ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1081/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar A. a chemat în judecată pe pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA, solicitând instanței:

- obligarea pârâtei DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA să plătească suma de 72.258 RON, reprezentând suma de 10.000 RON/lună/contract de concesiune/contract de prestări servicii, la care este îndreptățit conform dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru perioada 16 decembrie 2019 - 24 iulie 2020;

- obligarea pârâtei DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA la plata de daune moratorii - dobânda legală calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt de cerere, dată de la care creanța a devenit exigibilă, începând cu data de la care obligațiile au devenit scadente;

- obligarea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR să aloce către pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA fondurile necesare plății către reclamant a sumelor prevăzute de dispozițiile art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019 și a daunelor moratorii, sume solicitate la capetele de cerere nr. x și nr. 2;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată;

În drept, au fost invocate prevederile art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, O.G. nr. 42/2004, art. 1522 alin. (2), art. 1531, art. 1535 din C. civ., art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și Legea nr. 72/2013.

Pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 8 și art. 10 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, art. 107 din C. proc. civ.. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE SANITARE VETERINARE ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR în ceea ce privește solicitarea reclamantului în sensul obligării A.N.S.V.S.A. "să aloce către D.S.V.S.A. Dâmbovița, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea m. 263/2019, conform petitului 2) al acestei acțiuni", având în vedere dispozițiile art. 36 din C. proc. civ.

La data de 29 martie 2021, pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

Prin încheierea din 8 iunie 2021, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița și a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR cu fondul cauzei.

Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 902 din 19 octombrie 2021, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, invocată de aceasta prin întâmpinare; a admis cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR; pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA a fost obligată să plătească reclamantului suma de 72.258 RON pentru perioada 16 decembrie 2019 - 24 iulie 2020 și dobânda legală calculată asupra debitului principal; pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a fost obligată să aloce pârâtei DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA fondurile necesare plății către reclamant a sumelor prevăzute la art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019; de asemenea, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița a fost obligată să plătească reclamantului suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială în ceea ce privește sentința nr. 902 din 19 octombrie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar A.; s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 902 din 19 octombrie 2021, în sensul că se va menționa:

- numele reclamantului "A." în loc de "B.";

- "Obligă pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA să plătească reclamantului suma de 72.258 RON pentru fiecare dintre cele 3 contracte pentru perioada 16 decembrie 2019 - 24 iunie 2020 precum și dobânda legală calculată asupra debitului principal" în loc de:

"Obligă pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA să plătească reclamantului suma de 72.258 RON pentru perioada 16 decembrie 2019 - 24 iunie 2020 precum și dobânda legală calculată asupra debitului principal";

- "Obligă pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 3300 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat" în loc de "Obligă pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 750 RON reprezentând onorariu avocat".

Împotriva sentinței primei instanțe, pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 578 din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a căilor de atac declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței nr. 902 din 19 octombrie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamantul Cabinet Medical Veterinar A., în favoarea secției a II-a civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 31 mai 2022.

Prin decizia nr. 275 din 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-au respins apelurile declarate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA împotriva sentinței nr. 902 din 19 octombrie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Cabinet Medical Veterinar A.; apelantele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA au fost obligate să plătească intimatului-reclamant suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

La data de 28 noiembrie 2022 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021*, recursurile declarate de recurentele-pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 275 din 14 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA a solicitat admiterea recursului, apreciind că sunt incidente motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În baza art. 496 și art. 498 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat admiterea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 din C. proc. civ., casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar A..

Recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, apreciind că în mod corect instanța de apel a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimatul-reclamant Cabinet Medical Veterinar A. a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursurilor prin raportare la dispozițiile art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016; de asemenea, a invocat excepția nulității cererilor de recurs, întrucât se reiau motivele de apel; în cazul în care se vor respinge excepțiile invocate, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de intimatul-reclamant.

La aceeași dată, recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA a depus la dosar răspuns la întâmpinare. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului a arătat că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 26/2022 a intrat în vigoare la data de 21 martie 2022, însă acțiunea a fost introdusă la 17 februarie 2021, anterior modificării dispozițiilor legale menționate. Totodată, a solicitat respingerea excepției nulității cererilor de recurs.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 21 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată la 4 mai 2023 pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de către intimatul-reclamant Cabinet Medical Veterinar A., care primează în fața excepției nulității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, are următorul conținut:

"De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 17 februarie 2021 și are ca obiect obligarea pârâtelor la plata către reclamant a sumelor aferente perioadei 16 decembrie 2019 - 24 iulie 2020 pentru fiecare contract de concesiune sau contract de prestări servicii, încheiat conform O.G. nr. 42/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 236/2019, în valorificarea modificărilor legislative cuprinse de O.U.G. nr. 117/2020 (în vigoare din data de 24 iulie 2020).

Art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede că "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că legiuitorul a instituit o regulă de competență specială, derogatorie de la regulile instituite de art. 10 din același act normativ, astfel încât ori de câte ori este incidentă ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ criteriile valoric și cel privind rangul autorității emitente pe care le consacră art. 10 din același act normativ nu își mai găsesc aplicabilitatea pentru stabilirea instanței competente să judece litigiul.

Plecând de la această premisă, instanța supremă constată că este incidentă ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât raporturile contractuale dintre părți se circumscriu noțiunii de contract de concesiune de servicii publice.

Or, contractele de concesiune prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speță, serviciul de supraveghere, prevenire și control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, sunt definite, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ca fiind contracte administrative.

Deși temeiul juridic al pretinsei obligații de plată care formează obiectul contractelor încheiate între părți îl constituie o prevedere legală, Înalta Curte reține că acest aspect nu este de natură a determina concluzia că litigiul dintre părți nu ar fi unul privind executarea contractului administrativ, de vreme ce atât temeiul juridic invocat de reclamanți în susținerea acțiunii, cât și legea în sine, are ca premisă conferirea unui drept în favoarea titularilor contractelor de concesiune.

Or, un astfel de drept, chiar dacă nu a fost inițial prevăzut expres în contract în favoarea concesionarului, ci a fost instituit de legiuitor ca normă supletivă la contract, este un drept izvorât din contract și care privește executarea contractului în sine, în lipsa unui contract de concesiune neputându-se pune problema existenței unei astfel de obligații de plată în sarcina pârâtelor.

Prin urmare, litigiul dintre părți este unul care privește executarea unui contract administrativ, iar regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă în cauză prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată (17 februarie 2021), conform art. 27 din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 32 din O.U.G. nr. 114/2020, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 34 din O.U.G. nr. 114/2020 stabilește că "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (1

1

) raportat la art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, rezultă că sentința primei instanțe putea fi atacată numai cu apel.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…).", întrucât acțiunea reclamantului a fost introdusă la 17 februarie 2021, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Înalta Curte mai reține că instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR A. și, pe cale de consecință, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate în cauză de recurentele-pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR A..

Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 275 din 14 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.