ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 667/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 24.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute la art. IV din Legea nr. 236/2019, obligarea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița la plata sumei de 42.419 RON aferentă perioadei 16.03.2020-23.07.2020, împreună cu dobânda legală în sumă de 3702,50 RON, calculată de la data de 15.03.2020 până la introducerea acțiunii și pe viitor, până la data plății efective, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data de 15.03.2020 la zi, în sumă de 821 RON și pe viitor, până la îndeplinirea obligației stabilită în titlul executoriu și obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. IV din Legea nr. 236/2019 și art. 1522 din C. civ.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 09.06.2021, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că nu mai pretinde obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON și pentru viitor, ci doar pentru perioada 16.03.2020-23.07.2020.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 22.09.2021, reclamantul a renunțat la judecata capătului 1 de cerere vizând obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute la art. IV din Legea nr. 236/2019.

Prin sentința civilă nr. 3927 din 3 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei, invocată prin întâmpinare de pârâta A.N.S.V.S.A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pe rolul Tribunalului Dâmbovița cauza a fost înregistrată la 14.12.2021, sub nr. x/2021.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 24.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute la art. IV din Legea 236/2019, obligarea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița la plata sumei de 42.419 RON aferentă perioadei 16.03.2020-23.07.2020, împreună cu dobânda legală, în sumă de 3702,50 RON, calculată de la data de 15.03.2020 până la introducerea acțiunii și pe viitor, până la data plății efective, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data de 15.03.2020 la zi, în sumă de 821 RON și pe viitor, până la îndeplinirea obligației stabilită în titlul executoriu și obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. IV din Legea nr. 236/2019 și art. 1522 din C. civ.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 09.06.2021, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că nu mai pretinde obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON și pentru viitor, ci doar pentru perioada 16.03.2020-23.07.2020.

Prin sentința civilă nr. 4594 din 9 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pe rolul Tribunalului Dâmbovița cauza a fost înregistrată la 04.01.2022, sub nr. x/2022.

Prin încheierea din data de 8 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocată de aceasta prin întâmpinare și a admis excepția conexității invocată de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021.

La termenul de judecată din data de 08.02.2022 al dosarului nr. x/2021, tribunalul a luat act că reclamantul a renunțat la judecata capătului 1 de cerere vizând obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute la art. IV din Legea nr. 236/2019.

De asemenea, Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, conform art. 131 din C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei care privește executarea unui contract de concesiune ce are natura unui contract administrativ, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004, a constatat că este competent să soluționeze prezentul litigiu, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 95 pct. 4 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 98 din 8 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererile (conexate) formulate de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual (C.M.V.I.) A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A.) Dâmbovița și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.).

Împotriva sentinței nr. 98 din 8 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual (C.M.V.I.) A. a declarat apel.

Cererea de apel a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal la 30 martie 2022, sub același număr de dosar, x/2021

Prin decizia nr. 8 din 24 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel și a declinat judecarea apelului declarat de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual A., împotriva sentinței nr. 98 din data de 08.02.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea secției a II-a Civilă specializată în litigii cu profesioniștii a Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 28 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției a II-a Civile și a declinat competența de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Prin decizia nr. 2328 din 8 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Ca urmare a pronunțării regulatorului de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă la 03.03.2023, sub nr. x/2021**.

Prin decizia nr. 297 din 4 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual A. împotriva sentinței nr. 98 din data de 08.02.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și, în consecință, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis cererile conexate și a obligat Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița la plata sumei de 84838 RON aferentă perioadei 16.03.2020-23.07.2020, împreună cu dobânda legală, de la scadența sumelor datorate și până la data plății efective, debite ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație.

Împotriva acestei decizii, la 7 noiembrie 2023, pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA a formulat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A., prin avocat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, invocând, totodată, excepția nulității recursului, întrucât motivarea recursului nu se subsumează motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, așa cum s-a reținut și în regulatorul de competență pronunțat în litigiul pendinte, reclamantul a solicitat, în esență, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea acelor contracte.

Totodată, acordul cadru de servicii nr. x/04.06.2018, contractul subsecvent de servicii nr. x/04.06.2018, contractul subsecvent de servicii nr. x/07.01.2020, respectiv, acordul cadru de servicii nr. x/04.06.2018, contractul subsecvent de servicii nr. x/04.06.2018 și contractul subsecvent de servicii nr. x/07.01.2020 (aflate în copie certificată la dosarul fond), de care se prevalează reclamantul, au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016: "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

La momentul formulării acțiunii (24.03.2021), era în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care prevedea la art. 69 alin. (2) din acest act normativ că "dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.

În concret, Înalta Curte reține că, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanțe – 24.03.2021): "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanța de urgență nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice: "(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)"

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanței de apel (nr. 297 din 4 octombrie 2023) este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol: "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (24.03.2021).

Nu în ultimul rând, mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA împotriva deciziei nr. 297 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Cu privire la cererea intimatului-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A., de obligare a recurentei-pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, reprezentat de avocat cu împuternicire aflată la fila x, a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, în sumă de 2000 RON, conform extrasului de cont aflat la fila x verso din dosar.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 2000 RON, către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA împotriva deciziei nr. 297 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DÂMBOVIȚA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON, către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.