ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 septembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub număr de dosar x/211/2022, reclamanta A S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele B ASIGURARE-REASIGURARE S.A. și C IFN S.A., obligarea pârâtei B ASIGURARE-REASIGURARE S.A. la plata sumei de 55.600,49 euro, reprezentând despăgubire, la plata dobânzii legale începând cu data de 01.11.2021 și până la plata integrală a despăgubirii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La 2 noiembrie 2022, pârâta B ASIGURARE-REASIGURARE S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La 3 noiembrie 2022, pârâta C IFN S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La 23 februarie 2023 reclamanta a depus note de ședință prin care a solicitat declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, având în vedere valoarea obiectului litigiului.

Prin sentința civilă nr. 1365/2023 din 16 martie 2023 Judecătoria Cluj-Napoca – Secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin declinare, la termenul din 12 septembrie 2023, Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1930 din 12 septembrie 2023, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A S.R.L. a formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 207/2024 din 8 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a fost anulat ca netimbrat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta A S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 207/2024 din 8 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata C IFN S.A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului declarat de reclamantă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului cererii de recurs formulată de reclamanta A S.R.L., soluționarea acestui aspect făcând de prisos analizarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 207/2024 din 8 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși prin adresa (fila 13 din dosar) comunicată acesteia la 24 aprilie 2024, conform procesului-verbal de înmânare (fila 12 din dosar), i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, sub sancțiunea anulării cererii.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 207/2024 din 8 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 207/2024 din 8 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.