ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.R.L., a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății S.C. C. S.R.L., părțile sociale aparținând pârâtului B. vor reveni celuilalt asociat - A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient B.; a admis cererea formulată de d-na expert D. și a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8690,30 RON - cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul x/2011

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a secției a II-a Civile a Curții de Apel Constanța în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 173 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Constanța a rămas învestită cu soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar x/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuentul a depus note de ședință prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 87 pt. 8 și a art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea din 8 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a fost admisă, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ., față de prevederile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO.

În termen legal, B. a declarat recurs împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, s-a susținut, în esență, că, prin hotărârea recurată, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii sesizării fără să pună excepția în discuție și fără a analiza condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, câtă vreme a ales să respingă această sesizare invocând doar faptul că prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și art. 87 alin. (8) C. proc. civ. nu fac obiectul judecății.

Redând considerentele încheierii atacate, recurentul apreciază că instanța nu s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, ci doar asupra pertinentei invocării.

Arată că prin decizia Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015, s-a constatat că revizuirea este o cale extraordinară de atac care are ca scop restabilirea adevărului în cauză, deoarece nu pot exista mai multe hotărâri privind aceleași fapte cu conținut contradictoriu.

Astfel, revizuirea este o cale de atac în vederea reanalizării situației de fapt care rezultă din înscrisuri noi sau hotărâri contradictorii de care instanța inițială nu a avut cunoștință.

Precizează că a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Consideră că textul menționat este neconstituțional, deoarece norma este imprevizibilă și neclară raportat la deciziile intracomunitare respectiv decizii penale sau ordonanțe penale, fiind contrară în acest mod prevederilor reglementate de art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituție în ceea ce privește hotărârile contradictorii ale altor instanțe de același grad sau de alte grade diferite pronunțate de instanțe ale altor țări membre ale Uniunii Europene.

În opinia sa, art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865 este neconstituțional, deoarece legiuitorul nu a avut în vedere extinderea lui asupra hotărârilor intracomunitare.

Art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., fiind un catalog limitativ, acesta nu prevede și ce se întâmplă în cadrul unor decizii penale care constată contrariul față de deciziile civile.

Prin hotărârea penală din dosarul x, instanța penală germană și cea civilă germană, constată o altă situație de fapt față de hotărârea de fond, apel și recurs din prezentul dosar. La fel constată instanța penală română în dosarul nr. x/2018, la fel instanța penală romană în dosarul penal nr. x/2018, și anume că recurentul din prezentul dosar nu a fraudat societatea.

Conform art. 28 C. proc. pen. constatările instanțelor penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapta și persoana, iar constatările contradictorii a situației de fapt impun retractarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Iar prevederile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., așa cum sunt formulate, nu permit aplicarea sau revizuirea în baza deciziilor penale.

Decizia penală a fost adoptată în baza declarației de martor și a declarației de inculpat a părții adverse, și nu ca în cazul de față, în dosarul civil, unde deciziile au fost obținute în baza minciunilor avocaților, care au indus instanțele în eroare și care nici măcar nu au avut mandat (fapt ce rezultă din declarațiile avocaților din dosarul penal în care Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat parchetul) și din contractele de asistență juridică depuse de către aceștia la dosarul penal, care arată că nu au fost niciodată mandatați să reprezinte partea adversă în dosarul de fond.

Sesizarea Curții Constituționale se impune suplimentar și sub aspectul faptului că art. 322 nr. 5 și 7 C. proc. civ., ca și jurisprudența și doctrina, în acest sens, nu țin cont de hotărâri penale contradictorii care constată o altă situație de fapt față de hotărârile civile, mai ales cât timp aceste hotărâri provin de la instanțe intracomunitare sau de la parchete.

În concluzie, se impune admiterea recursului, dat fiind faptul că decizia se bazează pe o greșita interpretare a legii, astfel că se impune sesizarea Curții Constituționale privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., în ceea ce privește încheieri definitive penale sau hotărâri definitive penale intracomunitare, cât și hotărâri contradictorii civile ale altor instanțe intracomunitare sau încheieri penale ale instanțelor naționale.

În conformitate cu decizia Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015, cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, cu scopul de a restabili adevărul în cauză. Iar existența unei decizii contradictorii, privind situația de fapt, care stă la baza dosarului de față, arată că una din hotărâri nu poate fi legală și temeinică și nu reflectă adevărul, fapt ce impune sesizarea Curții Constituționale.

Drept urmare, conchide recurentul, art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 este neconstituțional, deoarece legiuitorul nu a avut în vedere extinderea lui asupra hotărârilor intracomunitare.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 87 pt. 8 C. proc. civ. de la 1865, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, art. 6 CEDO, încălcarea rezultă din neclaritatea normei cu privire la ce se întâmplă când instanța comunică actele, contrar Regulamentului, într-o formă neprevăzută de lege și prin prisma că drepturile recurentului din prezentul litigiu de a se judeca cu ambele părți din dosar nu au fost respectate, iar citarea unei părți într-o limbă pe care acesta nu o înțelege încalcă dreptul la un proces echitabil a tuturor părților din dosar.

Astfel, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (8) C. proc. civ. de la 1865 are utilitate în prezenta cauză, tocmai prin prisma faptului că C. are alte interese în cauză decât A. și prin prisma faptului că această persoană ar fi putut achiesa la sesizările recurentului, iar necitarea unei părți care putea să confirme punctele sale de vedere încalcă accesul la justiție.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 3, 5, 7, 8, 9 C. proc. civ. de la 1865.

Intimații A. și S.C. C. S.R.L. nu au formulat întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Prezentul recurs vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalitate a art. 87 pct. 8 C. proc. civ. și a art. 322 pct. 7 Cod porcedură civilă de la 1865.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii", atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" sau "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" au fost indicate cu titlu formal, întrucât din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.

Susținerile recurentului potrivit cărora prin hotărârea recurată, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii sesizării fără să pună excepția în discuție și fără a analiza condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 ar putea fi încadrate în motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. din 1865, conform cărora:

"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)", respectiv "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", însă se constată că aceste motive de nelegalitate nu-și găsesc incidența.

În mod greșit, recurentul se prevalează de împrejurarea că instanța s-a pronunțat în sensul respingerii sesizării fără să pună excepția în discuție, întrucât la termenul de judecată din 1 martie 2023, termen la care a fost amânată pronunțarea, părțile au pus concluzii pe cererea formulată, aspect ce rezultă din practicaua încheierii menționate.

Se constată că dezbaterile asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum aceasta a fost formulată, au avut loc în ședință publică, părțile au pus concluzii în regim de contradictorialitate, aspecte ce rezultă din practicaua încheierii de amânare a pronunțării, în care au fost consemnate, în esență, susținerile părților, încheiere ce face parte integrantă din hotărârea recurată.

Așa fiind, nu se poate reține în cauză incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurentului nu i s-a produs o vătămare în înțelesul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru a putea fi incident motivul de nelegalitate instituit de textul legal invocat.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurent, vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și concisă.

De asemenea, nu se poate reține existența unor contradicții și nici a unor considerente străine de natura pricinii, ci, dimpotrivă, argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, soluția instanței fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte constată ca fiind nefondate și criticile subsumate motivului de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., potrivit cărora instanța nu ar fi analizat condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Aceasta întrucât, instanța a interpretat și a aplicat corect legea, a dat o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță.

Înalta Curte subliniază că soluționarea prezentei căi de atac presupune verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înțelege că legiuitorul a rezervat instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim filtru în privința acestora, a căror trimitere la Curtea Constituțională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menționată.

Se impune precizarea că, în concret, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a verifica constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Or, în analiza sa, sub un prim aspect, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim filtru al sesizării.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, precizează că excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze o prevedere legală de care depinde judecarea cauzei, ca o consecință a caracterului concret al controlului pe cale de excepție.

Soluția vizând neconstituționalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Argumentat și legal motivat, pornind de la cadrul legal instituit de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Constanța a reținut cu justețe că textele de lege despre care petentul B. pretinde că sunt neconstituționale (art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 și art. 322 pct. 7 din același cod) nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât prevederile art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 nu fac obiectul judecății cererii de revizuire, în condițiile în care procedura de citare nu a fost dispusă în temeiul acestui text legal, fiind realizată conform art. 14 din Regulamentul CE 1393/2007, iar în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 instanța a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, legătura cu soluționarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituționalității să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, ceea ce în cauză nu se confirmă.

Așa fiind, în condițiile în care s-a reținut cu justețe că în cauză nu este îndeplinită condiția legăturii excepției de neconstituționalitate cu modul de dezlegare al cauzei, și, întrucât art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate, se constată ca fiind legală soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 și ale art. 322 pct. 7 din același cod.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. art. 304 pct. 3, 5, 7, 8, 9 C. proc. civ. de la 1865 C. proc. civ. și invocate de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, menținând încheierea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2024.