ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2086/2024

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 25 noiembrie 2019, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A. - Sucursala județeană Argeș, în calitate de reprezentant al asigurătorului autorizat B S.A. București, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 436.737 lei, reprezentând despăgubiri asigurare conform contract nr. 1466763/15.07.2014, reînnoit anual până în anul 2019, pârâta urmând a fi obligată și la plata penalităților de întârziere, ce urmează a fi calculate de organul de executare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 192, 194 C. proc. civ., art. 2199 și urm. C. civ., art. 1270 art. 1348-1349, art. 1166, art. 1178 C. civ., Legea asigurărilor nr. 260/2008, republicată, Legea nr. 136/1995 privind asigurările facultative.

Prin sentința civilă nr. 5261/2020 din 13 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/280/2019 a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimată, fiind declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în favoarea Tribunalului Argeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș – Secția Civilă la data de 13 noiembrie 2020.

Prin sentința civilă nr. 75/2021 din 9 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Argeș la 25 februarie 2021, iar la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială procesuală a Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința nr. 234 din 7 aprilie 2021, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția de necompetență materială procesuală a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în favoarea Tribunalului Argeș – Secția Civilă.

Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 448/F-CC din 18 mai 2021 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința 123/2023 din 17 martie 2023, Tribunalul Specializat Argeș a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A, cheltuielile judiciare reprezentate de ajutorul public judiciar de care a beneficiat acesta rămânând în sarcina statului. Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 12.750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 57/A-COM din 7 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței nr. 123/2023 din 17 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/280/2019, fiind obligat apelantul la plata sumei de 5416,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A a declarat recurs, considerând că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., sens în care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea, depusă la 11 iunie 2024, intimata-pârâtă B S.A. BUCUREȘTI a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii de recurs și, în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, la 5 iulie 2024, solicitând înlăturarea susținerilor formulate ca fiind nefondate.

La termenul din 7 noiembrie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 57/A-COM din 7 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamant la 25 noiembrie 2019, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a reținut că la 15 iulie 2014, între B S.A. București, în calitate de asigurător și dl. A, în calitate de asigurat s-a încheiat contractul de asigurare nr. 1466763, având ca obiect asigurarea unui imobil cu destinația de locuință împotriva dezastrelor naturale, contractul fiind reînnoit anual până în 2019 inclusiv.

Totodată, s-a reținut că în data de 7 februarie 2019, imobilul construcție a fost mistuit de flăcări, sens în care s-a solicitat obligarea societății de asigurare B S.A. București la plata despăgubirilor produse în urma evenimentului.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 57/A-COM din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 57/A-COM din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B S.A. BUCUREȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2024.