ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2012/2024

Asupra recursurilor, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/120/2022, în data de 09.08.2022, reclamantul CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) BUCUREȘTI și DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÎMBOVIȚA (D.S.V.S.A. DÎMBOVIȚA), obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. BUCUREȘTI să aloce către D.S.V.S.A. DÂMBOVIȚA, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plății sumelor necesare prevăzute de art. IV din L. 236/2019 conform pețitului 2 al acestei acțiuni; obligarea pârâtei D.S.V.S.A. DÂMBOVIȚA la plata sumei de 30.000 lei aferentă perioadei 16.12.2019-15.03.2021, împreună cu dobânda legală calculată de la data de 16.12.2019 până la zi și pe viitor, până la data plății efective, sume actualizate cu rata indicelui de inflației de la data de 16.12.2019 la zi și pe viitor, până la îndeplinirea obligației, sumă datorată în conformitate cu prevederile art. IV din Legea nr. 236/2019; obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 951/17/11.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/120/2022, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A., invocată prin întâmpinare, și a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 951/17/11.2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița a declarat recurs reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual A, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost modificată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată (fond și recurs).

Prin decizia nr. 75 din data de 17 mai 2023 a fost admisă excepția inadmisibilității recursului, fiind respins recursul ca inadmisibil.

Prin decizia nr. 306 din 4 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/42/2023, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a Civilă a admis apelul principal declarat de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual A împotriva sentinței nr. 951 din data de 17 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatele-pârâte Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) București și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița (D.S.V.S.A. Dâmbovița), și a respins apelul incident declarat de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 951 din data de 17 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis cererea și a fost obligată Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița la plata sumei de 30.000 lei aferentă perioadei 16.12.2019-15.03.2020, împreună cu dobânda legală de la scadența sumelor datorate și până la data plății efective, debite ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație, obligând, totodată, A.N.S.V.S.A. să asigure fondurile necesare.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile anterior menționate, au declarat recurs pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) și DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA (D.S.V.S.A.), înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, la data de 09.07.2024, sub nr. x/42/2023.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL „A” a formulat întâmpinare, comunicată recurentelor-pârâte, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursurilor.

III. Procedura de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile Codului de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 09 august 2022, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 05 septembrie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor, la data de 5 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în Codul de procedură civilă în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a solicitat, în esență, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea acelor contracte.

Totodată, actele de care se prevalează reclamantul au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1) ind. 1 din Legea nr. 101/2016, care prevede următoarele: „Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.”

La momentul formulării acțiunii (09.08.2022), era în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care prevedea la art. 69 alin. (2) din acest act normativ că „dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.

În concret, Înalta Curte reține că, potrivit art. 53 alin. (1) ind. 1 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanțe – 09.08.2022): „Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.”

De asemenea, sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3) ind. 1 din Legea nr. 101/2016, art. introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanța de urgență nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice: „(3 ind. 1) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alineatul (1) ind. 1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)”

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., „…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia nr. 306 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă, împotriva căreia s-au declarat prezentele căi de de atac, este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ., nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Exercitând calea de atac, părțile nu s-au conformat, așadar, unei condiții specifice de admisibilitate, devenind incidentă excepția inadmisibilității acestor căi de atac, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de pârâte apare ca inadmisibilă.

Nu în ultimul rând, mențiunea din cuprinsul deciziei recurate „cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare” nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este tot art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Nu se poate aprecia că respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al părții, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

De vreme ce recurentele-pârâte au beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea prezentelor căi de atac, ca inadmisibile, li s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte, ca inadmisibile.

Cu privire la cererea intimatului-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL „A”, de obligare a recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, reprezentat de avocat cu împuternicire aflată la fila 45, a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, în sumă de 2000 lei, conform extrasului de cont aflat la fila 85 verso din dosar și facturii de la fila 86.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița (D.S.V.S.A.) la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL „A”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) și DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA (D.S.V.S.A.) împotriva deciziei nr. 306 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a Civilă.

Obligă recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița (D.S.V.S.A.) să plătească, în solidar, intimatului-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL „A”, suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2024.