ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2024

HOTĂRÂRE

20.11.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 26.10.2023, sub numărul de dosar x/221/2023, contestatoarea A S.R.L. a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari B, să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 4051/CC/2023, pronunțată de către Judecătoria Deva în dosarul nr. y/221/2023, anularea tuturor formelor și actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 al B.E.J. C subsecvente încheierii de încuviințare a executării silite anterior indicate, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 179 art. 425 alin. (3) și art. 712 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 875 din 04 iulie 2024, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În esență, Judecătoria Deva a reținut că prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul BEJ C la data de 13.10.2023, creditoarea Asociația de Proprietari B a solicitat demararea procedurii de executare silită împotriva debitoarei A S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 379 din 4.10.2023, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. z/221/2023, constituindu-se dosarul execuțional nr. x/2023.

Totodată a arătat că prin încheierea civilă nr. 4051/CC/2023, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. y/221/2023, instanța a admis cererea petentului C, a încuviințat cererea de executare silită directă a obligației de a face în dosarul execuțional x/2023 și a autorizat creditorul să treacă la executarea silită directă a obligației de a face izvorâtă din titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 379/CA/04.10.2023 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. z/221/2023, provizorie și executorie, pentru executarea silită a obligației de a repune în funcționare cele două ascensoare ale blocului B (scările A și B), din mun. Deva, (..), jud. Hunedoara, la care se adaugă cheltuielile de executare calculate pe parcursul procedurii execuționale.

A mai reținut instanța că potrivit cererii contestatoarei și a înscrisurilor existente în dosarul execuțional, contestatoarea, debitoare în dosarul execuțional nr. x/2023, figurează cu sediul social în municipiul Cluj-Napoca, (..), jud. Cluj.

În drept, Judecătoria Deva a indicat prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) și 3 C. proc. civ. și a reținut că, având în vedere că la data sesizării organului de executare, respectiv la data de 13.10.2023, debitoarea își avea sediul în municipiul Cluj-Napoca, (..), jud. Cluj, deci în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță de executare trebuie să fie Judecătoria Cluj-Napoca.

De asemenea, instanța a reținut că, în speță, față de situația particulară existentă, nu este aplicabilă Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub același număr de dosar.

Prin încheierea civilă nr. 5283 din 28 octombrie 2024, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a redat prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) și 3 C. proc. civ. și a reținut că Judecătoria Deva a dobândit deja calitatea de instanță de executare, prin soluționarea încuviințării executării silite, în conformitate cu dispozițiile legale indicate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Totodată s-a mai reținut că și în ipoteza în care se invocă critici de nelegalitate în ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite, respectiv critici privind pronunțarea acesteia de o instanță necompetentă teritorial, acestea vor fi analizate de către instanța de executare determinată la momentul încuviințării silite, în speță Judecătoria Deva.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Deva.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Deva competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Deva și Judecătoria Cluj-Napoca, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect contestație la executare, prin care contestatoarea A S.R.L. a solicitat Judecătoriei Deva să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 4051/CC/2023, pronunțată de către această instanță în dosarul nr. y/221/2023, precum și anularea tuturor formelor și actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 al B.E.J. C subsecvente încheierii de încuviințare a executării silite.

Fiind în prezența unei contestații la executare silită, sunt incidente normele de competență prevăzute în Cartea a V-a C. proc. civ. – „Despre executarea silită”.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare”.

De asemenea, conform art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

În prezenta cauză, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit instanța de executare și, subsecvent, competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reține ca fiind relevante pentru soluționarea conflictului ivit cele statuate prin Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083 din 11.11.2021, prin care s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chiar dacă decizia pronunțată în recurs în interesul legii are ca premisă un titlu executoriu cu pluralitate de debitori, considerentele acesteia sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față, contrar celor reținute de Judecătoria Deva.

Astfel, în cuprinsul deciziei evocate, la paragraful 66 s-a reținut că „deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite”, iar la paragraful 70 s-a statuat că „din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel”.

Prin urmare, instanța care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel că nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, situație care nu se regăsește în cauza pendinte. Astfel, toate cererile și incidentele care apar pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Or, în cauză, cererea de executare silită formulată de creditoarea Asociația de Proprietari B, care formează obiectul dosarului execuțional nr. x/2023 instrumentat de BEJ C, a fost încuviințată de către Judecătoria Deva, prin încheierea nr. 4051/CC/2023, pronunțată de către această instanță în dosarul nr. y/221/2023.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.