ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2205/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2020 din data de 09.11.2020, reclamanții S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. Cabinet Medical-Veterinar, E. Cabinet Medical-Veterinar, F. Cabinet Medical-Veterinar, Cabinet Medical-Veterinar Dr. G., S.C. H. S.R.L., S.C. CABINET VETERINAR DR. I. S.R.L., J. - Cabinet Medical-Veterinar, S.C. K. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. L. și C.M.V.I. Dr. M. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CARAȘ SEVERIN, și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELEOR BUCUREȘTI, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: obligarea pârâtelor să le plătească sumele la care sunt îndreptățiți conform dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, astfel: fiecăruia dintre reclamanții menționați la pozițiile 1-12, suma de 72.258 RON/fiecare contract (7 luni si 7 zile), respectiv; reclamantului de la poziția 13/suma de 56.510 RON, pentru fiecare contract (5 luni si 23 zile); obligarea pârâtelor și la plata de daune moratorii - dobânda legală calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, începând cu data de 01.10.2020, data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care pârâta ANSVSA a refuzat nejustificat, cu exces de putere sa dispună plata sumelor cuvenite.

În drept, reclamanții au invocat art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. IV din Legea nr. 236/2019, art. 1522 alin. (2), art. 1531, art. 1535 C. civ., art. 2 din O.G. nr. 13/2001.

Prin precizarea obiectului cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 07.12.2020, reclamanții au solicitat în baza dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.: - obligarea pârâtei, Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, să le plătească, fiecăruia dintre reclamanți, suma de 72.258 RON/fiecare contract (7 luni și 7 zile), reprezentând suma de 10.000 RON/luna/contract de concesiune/contract de prestări servicii, la care sunt îndreptățiți conform dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru perioada 16 decembrie 2019 - 24 iulie 2020; - obligarea pârâtei DIRECȚIA SANITAR VETERINARA SI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CARAȘ-SEVERIN și la plata de daune moratorii - dobânda legală calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, începând cu data de 18.09.2020, data la care creanța a devenit exigibila, respectiv data la care pârâta ANSVSA a refuzat nejustificat, cu exces de putere sa dispună plata sumelor cuvenite; - obligarea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR să aloce către pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CARAȘ-SEVERIN fondurile necesare plații către reclamanți a sumelor prevăzute de dispozițiile art. IV din Legea nr. 263/2019 și a daunelor moratorii, sume solicitate la capetele 1 și 2 din prezenta cerere de chemare în judecată; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2021, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția de necompetență materială a instanței.

Prin sentința civilă nr. 27/26.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată la secția I Civilă a Tribunalului Caraș-Severin la data de 03.02.2021, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 559/05.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială a secției I Civile a Tribunalului Caraș-Severin și s-a trimis dosarul spre soluționare secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Caraș-Severin - complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.

Dosarul a fost înregistrat la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Caraș-Severin, la data de 27.04.2021, sub nr. x/2020*.

Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2021, instanța, față de dispozițiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ., a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, și excepția inadmisibilității acțiunii, constatând că pentru soluționarea excepțiilor sunt necesare aceleași probe ca și pentru soluționarea fondului.

Prin sentința civilă nr. 504 din 7 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții A., S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., H. S.R.L., K. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. N..

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. Cabinet Medical-Veterinar, E. Cabinet Medical - Veterinar, F. Cabinet Medical-Veterinar, Cabinet Medical-Veterinar Dr. G., H. S.R.L., Cabinet Veterinar Dr. I. S.R.L., J. Cabinet Medical-Veterinar, K. S.R.L., Cabinet Medical - Veterinar Individual Dr. L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. N., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

A fost obligată pârâta DSVSA Caraș-Severin să plătească fiecăruia dintre următorii reclamanți: A. S.R.L.; B. S.R.L.; C. S.R.L.; D. Cabinet Medical-Veterinar; E. Cabinet Medical - Veterinar; F. Cabinet Medical-Veterinar; Cabinet Medical-Veterinar Dr. G.; H. S.R.L.; Cabinet Veterinar Dr. I. S.R.L.; J. Cabinet Medical-Veterinar; K. S.R.L.; Cabinet Medical - Veterinar Individual Dr. L., suma de 72.258/contract și dobânda legală calculată începând cu data de 01.10.2020.

A fost obligată pârâta ANSVSA să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamanților.

Au fost obligate pârâtele să plătească fiecăruia dintre următorii reclamanți: A. S.R.L.; B. S.R.L.; D. Cabinet Medical-Veterinar; E. Cabinet Medical - Veterinar; F. Cabinet Medical-Veterinar; Cabinet Medical-Veterinar Dr. G.; H. S.R.L.; K. S.R.L.; Cabinet Medical - Veterinar Individual Dr. L., cheltuieli de judecată în sumă de 1380,2 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

Au fost obligate pârâtele să plătească fiecăruia dintre următorii reclamanți: C. S.R.L.; Cabinet Veterinar Dr. I. S.R.L.; J. Cabinet Medical-Veterinar, cheltuieli de judecată în sumă de 1630,2 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. N. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 2 august 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2020, la cererea petenților-reclamanți, s-a dispus, în baza art. 442 din C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și în dispozitivul sentinței civile nr. 504/07.07.2021, pronunțată în același dosar, în sensul menționării denumirii corecte a reclamantului "J. - Cabinet Medical-Veterinar", în loc de "J. - Cabinet Medical-Veterinar".

Împotriva sentinței civile menționate, a declarat apel, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș - Severin.

Împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel, înregistrat la data de 2 august 2021, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Prin decizia nr. 105/A din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au fost admise apelurile declarate de apelantele-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș - Severin și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, împotriva sentinței civile nr. 504 din 7 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. S.R.L., B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. Cabinet Medical-Veterinar, E. Cabinet Medical-Veterinar, F. Cabinet Medical-Veterinar, Cabinet Medical-Veterinar Dr. G., H. S.R.L., Cabinet Veterinar Dr. I. S.R.L., J.-Cabinet Medical-Veterinar, K. S.R.L., Cabinet Medical-Veterinar Individual Dr. L. și C.M.V.I. Dr. M.. A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanți A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. Cabinet Medical-Veterinar, E. Cabinet Medical-Veterinar, F. Cabinet Medical-Veterinar, Cabinet Medical-Veterinar Dr. G., H. S.R.L., Cabinet Veterinar Dr. I. S.R.L., J.-Cabinet Medical-Veterinar, K. S.R.L., Cabinet Medical-Veterinar Individual Dr. L. și C.M.V.I. Dr. M., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Recurenții invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătând că, pe de o parte, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, iar pe de altă parte, că a aplicat în cauză prevederi din O.U.G. nr. 117/2020, cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de dispozițiile art. 6 din C. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenții susțin că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. IV și art. I.(7) din Legea nr. 236/2019, deoarece a considerat că prin această lege s-a realizat o completare a obiectului contractelor de concesiune/prestări servicii încheiate pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 în sensul adăugării unor activități noi, prevăzute la art. I pct. 7 din Legea nr. 236/2019 pentru prestarea cărora recurenții erau îndreptățiți la plata sumei de 10.000 RON lunar.

Recurenții arată că în expunerea de motive care a însoțit proiectul legislativ adoptat sub Legea nr. 236/2019 sunt descrise pe larg considerentele pentru care suma de 10.000 RON prevăzută de art. IV pct. 1 se acordă beneficiarilor contractelor de concesiune/servicii.

Conform acestor considerente, rațiunea pentru care legiuitorul a instituit dreptul beneficiarilor la suma suplimentară de 10.000 RON lunar, pentru fiecare contract nu este aceea a plății unor activități noi, cum greșit a reținut instanța de apel ci aceea a acoperirii unor cheltuieli generate de îndeplinirea obiectului contractelor de concesiune/prestări de servicii aflate în derulare, până la finalizarea acestora.

În condițiile în care legiuitorul ar fi avut în vedere activități noi, pentru care trebuia să plătească suma de 10.000 RON ar fi precizat că această sumă se acordă pentru prestații noi.

Legiuitorul însă, a avut în vedere remunerarea medicilor veterinari care prestează activitățile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 care impun anumite condiții obligatorii în efectuarea respectivelor activități, care nu sunt remunerate, așadar prestațiile efectuate după apariția Legii nr. 236/2019 sunt aceleași cu cele efectuate înainte de apariția acestei legi.

Prin urmare, arată recurenții, contrar interpretării instanței de apel, elementul de noutate adus de Legea nr. 236/2019 nu este reprezentat de reglementarea unor activități noi care să completeze obiectul contractelor în vigoare, ci de faptul că, pentru activități care erau realizate dintotdeauna, fiind necesare pentru îndeplinirea obiectului contractelor, s-a prevăzut plata unor sume suplimentare, față de tarifele contractuale.

Printr-o altă critică, recurenții arată că, întrucât dreptul de a beneficia de suma de 10.000 RON nu era condiționat de prestarea unor activități noi ci de prestarea conformă a activităților care făceau obiectul contractelor și anterior Legii nr. 235/2019, instanța de apel a condiționat greșit plata sumei de depunerea unor deconturi justificative care să ateste prestarea "activităților noi", instanța aplicând greșit O.U.G. nr. 117/2020.

Instanța de apel a aplicat în cauză prevederi din O.U.G. nr. 117/2020 cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, având în vedere că perioada pentru care se solicită plata sumei de 10.000 RON este cuprinsă între 16 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019) și 24 iulie 2020 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020).

Așadar, întrucât raporturile juridice deduse judecății s-au derulat înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020, aplicarea dispozițiilor acestui act normativ în cauză, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, aspect reținut corect de instanța de fond.

Instanța de apel a interpretat greșit O.U.G. nr. 117/2020 ca fiind normă metodologică de aplicare a dispozițiilor art. IV pct. 1 din Legea nr. 236/2019, deși ordonanța are ca obiect modificarea și completarea O.G. nr. 42/2004 și abrogarea unor prevederi din Legea nr. 236/2019.

Referitor la temeiul juridic al acțiunii, O.U.G. nr. 117/2020 arată că aceste prevederi rămân în vigoare.

Contrar deciziei atacate, decontul justificativ prevăzut de art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 nu reprezintă dovada efectuării unor prestații necesare pentru acordarea sumei de 10.000 RON, ci un mijloc de probă necesar pentru eventuala diminuare/penalizare a acestei sume.

Recurenții mai susțin și faptul că instanța de apel, în mod greșit, nu a aplicat dispozițiile art. 1270, art. 1350 și art. 1548 C. civ.

În cauza dedusă judecății raportul obligational este de natură contractuală și, reținând că pârâtele nu au făcut dovada intervenirii unei cauze exoneratoare de răspundere, dovada existenței creanței făcută de reclamanți generează în temeiul art. 1548 C. civ. două prezumții: prezumția neîndeplinirii obligațiilor de plată asumate prin contract și prezumția de culpă privind neîndeplinirea acestei obligației, aceste prezumții fiind avute în vedere de prima instanța.

Instanța de apel a înlăturat în mod greșit recunoașterea pârâtelor în sensul efectuării de către recurenți a activităților constând în transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare etc. acestea activități neavând așadar caracter de noutate.

În concluzie recurenții arată că sunt îndreptățite pretențiile deduse judecății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30.05.2022.

Intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș - Severin a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 27 octombrie 2022, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare recursul, reținând următoarele:

Recurenții-reclamanți au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în conformitate cu care, casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenții au arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, și, totodată a aplicat în cauză prevederi din O.U.G. nr. 117/2020, cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de dispozițiile art. 6 din C. civ.

Criticile sunt fondate.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei DSVSA Caraș-Severin la plata către reclamanți a sumelor prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 precum și a dobânzii legale, pentru perioada 16 decembrie 2019 - 24 iulie 2020, precum și obligarea pârâtei ANSVSA să aloce DSVSA Caraș-Severin fondurile necesare plății către reclamanți a sumelor solicitate, având ca temei contractele concesiune/prestări servicii pentru activitățile sanitar veterinare de interes public național încheiate de reclamanți cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Caraș-Severin, încheiate în temeiul O.G. nr. 42/2004

Referitor la raportul juridic dedus judecății se reține faptul că, prin Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative, a fost introdus art. IV în conformitate cu care, beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Potrivit acestor dispoziții legale, sumele pretinse sunt stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor, iar prin urmare singura condiție prevăzută de legiuitor pentru plata acestor sume o constituie realizarea de către beneficiarii contractelor a activităților prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 236/2019.

Cum la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 reclamanții erau deja titularii contractelor de concesiune menționate în O.G. nr. 42/2004 rezultă că aceștia desfășurau activitățile specifice, menționate în actul normativ.

Prin urmare în mod greșit s-a reținut prin decizia atacată faptul că Legea nr. 236/2019 reglementează activități noi care completează obiectul contractelor în vigoare, o astfel de prevedere nerezultând din art. IV al actului normativ menționat.

În acest context, sunt fondate și criticile recurenților prin care se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că plata este condiționată de depunerea unor deconturi justificative care să ateste prestarea activităților noi, instanța aplicând greșit O.U.G. nr. 117/2020, act normativ care nu se aplică în cauză.

Astfel, O.U.G. nr. 117/2020 a intrat în vigoare la data de 24 iulie 2020, iar perioada pentru care se solicită plata sumei de 10.000 RON este cuprinsă între 16 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019) și 24 iulie 2020.

Întrucât raporturile juridice deduse judecății s-au derulat înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020, aplicarea dispozițiilor acestui act normativ în cauză, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.

Pentru considerentele arătate, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 497 teza I din același act normativ va admite recursul împotriva deciziei civile nr. 105/A din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți D. CABINET MEDICAL-VETERINAR, H. S.R.L., CABINET MEDICAL-VETERINAR INDIVIDUAL DR. L., B. S.R.L., F. CABINET MEDICAL-VETERINAR, J. CABINET MEDICAL-VETERINAR, C. S.R.L., CABINET MEDICAL-VETERINAR DR. G., K. S.R.L., A. S.R.L., E. CABINET MEDICAL-VETERINAR, CABINET VETERINAR DR. I. S.R.L. și C.M.V.I. DR. M. împotriva deciziei civile nr. 105/A din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CARAȘ-SEVERIN (DSVSA) și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA).

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2022.