ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1885/2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți sub nr. x/36/2024, petentul CABINET AVOCAT A, prin A, a solicitat strămutarea dosarului nr. x/118/2022 aflat pe rolul Tribunalului Constanța – Secția a II-a Civilă, precum și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, în contradictoriu cu intimata B S.R.L.

Totodată, petentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 143 alin. (2) și ale dosar 144 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 1/LP din 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins cererea de strămutare și ca inadmisibilă cererea de suspendare.

Petentul CABINET AVOCAT A, prin A, a recurat această încheiere, precizând că acesta vizează soluția instanțe cu privire la cererea sa de sesizare a instanței de contencios constituțional, precum și faptul că motivarea recursului o va efectua după comunicarea hotărârii.

La 29 mai 2024, autorul căii de atac a depus motivele de recurs în cuprinsul cărora, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 7 și 9 C. proc. civ. de la 1865, arătând, în esență, că în cauză nu s-a dispus formarea unui dosar asociat, în acord cu normele legale, precum și faptul că instanța nu a analizat cererea sa și nici nu s-a pronunțat asupra ei. În acest context, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, afirmând că sunt contrare art. 16, 21 și art. 24 din Constituție. Circumscris ultimului motiv de nelegalitate invocat, a prezentat motivele ce stau la baza excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanței învestite cu cererea de strămutare.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 494 și art. 482 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, care, în ipoteza admiterii sale, face de prisos analiza altor cereri sau excepții invocate de părți, implicit cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurent în această etapă procesuală, Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, raportat la data inițierii procesului ce a constituit obiectul dosarului nr. x/118/2016, în care a fost pronunțată hotărârea ce a făcut obiectul cauzei a cărei strămutare a fost solicitată – dosar nr. x/118/2022, respectiv 13 ianuarie 2016, Înalta Curte notează că recursului de față îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, și nu cele din Codul de procedură de la 1865. Ca atare, motivele de nelegalitate invocate de recurent sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, autorul căii de atac impută, în esență, curții de apel omisiunea de a soluționa cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, petentul A a solicitat instanței învestite cu judecarea cererii sale de strămutare sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (2) și ale art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Examenul în detaliu a încheierii atacate relevă că o astfel de sesizare nu a făcut obiect de preocupare al instanței, hotărârea atacată necuprinzând o soluție de admitere sau de respingere a cererii petentului.

Cu toate acestea, chestiunea sesizată nu pot face obiectul verificărilor instanței de recurs prin prisma art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ea se circumscrie ipotezei reglementate de art. 444 C. proc. civ., de completare a încheierii recurate, care, în raport cu art. 445 C. proc. civ., nu poate fi realizată pe calea apelului sau recursului, textul de lege excluzând dreptul de opțiune între a declara apel sau recurs ori a recurge la procedurile reglementate prin art. 442-444 C. proc. civ.

Cum petentul nu a solicitat completarea hotărârii pronunțate, ci a contestat în calea de atac a recursului omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii petentului, calea de atac exercitată de parte apare ca fiind inadmisibilă.

În atare condiții, dând eficiență dispozițiilor art. 445 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul CABINET AVOCAT A, prin A, împotriva încheierii civile nr. 1/LP din 10 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/36/2024, în contradictoriu cu intimata B S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.