ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2567/2023

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea reconvențională disjunsă prin sentința civilă nr. 202 din 17.03.2022 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018 și înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta Centrala Electrică de Termoficare Arad S.A., în contradictoriu cu pârâta CET Hidrocarburi S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 779.403,18 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării culpabile de către pârâtă a clauzelor contractuale pentru perioada 12.11.2010-15.11.2020, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 714 din 13.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad a respins acțiunea reconvențională disjunsă în răspundere civilă contractuală formulată de reclamanta C.E.T. Arad S.A., în contradictoriu cu pârâta C.E.T. Hidrocarburi S.A., fără a acorda cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel Centrala Electrică de Termoficare Arad S.A., prin administrator judiciar A..

Prin decizia civilă nr. 185/A din 05.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, a fost respins apelul declarat de Centrala Electrică de Termoficare Arad S.A. prin administrator judiciar A..

Împotriva acestei decizii recurenta-reclamantă Centrala Electrică de Termoficare Arad S.A., prin administrator special a declarat recurs însușit de administratorul judiciar A..

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă susține că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât motivele cuprinse în considerarea hotărârii atacate nu sunt de natură să lămurească soluția din dispozitiv.

O altă critică vizează încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept material. În acest sens, recurenta arată că normele de drept încălcate sunt cele care privesc normele de interpretare a contractului, prevăzute de dispozițiile art. 1266-1269 C. civ. și a normelor privind efectele contractului reglementate de art. 1270 C. civ.. Potrivit recurentei, instanța de apel nu a avut în vedere voința reală care rezultă din clauzele contractului de delegare și în luarea deciziei, analizând doar trei dintre subpuncte a două articole din contractul încheiat între părți.

Totodată, recurenta susține că instanța de apel nu a făcut o analiză a clauzelor contractuale în conformitate cu regulile de interpretare, nu a verificat nici voința reală a părților, nici scopul contractului, nu a avut în vedere practicile statornicite și nici nu a interpretat clauzele contractuale unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul care rezultă din ansamblul contractului.

În opinia recurentei, se impune casarea hotărârii atacate deoarece Curtea de Apel, apreciind în mod eronat că nu ar exista vreo culpă a intimatei, nu a mai analizat și aspectele subsidiare ale întinderii prejudiciului.

În drept, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 06 decembrie 2023, Înalte Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității cererii de recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă susține că decizia curții de apel nu este motivată, din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acest text de lege fiind invocat formal. Susținerile recurentei prin care arată că motivele cuprinse în decizia instanței de apel nu sunt de natură să lămurească soluția din dispozitiv nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel.

Nemulțumirile recurentei și susținerile legate de soluția pronunțată cu privirea la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În ceea ce privește criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 1266-1269 C. civ., referitoare la interpretarea contractelor și a prevederilor art. 1270 C. civ., cu privire la forța obligatorie a contractului, Înalta Curte reține că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, nefiind veritabile critici de nelegalitate deoarece recurenta urmărește o nouă evaluare a situației de fapt în raport de probele administrate în cauză. Afirmațiile prin care se invocă greșita interpretare a prevederilor contractului încheiat între părți aduc în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Instanța supremă reține că nu se poate proceda la o devoluare a fondului cauzei și la o reevaluare a probatoriului administrat de instanța devolutivă pentru a se stabili o altă situație de fapt cu privire la cauzele și împrejurările în care a intervenit încălcarea obligației contractuale.

Având în vedere rigorile legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că în această etapă procesuală, criticile recurentei prin care susține că instanța de apel nu a făcut o analiză a clauzelor contractuale în conformitate cu regulile de interpretare, nu a verificat voința reală a părților și nici scopul contractului, nu pot forma suportul unei analize, deoarece aspectele pe care le invocă recurenta reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt. Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă CET Arad S.A. prin A.., împotriva deciziei civile nr. 185/A din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din Exploatarea unei Întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă CET Arad S.A. prin A.., împotriva deciziei civile nr. 185/A din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din Exploatarea unei Întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2023.