cererii de sesizare a Curții Constituționale nu s-a realizat conform textelor de lege evocate în ceea ce privește crearea unui dosar asociat, însă raportat la prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., incidente în speță prin prisma considerentelor ce preced, această împrejurare nu este de natură a anula actul jurisdicțional atacat, de vreme ce încălcarea normelor legale nu a produs părții recurente vreo vătămare.

Solicitarea recurentei A S.R.L. de sesizare a instanței de contencios constituțional a fost efectiv examinată și soluționată în acord cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate.

O altă critică vizează nemotivarea soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Față de această susținere, Înalta Curte reamintește că exigențele motivării presupun nu ca instanța să răspundă fiecărui argument adus de către parte, ci să explice în mod coerent raționamentul juridic care a condus la pronunțarea soluției.

Din examinarea încheierii atacate rezultă că aceasta cuprinde considerente suficiente care justifică respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și permit părții să înțeleagă argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, fiind posibilă realizarea controlului judiciar.

Cu privire la critica recurentei ce vizează pretinsele motive contradictorii, instanța supremă constată că acestea nu pot fi reținute, în măsura în care ipoteza de casare invocată se referă la contradicția dintre considerentele hotărârii și dispozitiv sau între considerentele acesteia, făcând de neînțeles raționamentul propus.

Or, prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac nu indică în concret niciuna dintre situațiile sus-indicate, ci prezintă argumente în raport cu care apreciază că ordonanța criticată este neconstituțională și că erau îndeplinite cerințele pentru sesizarea Curții Constituționale.

De aceea, în cauză nu se verifică existența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care criticile recurentei subsumate acestui caz de nelegalitate vor fi respinse.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin raportare la argumentele dezvoltate de recurentă și la considerentele avute în vedere de curtea de apel la soluționarea cererii, Înalta Curte constată că în mod judicios aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

În conformitate cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017 (par. 21-22), obiectul recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 constă în verificarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea 47/1992. Cu alte cuvinte, analiza instanței de recurs este limitată la verificarea legalității respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate menționate.

Ca și condiție de admisibilitate, legiuitorul a prevăzut ca excepția să privească o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie ridicată de părți, procuror sau instanță din oficiu, iar prevederea atacată să nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Așadar, prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1) (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate atrage respingerea cererii de sesizare, iar în cauză s-a reținut în mod corect neîndeplinirea acestor cerințe, rezultă că, în mod judicios, Curtea de Apel Galați a stabilit că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Mai mult decât atât, în considerarea susținerilor formulate de autoarea prezentului demers judiciar, se reține că recurenta tinde la adăugarea sau modificarea unui text de lege.

Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a României a respins astfel de excepții de neconstituționalitate, reținând că nu au fost formulate veritabile critici de neconstituționalitate, „ci mai degrabă o propunere de lege ferenda, asupra căreia însă Curtea nu se poate pronunța, neavând competența de a modifica dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, așa cum prevede art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992”, neavând „…competența de a crea noi norme legale prin completarea unui text deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora”, această operațiune intrând în sfera atribuțiilor legiuitorului, potrivit art. 61 din Constituție.

În acest sens, se cuvin a fi amintite: Decizia nr. 367 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015; Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016; Decizia nr. 102 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 25 mai 2016.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu.

De asemenea, Înalta Curte va disjunge cererea de recurs formulată de recurenta A S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare, sens în care se va forma un dosar asociat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu.

Disjunge cererea de recurs formulată de recurenta A S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/44/2023/a3, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare, sens în care se va forma un dosar asociat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.