ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1886/2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă la 26 iulie 2018, sub nr. x/3/2018, reclamanta CN CF CFR S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF IAȘI a chemat în judecată pe pârâta GRUP FEROVIAR ROMÂN S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 454.829,70 lei, cu TVA, reprezentând tarif de staționare și tarif de acces convoaie de manevră pe infrastructura feroviară în stațiile Podul Iloaiei, Iacobeni, Suceava, Roznov, Bacău, Dornești, Iași, Pașcani, Cristești, Vatra Dornei, Lețcani, Roman, Cristești, Socola, Câmpulung, Galbeni, Dorohoi, Valea Seacă, Mircești, Botoșani, Verești, Iacobeni, Poiana Ilvei, Stroiești, Târgu Frumos, Bârlad și Pojorâta, aferente perioadei 29 ianuarie 2018-27 aprilie 2018; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 311 din 15 februarie 2021, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 8.870,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1604 din 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 454.829,70 lei, reprezentând tarif de staționare și tarif de acces pentru convoaie de manevră pe infrastructura feroviară în stațiile menționate în cerere, conform facturilor emise pentru perioada 29 ianuarie 2018-27 aprilie 2018 și a sumei de 8.159,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 4.076,64 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta GRUP FEROVIAR ROMÂN S.A. a declarat recurs, care, prin decizia nr. 695 din 27 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat, fiind respinsă și cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Prin cererea formulată la 26 aprilie 2024 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2024, GRUP FEROVIAR ROMÂN S.A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 695 din 27 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă și trimiterea cauzei în vederea rejudecării recursului, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În susținere, după prezentarea succintă a proceselor purtate între aceasta și intimata GRUP FEROVIAR ROMÂN S.A., a arătat că hotărârea atacată încălcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziilor nr. 340 din 14 februarie 2024 și nr. 613 din 15 martie 2022, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

A afirmat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât modificarea adusă dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, clarifică, implicit, sfera ipotezelor avute în vedere de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod, respectiv atât cazurile în care s-a nesocotit efectul negativ al autorității de lucru judecat, cât și cel pozitiv pentru care, potrivit art. 430 alin. (2) și ale art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nu este necesară îndeplinirea condiției triplei identități: de părți, obiect și cauză.

Sub aspectul temeiniciei revizuirii, a arătat că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 613 din 15 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă prin care, contrar hotărârii suspuse revizuirii, s-a reținut că hotărârile date în cauze anterioare, între aceleași părți și care decurg din aceleași contracte de acces și privesc același tip de tarife facturate de revizuentă în aceeași perioadă relevantă au relevanță de practică juridică.

Revizuenta a mai susținut că încălcarea autorității de lucru judecat privește și statuările instanțelor care au pronunțat primele hotărâri potrivit cărora decizia nr. 2/2018 produce efecte juridice, fără a se pune problema ,,neretroactivității” sale, întrucât nu este act normativ, spre deosebire de Legea nr. 202/2016 care produce efecte de la data intrării în vigoare.

Un alt aspect dezlegat de aceleași instanțe și opus cu putere de lucru judecat în prezenta cauză se referă la faptul că după adoptarea Legii nr. 202/2016, stabilirea tarifelor nu se mai putea realiza în baza dispozițiilor directorului general al intimatei și că revizuenta nu avea obligația de a contesta borderourile pentru a refuza în mod valabil plata facturilor emise pentru tarife stabilite nelegal.

La 27 mai 2024, intimata CN CF CFR S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF IAȘI a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului. În susținerea primei excepții, a arătat că revizuirea a fost promovată cu depășirea termenului legal de o lună calculat de la data pronunțării deciziei a cărei anulare se solicită. Motivând cea de-a doua excepția, a susținut că raportat la data inițierii procesului de față, 26 iulie 2018, încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu poate fi invocată, întrucât ea poate fi sesizată, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, 21 decembrie 2018, care, prin art. I pct. 61, a modificat art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în acest sens.

Examinând cu prioritate cererea de revizuire din perspectiva condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Demersul judiciar de față este fundamentat pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și are la bază contrarietatea deciziei afirmată prin prisma efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, consacrat la art. 430 alin. (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Ca și soluție pentru cererea de revizuire, autoarea căii de atac solicită anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în acord cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Până la intrarea în vigoare a acestei legi, soluția indicată de revizuentă nu era reglementată pentru cererile de revizuire întemeiate pe existența contrarietății de hotărâri, singura consecință a admiterii lor fiind anularea celei din urmă hotărâri.

Din această perspectivă, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta a impus concluzia că numai autoritatea de lucru judecat în manifestarea sa negativă poate fi valorificată ca motiv de revizuire.

Aceasta întrucât, dispoziția instanței de anulare a hotărârii pretins potrivnice, neurmată de o altă măsură este reflexia valorizării efectului negativ al lucrului judecat, având în vedere că doar în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii cea din urmă hotărâre apare ca neavenită, iar pentru înlăturarea ei se impune anularea ei, fiind oprită o nouă judecată, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Or, pentru ipoteza în care contrarietatea de hotărâri ar decurge din încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, soluția anulării, nedublată de reluarea judecății de către instanța care a soluționat pricina cu nesocotirea a celor tranșate de o instanță anterior, în cadrul altui proces, lasă procesul nesoluționat.

Ca atare, dreptul părților de a promova calea de atac a revizuirii și pentru autoritatea de lucru judecat în manistestarea sa pozitivă a fost recunoscut odată cu reglementarea unei soluții corespondente efectului pozitiv - de a „trimite cauza spre rejudecare (...)” - prin Legea nr. 310/2018.

De aceea, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a acestei legi, efectul pozitiv poate fi invocat ca temei al revizuirii, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

În speță, litigiul în care a fost pronunțată hotărârea suspusă revizuirii a fost înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești la 26 iulie 2018, împrejurare care atrage incidența în cauză a normelor procesuale în forma aplicabilă din acel moment, potrivit art. 24 și art. 25 C. proc. civ.

Cum data începerii procesului este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, raportat la considerentele expuse anterioare, instanța supremă constată că autoarea căii de atac nu poate opune autoritatea de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă.

Contrar revizuentei, lipsa unei reglementări exprese în cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod cu privire la efectele autorității de lucru judecat, la momentul inițierii procesului, nu este de natură să conducă spre o altă concluzie, întrucât interpretarea și aplicarea acestei norme nu poate fi decât în conlucrare cu dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., care sunt, în plan procedural, expresia valorizării autorității de lucru judecat în revizuire.

În concluzie, pentru toate rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) și (6) C. proc. civ., va respinge revizuirea ca inadmisibilă.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a revizuentei în promovarea căii extraordinare de atac, în acord cu dispozițiile art. 453, prin raportare la art. 452 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga la plata către intimata CN CF CFR S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF IAȘI a sumei de 320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta GRUP FEROVIAR ROMÂN S.A. împotriva deciziei nr. 695 din 27 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele CN CF CFR S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF IAȘI și ORGANIZAȚIA PATRONALĂ A SOCIETĂȚILOR FEROVIARE PRIVATE DIN ROMÂNIA.

Obligă revizuenta la plata către intimata CN CF CFR S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF IAȘI a sumei de 320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.