ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2526/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a Civilă la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A., în insolvență, solicitând obligarea acesteia la restituirea prin echivalent a valorii cantității de 1.044,42 tone deșeu metalic, ce a făcut obiectul contractului încheiat în urma procedurii de licitație publică desfășurată în procedura insolvenței pârâtei, la care să se adauge dobânda legală; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la remiterea cantității de deșeu metalic, nelivrată, conform contractului.

În apărare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 2 noiembrie 2020 reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat în principal anularea contractului de vânzare nr. x din 01.04.2019 încheiat cu pârâta și implici anularea licitației organizate de administratorul judiciar al pârâtei și a tuturor actelor subsecvente, cu repunererea părților în situația anterioară, susținând eroarea în care s-a aflat cu privire la bunurile ce fac obiectul contractului sub aspectul naturii și identității acestora; a menținut, în subsidiar, capetele din cererea introductivă de instanță.

Pârâta a invocat excepția tardivității precizării de acțiune.

Cauza a fost declinată pentru competentă soluționare în favoarea judecătorului sindic, acesta declinând, de asemenea cauza în favoarea instanței de drept comun.

Prin regulatorul de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare cauzei în favoarea instanței de drept comun.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă sub nr. x/2020*.

Prin sentința civilă nr. 822 din 17 noiembrie 2021 Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a dispus următoarele: a respins cererea în probațiune formulată de reclamantă, vizând administrarea probelor cu expertiză, cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei; a admis excepția de tardivitate a precizării de acțiune și, în consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Sentința de fond a fost apelată de reclamanta A. S.R.L., criticile acesteia vizând atât soluționarea excepției de tardivitate a cererii precizatoare, cât și nemotivarea în ceea ce privește inadmisibilitatea pentru care a fost respinsă acțiune. Reclamanta a solicitat, urmare a admiterii apelului, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reținerea cauzei de instanța de apel și evocarea fondului în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată sub același număr pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 225/A din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, reținând nemotivarea hotărârii din perspectiva petitelor indicate atât în cererea inițială, cât și în cererea precizatoare.

Decizia de apel a fost recurată de pârâta CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD S.A., în insolvență, cauza fiind înregistrată sub același număr de dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Fără a circumstanția în raport de motivele de casare indicate în memoriul depus la dosar recurenta-pârâtă a criticat decizia de apel în ce privește considerentele care vizau necercetarea fondului cauzei de către prima instanță; a arătat, astfel, că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că se impune trimiterea cauzei pentru cercetarea pe fond, fiind evident că acțiunea reclamantei este inadmisibilă în raport de prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014, în condițiile în care se solicită stabilirea unei creanțe față de patrimoniul debitoarei (recurentă-pârâtă în cauză). În acest context, a invocat greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 248 C. proc. civ., care impun soluționarea cu prioritate a excepțiilor care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând următoarele apărări: a apreciat legalitatea deciziei de apel cu privire la soluția de trimitere a cauzei pentru evocarea fondului, menționând în acest sens considerentele regulatorului de competență care statuează atât asupra existenței cererii de chemare în judecată și a precizării alăturate acesteia, cât și asupra obiectului litigiului, ca fiind unul de drept comun, întemeiat pe normele care reglementează răspunderea contractuală, prin aplicarea principiului disponibilității. Intimata-pârâtă a mai susținut că precizarea de acțiune depusă în fața instanței de fond a avut rolul de a clarifica aspectele legate de consecința petitului principal, respectiv o lămurire a aspectelor tranșate pe larg în cererea introductivă.

Nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi în această fază procesuală.

Examinând legalitatea deciziei de apel raportat la criticile formulate și la apărările invocate, prin prisma prevederilor art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar analizei criticilor menționate în memoriul depus la dosar de recurenta-pârâtă se impune clarificarea limitelor de judecată în calea extraordinară de atac, care vor determina și limitele rejudecării cauzei.

Se observă din această perspectivă că în fața instanței de fond intimata-reclamantă a formulat inițial o acțiune în pretenții, pentru ca pe parcursul judecării cauzei să depună o precizare de acțiune. Prima instanță, examinând excepția de tardivitate a formulării precizării de acțiune, invocată de recurenta-pârâtă a apreciat asupra caracterului acesteia de completare a cererii introductive, dispunând respingerea sa ca tardiv formulată, prin raportare la prevederile art. 204 C. proc. civ. Urmând acest raționament, instanța de fond a respins acțiunea, în integralitate, ca inadmisibilă.

În calea devolutivă de atac, intimata-reclamantă (apelantă în acea fază procesuală) a criticat atât greșita admitere a excepției de tardivitate a precizării de acțiune, cât și aspectul nemotivării hotărârii de primă instanță cu privire la soluția de inadmisibilitate a acțiunii în întregul său.

Prin decizia pronunțată, instanța de apel a dispus anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând în esență că prima instanță nu a observat faptul că cererea introductivă viza pretenții ale reclamantei față de pârâtă, pretenții menționate și în cererea precizatoare, alăturat solicitării completatoare de anulare a contractului dintre părți, precum și a licitației care s-a finalizat cu încheierea actului juridic, cu repunerea părților în situația anterioară. A concluzionat că tardivitatea care afecta cererea precizatoare nu putea afecta soluționarea capetelor de cerere în pretenții din acțiunea introductivă; practic, instanța de apel a apreciat că excepția de tardivitatea, corect admisă față de cerere precizatoare, nu putea avea efect decât asupra acelor capete de cerere adăugate celor inițial formulate prin acțiunea introductivă, fără a atrage aceeași consecință și față de petitele originale, chiar dacă erau reluate prin cererea precizatoare. În continuarea acestui raționament a apreciat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, fără a determina, sau circumstanția asupra limitelor în care urma să aibă loc rejudecarea.

Înalta Curte reține că în cauză a fost formulată calea extraordinară de atac doar de către pârâtă, criticile sale vizând doar soluția de trimitere spre rejudecare, în considerarea caracterului inadmisibil al cererii introductive.

Se reține, totodată, că în întâmpinarea la recursul declarat de recurenta-pârâtă, intimata-reclamantă antamează problema calificării cererii precizatoare. Acesta aspect, însă, nu este de natură a determina examinarea legalității deciziei de apel din perspectiva reținerii tardivității cererii precizatoare. Pentru a obține acest efect se impunea formularea unui recurs de către partea interesată

În lipsa acestui demers procesual, Înalta Curte reține intrarea sub puterea lucrului judecat a tardivității cererii precizatoare în ceea ce privește capetele de cerere formulate în completarea petitelor inițiale din cererea introductivă.

Plecând de la această constatare, în examinarea criticilor de recurs, Înalta Curte reține că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal de recurenta-pârâtă, susținerile dezvoltate în memoriul depus la dosar neevidențiind aspecte care să atragă incidența prevederilor legale menționate.

În ce privește criticile recurentei-pârâte în ansamblul lor, Înalta Curte apreciază că acestea trebuie analizate prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind în prezența unei greșite aplicări ori interpretări a unor norme de drept material. În consecință, instanța de recurs va examina legalitatea deciziei de apel sub aspectul respectării normelor de procedură în soluționare cauzei, prin raportare la soluția de anulare a sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea normelor de incidente în cauză, instanța devolutivă apreciind în mod corect că se impunea anularea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:

Se observă că în fața instanței de fond au fost invocate deopotrivă excepția tardivității cererii precizatoare, precum și excepția inadmisibilității acțiunii introductive.

Plecând de la apărările invocate în susținerea excepției inadmisibilității, instanța de drept comun a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului sindic; acesta și-a declinat, la rândul său, competența, în regulatorul de competență statuându-se asupra judecării litigiului de către instanța de drept comun, raportat la principiul disponibilității procesului civil și la temeiul de drept al acțiunii - răspunderea contractuală.

Se cuvine subliniat că reclamanta a susținut constant, în fața ambelor instanțe investite, că opțiunea sa este de a formula o acțiune de drept comun, contestând competența de soluționare a litigiului de către judecătorul sindic.

Înalta Curte mai reține că în fața instanței de fond, la momentul închiderii dezbaterilor și acordării cuvântului părților, s-a pus în discuție numai excepția de tardivitate, fără a se acorda cuvântul și asupra excepției de inadmisibilitate. Cu toate acestea, instanța de fond, motivând soluția doar prin raportare la excepția de tardivitate, a dispus, prin dispozitiv, respingerea acțiunii, în integralitate, ca inadmisibilă.

Acest ultim aspect a fost sancționat de instanța de control devolutiv care, tranșând problema tardivității cererii precizatoare, a reținut, totodată, existența petitelor în pretenții din cererea inițală, sancționate cu inadmisibilitatea, fără a exista o dezbatere efectivă asupra acesteia.

Plecând de la cele expuse anterior, Înalta Curte reține legalitatea deciziei de apel, aceasta fiind pronunțată cu respectarea prevederilor art. 480 alin. (3) teza a 2-a C. proc. civ., având în vedere că intimata-reclamantă (apelantă în acea fază procesuală) a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În considerarea dispozițiilor legale precizate, instanța de control devolutiv nu putea ignora manifestarea de voință a părții care declarase calea de atac.

Incidența în cauza a art. 480 alin. (3) teza a 2-a C. proc. civ. este determinată de constatarea, legală, a instanței de apel că în mod nepermis prima instanță a extins efectele excepției de tardivitate și asupra petitelor inițiale din cererea de chemare în judecată, fiind, astfel, în situația premisă a textului legal, respectiv neanalizarea pe fond a cererii cu care a fost investită instanța.

Criticile recurentei vizând greșita trimitere spre rejudecarea pe fond a petitelor cererii de chemare în judecată, indicate anterior cererii precizatoare, prin raportare la inadmisibilitatea demersului procesual sunt nefondate, decurgând dintr-o neînțelegere a celor dispuse de instanța de prim control judiciar.

Astfel, prin dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare pe fond instanța devolutivă nu a trasat instanței de fond analizarea exclusivă și efectivă a petitelor în pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată. În raport de considerentele expuse în decizia de apel, care conturează raționamentul instanței, rejudecarea dispusă are în vedere reluarea procesului de la momentul ulterior pronunțării asupra tardivității cererii precizatoare, respectiv soluționarea cauzei cu punerea în discuție și a excepțiilor invocate în speță și care afectează fondul cauzei.

Se subliniază că instanța de apel nu a avut spre analiză inadmisibilitatea acțiunii, din perspectiva legalității pe fondul excepției invocate, ci doar aspectul legat de tardivitatea cererii precizatoare, în raport atât de considerentele sentinței apelate, cât și de criticile formulate în calea devolutivă de atac.

Or, prin aceste acte procedurale nu s-a antamat și aspectul excepției de inadmisibilitate, invocat de recurenta-pârâtă și nepus în discuție pe tot parcursul procesual prezent.

În consecință, față de cele expuse anterior, rejudecarea cauzei, dispusă de instanța de control devolutiv, va avea în vedere și excepțiile invocate în fața primei instanțe.

Având în vedere considerentele expuse, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE ARAD, prin administrator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 225/A din 11 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2022.