ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2316/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – Secția a II-a Civilă la 3 martie 2022, sub nr. x/108/2022, reclamantul A S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar al societății B S.A. (B), în contradictoriu cu pârâta C S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata către sumei de 1.554.064,4 lei, reprezentând dobânzi penalizatoare calculate până la data de 31 decembrie 2021, precum și a celor care vor curge în continuare până la data achitării integrale a contravalorii energiei termice preluate, datorate societății B S.A. pentru neachitarea la scadență a facturilor de energie termică emise.

Prin sentința civilă nr. 484 din 16 octombrie 2023, Tribunalul Arad – Secția a II-a Civilă a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta B S.A., în insolvență, prin administrator judiciar A S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta C S.A., și, pe cale de consecință, a obligat pârâta C S.A. să plătească reclamantei B S.A., în insolvență, următoarele sume: 1.513.901,60 lei, cu titlu de penalități calculate până la data de 31 decembrie 2021; în continuare penalități aferente contravalorii energiei termice preluate, care curg de la data de 1 ianuarie 2022 până la data achitării integrale a debitului principal și 7.020 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C S.A.

Prin decizia civilă nr. 109/A din 12 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtă C S.A., solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii recurate.

Autoarea căii de atac susține că expertiza efectuată în cauză este ambiguă și nu lămurește cuantumul obligației de plată. Mai susține că obligarea sa la plata unei sume care nu este certă, față de specificul activității, este de natură să pună în pericol siguranța și sănătatea cetățenilor Municipiului Arad.

Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția nulității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă reia aproape în totalitate susținerile din memoriul de apel, prezentând în recurs aceleași argumente asupra cărora instanța de prim control judiciar s-a pronunțat deja. Astfel, curtea de apel a analizat criticile privind modul de calcul al dobânzilor penalizatoare și concluziile raportului de expertiză, iar autoarea căii de atac nu formulează critici de nelegalitate referitoare la decizia recurată. Stabilirea modului de calcul al penalităților este un aspect de fapt asupra căruia instanța de recurs nu mai poate reveni și nici nu poate examina modalitatea în care instanța devolutivă a determinat valoarea obligației de plată a recurentei-pârâte.

Instanța supremă arată că, reiterând în conținutul memoriului de recurs aceleași susțineri formulate pe calea apelului, cărora instanța de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, recurenta nu formulează critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel, ci solicită, implicit, o rejudecare a acestuia.

Recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și în cadrul căreia nu pot fi criticate hotărârile instanțelor de fond sub aspectul situației de fapt și nici nu pot fi examinate chestiuni de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția invocată și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C S.A. împotriva deciziei civile nr. 109/A din 12 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C S.A. împotriva deciziei civile nr. 109/A din 12 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2024.