ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 720/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanța, secția secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. și intimata-pârâtă C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, pârâtul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formându-se dosarul asociat nr. x/2021

Prin încheierea din 11 mai 2022, pronunțată în dosarul nou format, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 25 mai 2022, sub nr. x/2021*/a1.

Prin notele de ședință depuse la 17 mai 2023, revizuentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, care, prin încheierea din 18 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.7, a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, arătând că motivele de recurs urmează să fie depuse după primirea hotărârii atacate.

La termenul din 22 iunie 2023, constatând lipsa părților legal citate și că în cauză nu s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2024, la solicitarea recurentului, judecata procesului a fost reluată.

La aceeași dată, autorul căii de atac a depus motivele de recurs, iar instanța supremă, în vederea respectării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, a repus cauza pe rol.

Prin motivele de recurs, autorul căii de atac a invocat incidența în cauză a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În prealabil, a arătat că, în ipoteza în care se va aprecia că motivarea căii extraordinare de atac s-a realizat cu depășirea termenului legal, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301, art. 303 și ale art. 306 C. proc. civ.

În susținerea recursului, autorul căii de atac a arătat că instanța învestită cu judecarea cererii sale de sesizare a instanței de contencios constituțional nu s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate, ci doar asupra pertinenței invocării lor.

Astfel, recurentul a reluat motivele care au stat la baza invocării excepției de neconstituționalitate - încălcarea dreptului la un proces echitabil rezultă și din neclaritatea normei privind consecința comunicării actelor contrar Regulamentului, într-o formă neprevăzută de lege, în condițiile în care intimatul B. a fost citat într-o limbă pe care acesta nu o cunoaște.

În continuare, recurentul a expus argumente privind calea de atac a revizuirii.

De asemenea, a susținut că art. 87 pct. 8 C. proc. civ. încalcă și prevederile art. 16, 21 și 24 din Constituția României și art. 6 CEDO.

În final, recurentul a invocat necompetența procesuală materială a secției a II-a Civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului de față, care a fost respinsă pentru motivele expuse în partea introductivă a acestei decizii.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, subliniază că, în lipsa contestării termenului de motivare a recursului în cauză, cererea de sesizarea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301, art. 303 și ale art. 306 C. proc. civ. nu va fi analizată.

De asemenea, apreciază se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 09 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională, la paragrafele 21 și 22, a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Ca atare, soluționarea căii de atac pendinte nu impune încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Obiectul recursului îl reprezintă încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ.

Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins apelul împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțate de Tribunalul Constanța.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. a fost ridicată în legătură cu procedura de citare a intimatului B., prin raportare la prevederile art. 16, 21 și 24 din Constituția României și art. 6 CEDO, petentul susținând, în motivare, neclaritatea normei în ipoteza citării părții cu domiciliul în Germania cu încălcarea Regulamentului și într-o limbă pe care acesta nu o cunoaște.

În recurs, recurentul critică soluția instanței, sub un prim aspect, prin prisma neanalizării de către aceasta a condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, ci doar asupra pertinenței invocării excepției.

Prin încheierea recurată, procedând la analiza textului de lege contestat în raport de obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate și la motivele invocate în susținerea acesteia, instanța supremă a reținut lipsa legăturii textului de lege contestat cu soluționarea cererii de revizuire din perspectiva lipsei unui interes din partea petentului în invocarea neconstituționalității normelor de citare privind partea adversă, acest incident putând fi invocat doar de către partea adversă și nu de către petent. Dintr-o altă perspectivă, s-a reținut că dispozițiile invocate de petent privind citarea părții adverse nu produc un efect concret în soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac promovate de acesta.

Prin urmare, contrar recurentului, dispoziția instanței de respingere ca indamisibilă a cererii de sesizare a Curțiii Constituționale are ca fundament rezultatul verificărilor efectuate de aceasta asupra condițiilor reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împrejurarea că recurentul nu justifică un interes în contestarea unor norme legale ce privesc procedura de citare a părții adverse nu este natură să conducă spre o altă concluzie, în măsura în care analiza acestei chestiuni viza tocmai efectul pe care o eventuală declarare a neconstituționalității a textului de lege l-ar produce în cauză, iar respingerea cererii s-a realizat în contextul neîndeplinirii cerinței privind existența unei legături între norma contestată și soluționarea procesului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în cauză verificarea admisibilității cererii de sesizare s-a realizat în acord cu cerințele impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, sens în care va respinge criticile recurentului sub acest aspect ca nefondate.

În continuare, verificând legalitatea încheierii recurate prin prisma condițiilor impuse de legiuitor pentru sesizarea instanței de contencios constituțional, instanța supremă reține că, în cauză, excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. 87 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "Vor fi citați: (...); 8. în cazul în care prin tratate sau convenții internaționale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reședința cunoscută, printr-o citație trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire. Dispozițiile art. 114

1

alin. (4) sunt aplicabile. Dacă domiciliul sau reședința celor aflați în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95. În toate cazurile, dacă cei aflați în străinătate au mandatar cunoscut în țară, va fi citat și acesta",

Normele legale evocate sunt aplicabile în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dar și în considerarea deciziei nr. 766/2011 a Curții Constituționale prin care instanța de contencios constituțional, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, a statuat în sensul că sintagma "în vigoare" din cuprinsul acestor prevederi legale este constituțională în măsura în care textul de lege se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Totodată, analizând jurisprudența Curții Constituționale, se constată că dispozițiile legale criticate nu au fost declarate neconstituționale, astfel că și cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 apare ca fiind îndeplinită.

Asupra condiției legăturii cu judecata cauzei, se subliniază că aceasta vizează interesul procesual al părții în invocarea excepției de neconstituționalitate, ceea ce presupune că partea trebuie să justifice efectul util și direct pe care eventuala declarare a neconstituționalității textului de lege criticat ar avea-o asupra cursului litigiului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Din această perspectivă, verificarea legăturii dintre excepția de neconstituționalitate și soluționarea litigiului trebuie realizată prin raportare la aspectele particulare ale speței și la interesul procesual al părții în declararea neconstituționalității normelor legale, neputând fi limitată numai la chestiunea incidenței prevederilor legale contestate în litigiul aflat pe rol.

Analizând cererea de sesizare în aceste coordonate de principiu prin raportare la elementele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că la primul termen de judecată acordat pentru soluționarea dosarului nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând lipsa de procedură cu intimatul B., a amânat judecata cauzei la 20 octombrie 2022, pentru când citarea acestei părți s-a realizat prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, fiind semnată personal de către intimat. La termenul stabilit părțile prezente nu au contestat procedura de citare astfel realizată.

La termenele de judecată ulterioare, din 8 decembrie 2022, 9 februarie 2023, 16 martie 2023, părțile nu au mai fost citate, acestea având termen în cunoștință.

Solicitarea petentului de sesizare a Curții Constituționale cu dispozițiile art. 87 pct. 8 C. proc. civ. a intervenit abia la 17 mai 2023, înainte de ultimul termen de judecată al procesului.

Ca atare, de vreme ce la data formulării cererii de sesizare desfășurarea procesului se realiza în baza art. 153 alin. (1) C. proc. civ., și nu a textului de lege contestat, eventuala declarare ca neconstituțională a acestei norme legale nu avea niciun impact asupra pricinii sau soluției asupra cererii de revizuire.

De altfel, conform normelor de procedură civilă, petentul nu putea invoca vătămarea intereselor sale procesuale prin citarea intimatului B. în acord cu art. 87 pct. 8 C. proc. civ., în măsura în care normele procedurale recunosc această posibilitate numai părții ultim-indicate, nu și recurentului.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cerința legăturii nu poate fi identificată, întrucât eventuala înlăturare din ordinea juridică a art. 87 pct. 8 C. proc. civ., prin declararea lui ca neconstituțional, nu poate să determine, prin ea însăși, consecințe asupra judecării pricinii în cadrul procesual și stadiul concret al litigiului la data formulării cererii.

Distinct de aceste aspecte, argumentele părții nu reprezintă în sine chestiuni de ordin prejudicial date în competența jurisdicției constituționale, în măsura în care acestea vizează modul de interpretare și aplicare a textului de lege în lipsa din cuprinsul acestuia a unei soluții legislative pentru ipoteza sesizată, chestiune ce intră în competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea litigiului și nu a Curții Constituționale.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 87 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, pentru toate rațiunile înfățișate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 18 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.7, în contradictoriu cu intimații B. și C. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2024.