ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 116/21 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul x/2011, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.R.L., a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății S.C. C. S.R.L.., părțile sociale aparținând pârâtului B. vor reveni celuilalt asociat - A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient B.; a admis cererea formulată de d-na expert D. și a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8690,30 RON - cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2/11 ianuarie 2016 Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei hotărâri la 16 august 2023, reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2023, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865, motivat de faptul că există hotărâri potrivnice penale, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, precum și înscrisuri noi.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin trimiterea în judecată a numitului A. din dosarul x, Parchetul Neuruppin a constatat că acesta și-a însușit bunurile societății și a fraudat societatea și, prin urmare, a trimis dosarul la Judecătoria Neurupin, după ce a fost de 4 ori clasat și întors de către instanțele de judecată. În acest dosar, numitul B. a solicitat admiterea ca parte civilă. Prin încheierea penală definitivă, instanța s-a pronunțat asupra cererii sale constatând că acesta deține 25 % din părțile sociale ale societății C., fapt ce arată că deținea tot 25 % din părțile sociale și nu 50 %, așa cum s-a pronunțat instanța civilă.

Prin decizia civilă de excludere mai sus precizată, instanța dispune ca părțile sociale care îi aparțin revizuentului să fie transferate către A., fără să țină cont de faptul că părțile sociale aparținând domnului B. nu putea să fie transferate către A., deoarece acesta nu a fost niciodată exclus. Iar în conformitate cu încheierea Curții de Apel Constanța din data de 25.11.2015, excluderea nu afectează drepturile domnului B. din contractul de fiducie și cel de cesiune.

Cu alte cuvinte, excluderea pârâtului B. din societate nu afectează drepturile și obligațiile ce rezultă din contractul de fiducie și cel de cesionare.

Însă, așa cum însuși A. și toți ceilalți asociați au confirmat și reconfirmat, societatea avea 4 asociați și nu 2, așa cum erau înscriși la Registrul Comerțului, fapt reținut unanim de toate instanțele germane, după audierea numitului A..

Toată această situație de fapt este constatata unanim de către toate instanțele germane, în baza declarației domnului A..

Astfel că, la ora actuală, sunt zeci de decizii penale și civile ale instanțelor germane care constată că societatea avea 4 asociați și că atât A., cât și B. dețineau doar 25% din părțile sociale în contradicție cu instanțele române care pretind, în baza declarațiilor unui grup de avocați nemandatați, că societatea ar fi avut doar 2 asociați.

Toți judecătorii germani nu pot să fie în eroare și să constate lucruri false, mai ales după audierea inculpatului A.. Adică toate instanțele germane unanim constată că societatea avea 4 asociați și doar instanțele române constată că societatea ar fi avut 2 asociați, fără să fi luat vreodată cunoștință de informații direct de la părțile din dosar, ci doar de la un grup de avocați nemandatați.

Prin încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din data de 12.07.2023, care i-a fost comunicată domnului B., prin B., în calitate de apărător, la data de 15.07.2023, instanța penala constată că la data excluderii, domnul B. deținea 25% din părțile sociale ale acestei societăți.

Prin urmare, decizia de excludere care constată că părțile sociale vor fi transferate către A. este eronată și falsă și nu corespunde realității. Cu precizarea că dosarul penal se află pe rolul Parchetului încă din anul 2016. Acesta a fost respins de către Parchet de 4 ori și reîntors la Parchet în urma plângerilor formulate de către B..

În aceeași manieră, au constatat toate instanțele germane, și anume:

Toate instanțele germane, care l-au audiat pe A., au aceleași concluzii și anume ca B. nu deținea decât 25 % din părțile sociale ale acestei societăți.

În contradicție cu decizia a cărei revizuire se solicită, afirmă că părțile sociale ale lui B. vor fi transmise către A. și avocații acestuia afirmă ulterior că el este asociat unic, fapt pe care A. nu l-a afirmat niciodată.

Atât timp cât nenumărate instanțe civile și penale constată că B. deținea doar 25 % din părțile sociale și nu 50 % din părțile sociale, transferul părților sociale, adică cele 25%, nu face din A. asociat unic. Societatea având în continuare 3 asociați, iar părțile sociale trebuiau împărțite către cei 3 asociați. Cum se explică că nici o instanță germană nu a afirmat vreodată că societatea ar fi avut 2 asociați, când toți cei 4 asociați au confirmat și reconfirmat față de instanțe că societatea are 4 asociați. Singurii care afirmă că societatea ar fi avut 2 asociați sunt grupul de avocați nemandatați de către A..

Mai mult, A. a cesionat, după pretinsa apărare a societății, părțile sale sociale la suma de 1000 RON către E.. După ce pretindea că trebuie să-l excludă pe B. ca să apere societatea, după excludere, se retrage din societate și demonstrează că nu l-a interesat niciodată această societate, predând-o către E., care avea suma de 1,7 MILL euro de plată către asociații societății.

Pretinsa decizia de cesiune a părților sociale de către A. a fost atacată și în momentul de față este suspendat dosarul, dat fiind faptul că F. a falsificat actele prin contrafacerea semnăturii, așa cum o instanță penală a constatat prin încheiere definitivă și anume Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul x/2020: "înscris ce a fost falsificat prin contrafacerea semnăturii de la rubrica semnătura".

Constatările judecătorului de cameră preliminară arată că au fost falsificate actele prin care s-a autonumit în funcția de administrator doamna F., prin contrafacerea semnăturii la rubrica semnătură și că aceasta nu a fost mandatată de A..

Astfel că, în momentul de față, cu toate ca revizuentul nu deținea decât 25 % din părțile sociale ale societății, părțile sociale deținute de acesta în sistem fiduciar au fost transferate către A., care le-a cesionat către E. la suma de 1000 ron, fără ca acesta să fi fost vreodată asociat unic.

Cum, în momentul de față, există divergențe enorme între deciziile instanțelor române, care au dispus decizia de excludere, și toate instanțele germane, se impune a fi admisă cererea de revizuire, deoarece nu pot exista mai multe adevăruri alternative între instanțele de judecată. Cum se explică că nici o instanță germană nu a afirmat vreodată că societatea ar fi avut 2 asociați, pe când pe bandă rulanta instanțele române afirmă contrariul și anume că societatea ar fi avut doar 2 asociați.

Face mențiunea revizuentul că instanțele germane au luat decizia în baza audierii inculpatului A., care a confirmat personal, în fața instanțelor de judecată, că el deținea doar 25 % din părțile sociale, pe când în România acesta nu s-a prezentat niciodată și nu a fost audiat niciodată, afirmațiile instanțelor române fiind luate doar în baza declarațiilor unui grup de avocați nemandatați.

Proba: Anexa 1. încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din data de 12.07.2023, pronunțată în dosarul x.

Astfel, cele 3 motive de excludere potrivit cărora B. a cumpărat terenuri de la tatăl acestuia ca să fraudeze societatea, au fost infirmate de rechizitoriul de trimitere în judecată a numitului A. și de încheierea penală definitivă prin care această instanță constată că B. deține 25 % din părțile sociale și constata că A. și-a însușit banii societății și a delapidat societatea. Sume și acte materiale pe care instanțele române pretind că le-a făcut ca să fraudeze societatea când a fost singurul care a muncit, singurul care a finanțat societatea, singurul care a achiziționat vreun teren al acestei societăți.

Mai mult, reținerea potrivit căreia și-a însușit banii societății a fost deja infirmată prin decizia penală definitivă din cadrul dosarului penal x și prin încheierea penală definitivă din cadrul dosarului penal x/2018 și acum și în dosarul penal sus precizat, prin care Parchetul l-a trimis în judecată pe A..

Astfel, situația de fapt nu corespunde situației pretins stabilite de către judecătorul de fond și de apel.

Sunt deja mai multe decizii penale care constată contrariul, fapt ce demonstrează că situația de fapt reținută de instanțele civile nu este conformă cu realitatea. Astfel, se ajunge în situația absurdă că sunt două "realități" diferite referitoare la aceeași cauză și la aceeași situație de fapt.

Toate instanțele germane constată că:

Pe de alta parte, în cadrul procesului penal aflat pe rolul Judecătoriei Neuruppin, inculpatul A. precizează că societatea avea 4 asociați și că fiecare deținea 25% din părțile sociale. A. afirmă: "după aceasta m-am gândit eu cu E. și G. și am înființat prima societate în Constanța. Un an mai târziu a fost înființată o altă societate pentru asigurarea terenurilor (C.). Turbatu și cu mine ne prezentam în exterior ca administratori. Fondatori erau frații Turbatu, E. și cu mine, fiecare deținea 25 de procente."

Astfel, A. confirmă - prin declarația de inculpat - faptul că societatea C. era deținută de 4 asociați și că fiecare deținea 25% din părțile sociale.

În același timp, prin decizia penală din data de 31.08.2018, emisă de Judecătoria Neuruppin în dosarul penal x, care l-a condamnat pe administratorul societății C., domnul A., stabilește cu autoritate de lucru judecat că societatea avea 4 asociați și nu 2, așa cum pretinde acesta în România: "În anul 2006 a fost înființată societatea H. de către A., B., G. și E.. Această societate avea ca scop realizarea de parcuri eoliene. Asociații acestei societăți erau cele 4 persoane cu 25% fiecare. Administratorii erau A. și dr. B.."

Ulterior, a fost înființată o altă societate C. cu aceeași componentă personală, societate care avea ca scop achiziționarea de terenuri, pe care urmau să fie realizate centralele eoliene."

Aceeași constatare o are și Judecătoria Neurupin prin încheierea penală definitivă care stă la baza acestui dosar. Astfel, atât instanța penală cât și inculpatul A. au confirmat faptul că societatea are (sau avea) 4 asociați, și că în exterior apărea doar B. și A., în timp ce fondatori erau B., A., G. (care ulterior a cesionat părțile sale către B. și E.).

Proba: Anexa 2. Protocolul ședinței de judecată din care rezultă declarația de inculpat a numitului A., asociatul și administratorul societății C..

Proba: Anexa 3. Transcrierea înregistrării pronunțării sentinței penale pronunțată de judecător în sală.

Proba: Anexa 4. Sentința penală din dosarul x.

Conform art. 28 C. proc. pen., constatările instanței penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapta și persoana. Doar nu toți judecătorii germani sunt străini de cauză în deciziile lor.

Iar decizia Curții de Apel ca părțile sociale să fie transferate către A., fără să țină cont de faptul că deținea doar 25% din părțile sociale, este în contradicție cu propria hotărâre enunțata în încheierea de ședință din data de 25.11.2015 că excluderea nu afectează drepturile și obligațiile așa cum rezultă din contractul de fiducie și cel de cesiune.

Cu alte cuvinte, excluderea pârâtului B. din societate nu afectează drepturile și obligațiile ce rezultă din contractul de fiducie și cel de cesionare.

Ca atare, în baza acestor decizii și a constatărilor Curții de Apel Constanța, tatăl său, B., i-a solicitat în instanță cesionarea părților sociale pe care le deținea în sistem fiduciar pentru G., care, la rându-i, le cesionase lui. Părți sociale care nu erau ale sale, nefiind proprietarul lor, și care nu puteau fi transferate către un terț atâta timp cât aparțineau altei persoane, doar nu toți judecătorii germani sunt străini de ceea ce scriu și scriu povești când părțile din dosar (A.) personal, conformă aceste aspecte.

Instanța civilă germană în dosarul x decide prin dispozitiv că: "Pârâtul, - adică B. -, este obligat să acorde reclamantului (adică domnului B.) 25% din acțiunile societarii române înscrise în Registrul Comerțului".

Inculpatul A. a afirmat în dosarul penal din Germania că societatea avea 4 asociați (respectiv 3 acum 3), în timp ce în România a afirmat, prin avocați nemandatați, că este asociat unic, și aceste două afirmații au fost făcute în același timp, ele contrazicându-se în mod evident. Afirmațiile că societatea are doar 2 asociați provin de la avocații din România I. și contrazic declarația părții din dosar efectuată personal de către aceasta.

Astfel că, la ora actuală, se dă cu banul și se alege care instanță constată o situație de fapt adevărată. Iar acum, în momentul de față, sunt și decizii penale care atestă cine și-a însușit banii societății.

Afirmațiile instanței penale și declarația de inculpat a numitului A., precum și constările instanței civile germane arată, toate, cum s-au întâmplat în fapt lucrurile și care este realitatea, care este contrară de constatările instanțelor române luate în baza afirmațiilor nedovedite ale unor avocați nemandatați.

Instanța penală constată, în contradicție cu afirmațiile instanțelor civile din dosarul x/2011, că A. și-a însușit biletele la ordin și din acest motiv societatea nu a mai putut să își îndeplinească obligațiile de plată față de terți. Iar în dosarul acesta constată că societatea avea 4 asociați și că B. deținea 25 % din părțile sociale, fapt ce arată că nu a avut niciodată 50% din părțile sociale.

Ceilalți doi asociați, G. și E., confirmă, la fel, că societatea era ținuta fiduciar și că A. nu a fost niciodată asociat cu o cotă de participare de 50% din părțile sociale și că nici B. nu a deținut niciodată 50% din părțile sociale ale societății, fapt constatat și de către instanța penală română prin încheierea nr. 1977 din 20.12.2018.

În concluzie, Curtea de Apel Constanța, prin încheierea de ședința din data de 25.11.2015, a afirmat că excluderea nu afectează drepturile și obligațiile așa cum rezultă din contractul de fiducie și cel de cesiune. Faptul a fost reconfirmat de către instanța civilă în dosarul x. Mai mult, cei 4 asociați ai societății au declarat unanim ca societatea are 4 asociați.

a. Prin preambulul contractului de împrumut din data de 03.09.2008, A. personal a confirmat că: "C. S.R.L. este o societate de teren care este ținută fiduciar de către B. și A. ca și administratori fiduciari, pentru ceilalți coasociați, ai societății H. adică pentru G. și E.".

Proba: Anexa 5. Contract de împrumut din data de 03.09.2008

b. E. a recunoscut prin punctul său de vedere precizat la dosarul nr. x/2011 că: "Inițial s-a convenit între E., A., G. și B. și B. junior ca oricare dintre societățile fondate de cele ale asociaților societății J. și cele care se ocupă cu dezvoltarea de proiecte - parcuri eoliene în România, să aparțină în mod egal lui E., A.; G., B. și B. junior. Astfel s-a negociat ca unul sau mai mulți acționari să dețină în raport de distribuție, respectiv părți sociale în favoarea celorlalți asociați ai J..

a)... b... C... c) K..

Proba: Anexa 6. Declarația lui E. privind dosarul nr. x/2011

c. G. a precizat prin procesul-verbal din data de 05.06.2008 că: "G. a mai indicat faptul că acționarii înregistrați în prezent la Registrul Comerțului nu sunt singurii proprietari. Aceștia gestionează, de asemenea, relația fiduciară cu companiile. asociații înregistrați oficial gestionează fiduciar în toate companiile participația de către 25% pentru fiecare dintre domnii G., B., A. și E. ".

Proba: Anexa 7. Procesul-verbal al lui G. din data de 05.06.2008.

d. Aceste aspecte au fost recunoscute și de către Curtea de Apel Constanța prin încheierea din data de 25.11.2015, în care instanța a constatat că: "excluderea pârâtului B. din societate nu afectează drepturile și obligațiile ce rezultă din contractul de fiducie și cel de cesionare."

Proba: Anexa 8. încheierea din data de 25.11.2015 a Curții de Apel Constanța din dosarul nr. x/2011

e. A. prin afirmațiile sale în dosarul aflat pe rolul Tribunalului din Berlin (dosar nr. x O 65/12) și al Curții de Apel Berlin a recunoscut că B. deține părțile sociale pentru G. și că G. este asociat la societatea C. S.R.L..

Proba: Anexa 9. Extras din dosarul nr. x O65/12 aflat pe rolul Tribunalului din Berlin.

f. A. în declarația sa de inculpat în dosarul penal x precizează că el: "deține părțile sociale pentru E. și că societatea avea 4 asociați. " Astfel, cei 4 asociați au constatat unanim că părțile sociale ale societății aparțin în egală măsură în procent de 25 % asociaților A., E., G. și B. junior. (A se vedea anexa 2).

g. La data de 03.09.2007 a fost încheiat contractul de fiducie între B. și G.. Acesta prevedea că C. S.R.L. este ținută fiduciar de către B. și A. ca și administratori fiduciari pentru ceilalți asociați ai societății H., adică pentru G. și E..

Prin contract s-a decis mai departe că: "Domnul B. deține părțile sociale ale domnului G. ca fiduciar pentru domnul G., jumătate din participațiunile deținute de către aceștia în calitate de asociați, adică 25%, și că părțile sunt în cunoștință de cauză că părțile sociale deținute de fiduciar aparțin în totalitate constructorului".

Proba: Anexa 10. Contractul de fiducie dintre B. și G. din data de 03.09.2007.

h. Iar prin contractul de cesiune din data de 02.02.2009 G. a cesionat părțile sale sociale către B.. Astfel, acesta este la momentul de față asociatul societății C. S.R.L. în proporție de 25%.

Proba: Anexa 11. Contractul de cesiune de creanță dintre B. și G. din data de 02.02.2009

Cesiune care a avut loc și a fost confirmată de către Curtea de Apel și apoi definitiv de către instanța civilă prin decizie definitivă în dosarul x. Decizie potrivnică și în contradicție cu decizia a cărei revizuire se solicită. Faptul că excluderea din societate nu afectează drepturile și obligațiile ce rezultă din contractul de fiducie și cel de cesionare este un fapt care se bucură de autoritate de lucru judecat, așa cum rezultă din încheierea sus-precizată a Curții de Apel prin care a fost respinsă cererea de intervenție a numitul B. (a se vedea Anexa 8). Precum și din decizia civilă din dosarul sus-precizat care a rămas definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat. Acesta încalcă, astfel, autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei revizuire se cere.

Proba: Anexa 12. Contractul de vânzare-cumpărare și transfer al părților sociale al societății L. din care rezultă că părțile sociale erau deținute fiduciar.

Proba: Anexa 13. Contractul de vânzare-cumpărare și transfer al părților sociale ale societății M., din care rezultă că părțile sociale erau deținute fiduciar.

Așa cum cu autoritate de lucru judecat în ceea ce privește consimțământul societății C. a fost decis de către Tribunalul Constanța prin decizia nr. 9993 din 20.09.2017 din dosarul nr. x/2014, și decizia nr. 65 din 4.05.2018 din dosarul nr. x/2017. Care, la rândul lor, sunt hotărâri potrivnice și care constată contrariul față de decizia de față.

Proba: Anexa 14. Deciziile nr. 9993 din data de 20.09.2017 și nr. 65 din data de 04.05.2018

Astfel constatările atât ale instanței civile, cât și cele ale instanței penale contravin constatărilor instanțelor civile din prezenta cauză, iar declarațiile unanime ale celor 4 asociați confirmă aceste aspecte.

Mai mult, decizia civilă este în concordanță cu constatările Curții de Apel din încheierea din data de 25.11.2015 (Anexa 8) care arată că o eventuală excludere nu afectează drepturile din contractul de cesiune și cel de fiducie. Decizie de care Curtea de Apel nu a ținut cont la pronunțarea propriei hotărâri în prezentul dosar. Fapt ce face obiectul unei plângeri la CEDO ale domnului B., plângere care de altfel a fost constatată ca admisibilă în principiu.

Suplimentar, învederează și faptul că în cadrul procesului penal de la Neuruppin, pe lângă faptul că A. a depus înscrisuri noi care se aflau în posesia sa din care rezultă că și-a însușit banii societății și a pus societatea într-o situație financiară dificilă, el a dat și o declarație de inculpat care infirmă faptic constatările instanței civile din dosarul x/2011 Constatări pe care însăși instanța penală le reține altfel decât instanța civilă, situație inadmisibilă într-un stat de drept, că mai multe instanțe să constate diferit aceeași situație.

Astfel că instanța civilă nu este ținută de constatările instanțelor civile, mai ales dacă martorii și inculpații (A.) au declarat altceva. Aflarea adevărului a dus la alte constatări decât constatările eronate ale instanțelor civile.

Astfel, instanța penală reține că A. și-a însușit biletele la ordin și din acest motiv societatea nu a mai putut să își îndeplinească sarcinile de plată, iar A. este trimis în judecată și societatea are 4 asociați, fiecare deținând 25 % din părțile sociale.

Instanța penală română constată și ea, în dosarul x/2018, că A. și-a însușit banii societății.

Iar în contradicție cu toate aceste decizii penale sunt încă în vigoare deciziile civile din dosarul x/2011, în care instanța nu menționează cu nici un cuvânt faptul că societatea nu a mai putut să își îndeplinească sarcinile de plată din cauza ca A. și-a însușit biletele la ordin și a refuzat plata taxelor și impozitelor.

Conform art. 28 C. proc. pen. constatările instanței penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapt și persoană. Fapt reținut și de către instanța penală română care a dispus continuarea urmăririi penale.

Până la momentul în care A. și-a însușit banii societății, societatea nu avea nici o datorie către vreun terț, nu era într-o "situație financiară dificilă". Astfel că decizia Tribunalului și cea a Curții de Apel și a ÎCCJ au rămas fără suport probatoriu atât în ceea ce privește părțile sociale, cât și faptele care au stat la baza deciziei.

Astfel, se poate observa cu ușurință că orice decizie ulterioară pe care a obținut-o a ajuns la alta concluzie decât cea civilă a cărei revizuire o solicită.

La ora actuală sunt adevăruri alternative în dependență de ce instanță analizează aceleași fapte. Atât timp cât zeci de instanțe constată contrariul față de pretinsa situație de fapt stabilită de către instanța civilă în dosarul x/2011, poate să aprecieze că nu pot să rămână în vigoare mai multe constatări diferite ale unor instanțe diferite, deoarece duce la situația absurdă în care poate să se aleagă care situație doresc să fie cea adevărată. Dă cu banul și vede ce ar putea să fie. Având mai multe decizii care constată simultan aceeași situație de fapt în mod diferit, tot sistemul juridic este dat peste cap și ajunge la situația de a avea mai multe adevăruri care se contrazic între ele. Fapt ce încalcă siguranța juridică, deoarece nu se mai știe care decizie este cea valabilă în privința aceleiași situații de fapt.

Sau în situația în care deciziile judecătorești nu spun adevărul pentru că se bazează pe acte false. Cum a fost în cazul de față, când avocații nu au avut nici un mandat de la partea despre care pretind ca i-a mandatat.

Sunt și dovezile clare prin constatarea DNA-ului cum au fost predați banii pe care s-a pretins ca i-a însușit. Din cauza însușirii biletelor la ordin de către inculpatul A., societatea nu a mai dispus din anul 2014 de fonduri ca să-și acopere cheltuielile, intrând într-o situație financiară dificilă cauzată chiar de A., așa cum el singur a confirmat prin declarația sa de inculpat în dosarul penal sus-precizat și așa cum rezultă din înscrisurile pe care acesta le deținea în original și le-a depus la instanța de judecată, înscrisuri care nu au fost analizate în dosarul de excludere.

Instanța penală a constatat:

"Noi am constatat printre altele ca A., ca asociat la C., și-a luat în posesie cecuri pentru plata superficiei, pe care nu le-a plătit in conturile societății, din contra el le-a reținut pentru el. Acest lucru a condus la faptul ca societatea C. nu a mai putut să-și îndeplinească obligațiile de plată, printre altele, impozite și taxe, astfel am ajuns la mail-ul pe care l-a redactat domnul B. din data de 29.05.2014 ".

Astfel, instanța penală constată clar cauzele care au dus societatea într-o situație financiară dificilă: "prin faptul că A. și-a însușit biletele la ordin, nefolosindu-le in favoarea societății, deținându-le și la ora actuală în original, cu toate că între timp societatea a fost executata de către fisc și alte autorități".

Astfel, decizia civilă în dosarul nr. x 187/18, cât și cea penală în dosarul nr. x și dosarul nr. x/2018 sunt acte noi și cât și cel penal care stă la baza acestei cereri de revizuire, deopotrivă, sunt decizii potrivnice care încalcă pretinsa autoritate de lucru judecat ("pretinsa", dat fiind faptul că toate deciziile ulterioare constată altă situație de fapt decât decizia civilă din dosarul x/2011).

Decizia penală este un act nou pronunțat într-un dosar care se află pe rolul instanței încă înainte ca decizia de excludere să rămână definitivă și irevocabilă, adică înaintea terminării dosarului civil, dosarul penal fiind pe rol din anul 2016, așa cum rezultă din numărul de dosar.

Astfel, toate argumentele instanței civile pentru care a fost exclus încep "să se evapore" prin deciziile instanțelor penale la care a fost nevoit să apeleze în lipsa unui proces echitabil în ceea ce privește aflarea adevărului.

Așa cum rezultă și din încheierea penală nr. 1977 din 20.12.2018 care arată că "primirea biletelor la ordin și nedecontarea acestora în favoarea societății produc în mod evident un prejudiciu acesteia", se poate constata că afirmațiile instanței civile nu mai stau în picioare, încheierea fiind definitivă.

Astfel, afirmațiile inculpatului A. și constatările instanței civile sus - precizate sunt în totală contradicție cu ce a afirmat partea în dosarul civil prin avocații săi; mai mult, prin apărările sale din dosarul penal, A. afirma ca el nu cunoaște firma de avocați din România. Iar celelalte afirmații ale instanței civile rezultă din dosarele penale în care avocata reclamantului A. a fost trimisă în judecată, sau din mărturiile martorilor din dosarul penal aflat pe rolul DNA, care sunt în totală contradicție cu decizia civilă.

Iar faptul că acesta și-a însușit biletele la ordin și nu le-a folosit în favoarea societății este un fapt incontestabil după ce acesta le-a scos în original și le-a arătat instanței penale. Fapt ce a determinat instanța penală română în dosarul x/2018 să decidă: "dispunem trimiterea cauzei procurorului în vederea completării urmăririi penale"

Ceea ce face că acesta este acum urmărit penal și în România pentru faptul că și-a însușit banii societății și nu B., așa cum a afirmat instanța civilă în decizia de excludere.

În dosarul x/2011 apărătorii au susținut că A. nu și-a însușit biletele la ordin, dar ulterior acesta le-a arătat instanței penale, iar însăși instanța penală a constatat că acesta le-a reținut fără să le folosească pentru societate și și-a însușit contravaloarea biletelor la ordin. Astfel, se impune retractarea deciziei pe care a pronunțat-o pentru că a rămas fără suport probatoriu. Neretractarea ei ar însemna ca erorile judiciare a căror lămurire o urmăresc să rămână definitive, ceea ce este de neconceput. Fapt unanim acceptat de doctrina și de jurisprudența ÎCCJ.

Numai faptul că a fost necesar un dosar penal că să afle adevărul arată constatările false și eronate ale instanțelor de fond și de apel, care nu au analizat aceste aspecte, admițând afirmațiile neprobate ale reclamantului A..

Prin decizia a cărei revizuire o solicită prin prezenta acțiune, instanța de apel, în speță, Curtea de Apel Constanța, analizând fondul, în speța ce a avut ca obiect excluderea din societatea C. S.R.L., a reținut că sunt întemeiate susținerile reclamantului și a respins apărările lui B., că a adus societatea într-o situație financiară dificilă (fapt contrazis de deciziile penale care constată că din cauza că A. și-a însușit biletele la ordin societatea a ajuns într-o situație financiară dificilă), fără să cunoască situația de fapt existentă și fără să audieze vreun martor, stabilind că B. ar fi pus societatea într-o situație financiară dificilă (susținerile reclamantului sunt contrazise de susținerile noi ale instanțelor civile și penale și, conform deciziilor acestor instanțe, nu mai au temei).

Instanța civilă română, fără să analizeze că a finanțat societatea și nu ți-a primit remunerația de administrator, și a plătit oamenii care au lucrat pentru societate din banii săi și fără să țină cont de drepturile domnului B., a luat o decizie fără susținere probatorie, care acum este contrazisă de deciziile penale și de constatările organului de urmărire penală.

Mai mult, spre deosebire de A., care a afirmat în cadrul dosarului penal că: "de ce să plătească el impozitele și taxe în România? ", a fost singurul care a încercat recuperarea banilor societății, pe când A. și-a însușit biletele la ordin și a plătit avocații care pledau împotriva societății, ca societatea să nu încaseze nici un ban. Așa cum rezultă din dosarele: x/2016;13574/212/2016;34550/212/2016;34657/212/2016;35652/212/2016;1393/212/2017; fapt ce a determinat instanța penală română să decidă, așa cum a spus, continuarea urmăririi penale față de A. (dosar x/2018).

Proba: Anexa 15. încheierea nr. 1977 din data de 20.11.2018

Societatea nu a avut nici o datorie către nici un terț până la data când A. și-a însușit biletele la ordin și contravaloarea acestora. Iar datoriile societății către bugetele locale au apărut după ce acesta și-a însușit banii societății din anul 2014 până în prezent. Datoriile societății fiind folosite ca argument al instanțelor civile pentru excludere. Cum să fi poziționat societatea într-o situație financiară dificilă când a fost singurul care a finanțat societatea și s-a ocupat de recuperarea creanțelor societății, fapte sabotate de A. care plătea avocații părții adverse ca societatea să nu primească bani. Poate se va reuși identificarea unei logici cum poate cineva care finanțează societatea cu sute de mii de euro să o fraudeze cu sume mai mici decât cele plătite de el. A amânat solicitarea plății remunerației de administrator și a plătit din banii personali oamenii care l-au ajutat să lucreze pentru societate. Fapt recunoscut chiar și de către avocații inculpatului A. care afirmă că: "ei nu contestă faptul că a finanțat societatea cu sume considerabile".

Proba: Anexa 16. încheierea de ședință din data de 20.09.2017 din dosarul x/2011

Așa cum rezultă din materialul probator, biletele la ordin însușite de către A. cu toate ca au fost destinate societății, i-au fost comunicate la data de 31.08.2018 în dosarul penal, după ce A. le-a depus, în original, la dosarul penal. Până la această dată s-a susținut că A. nu și-a însușit aceste bilete la ordin. Și nici nu avea cunoștință că acesta deține biletele la ordin în original.

Proba: Anexa 17. Copiile biletelor la ordin, așa cum au fost depuse de către A. la instanța penală. În copie, așa cum a primit de la instanța penală sus-precizata.

La întrebarea instanței dacă acestea erau destinate societății, numitul A. precizează că: da, erau destinate societății și el și le-a însușit. Dacă A. și le-a însușit și este trimis în judecată pentru acest fapt, cum ar fi putut să și le fi însușit (așa pretinde cel puțin instanța româna)? Dar A. este trimis în judecata pentru acele acte materiale.

Mai mult, numitul A. precizează că el și-a însușit toate veniturile societății din anul 2014 până în prezent, lăsând societatea fără sediu, lăsând datorii la fisc și la bugetele locale și la bugetul național consolidat. Fapt ce arată cine a adus societatea într-o situație financiară dificilă și impune retractarea hotărârii care a rămas fără suport probatoriu.

Iar faptul că societatea a fost executată de către fisc și că B. s-a împrumutat de bani ca să evite executarea societății de către fisc în timp ce inculpatul A. și-a însușit banii societății și nu a plătit taxele și impozitele datorate fiscului este incontestabil.

Societatea a fost declarată inactivă și executată de către fisc după ce A. și-a însușit banii și nu a mai plătit nici un impozit sau altceva în România.

Contrar afirmațiilor Curții de Apel, societatea a fost adusă într-o poziție financiară dificilă din vina exclusivă a numitului A.. Altfel, nu ar fi fost executată de către fisc. Cum se explică faptul că până la însușirea acestor bilete la ordin societatea nu a avut nici măcar un avertisment de la organele fiscale, d-apoi să mai vorbim de executare? A. a preferat să poziționeze societatea într-o poziție dificilă, însușindu-și banii și cecurile. În fapt, în cazul de față A. a fost preocupat nu de banii societății, ci de interesele lui E., care avea de plată mai multe milioane de euro către societatea C.. Iar faptul că B. nu și-a însușit banii societății și nu a fraudat, așa cum eronat constată instanța de fond, rezultă și din rechizitoriul de trimitere în judecata a apărătoarei numitului A., care a primit de la A. și E. prin intermediul lui B. suma de peste 450.000 euro ca să-i dea ca mită unor demnitari români.

Proba: Anexa 18. Decizia de condamnare și Rechizitoriul de trimitere în judecataă a apărătoarei convenționale care a formulat acțiune de excludere doamna N. iar după ce apărătoarea numitului A. a primit suma de peste 450.000 euro, aceasta a introdus acțiune de excludere și plângere penală împotriva lui B. în numele lui A. și E., știind că nu el a încasat banii. În realitate, ea a primit banii prin intermediul lui B. de la clienții ei, ca ulterior, să se folosească de aceste fapte împotriva sa. Fapt ce arată că toata treaba a fost premeditată. După excluderea definitivă pe pretextul că și-ar fi însușit banii societății, a formulat un denunț care a dus la inculparea doamnei avocat pentru banii primiți, pe rolul Curții de Apel București fiind dosarul x/2018, prin care a fost trimisă în judecata doamna N., apărătoarea numitului A., ceea care a formulat acțiunea de excludere, sentința penală care a rămas definitivă prin decizia pronunțată de ÎCCJ. Solicită a se ține cont că, fiind reprezentantul convențional al intimatului reclamant, faptele îndeplinite de aceasta se consideră ca fiind cunoscute intimatului reclamant A..

Proba: Anexa 19. Rechizitoriul extras din dosar x/2017 din data de 05.02.2018, care a fost comunicat la data de 19.02.2018, iar faptul că hotărârea atacată cu prezenta cerere de revizuire a rămas fără suport probatoriu în ceea ce privește "aducerea societății într-o situație financiara dificilă " și "predarea părților sociale în întregime către A. dat fiind faptul că acestea nu mi-au aparținut niciodată"este de necontestat în urma declarațiilor de inculpat ale lui A. însuși și a constatărilor instanței penale și civile germane.

Iar afirmația că a cumpărat terenuri de la tatăl său la prețuri supraevaluate ca să fraudeze societatea este infirmată de ordonanța penala a DNA-ului. Iar faptul că au fost cumpărate în mod fictiv terenuri de la tatăl său ca să se dea mită de către numiții A. și E. președintelui Consiliului Județean Constanța este la fel necontestat și rezultă din dosarul penal x/2016, inclusiv din declarațiile martorilor din acest dosar, care arată că cumpărarea de terenuri de la tatăl său nu a avut ca scop scoaterea de bani din societate, ci plata mitei pentru A. și E., prin intermediul tatălui său. Iar faptul că aceste terenuri primite de la tatăl său au adus venituri de peste 3 ori mai mari decât prețul de cumpărare este la fel de necontestat și arată că decizia de excludere este fără suport probatoriu. Darea de mita prin intermediul lui B. de către A. și E. a fost, la fel, denunțată după decizia de excludere, care afirma fals că din cauza lui B. a fost societatea adusă într-o situație financiară dificilă, când finanța societatea cu mai mulți bani decât A., și că a fraudat societatea ca a cumpărat terenuri de la B..

Precizează că în dosarul de excludere nu a fost audiat nici un martor și toate deciziile civile contestate sunt în contradicție cu constatările instanței penale și celei civile germane, ambele ramase definitive prin respingerea apelului (cea penală), respectiv prin nerecurare (cea civilă). Iar în ceea ce privește cumpărările de terenuri de catre B., solicită a se observa ca nici unui nu a încasat vreun ban din aceste sume, fiind predate în întregime așa cum au fost trimise de către A. ca mită unor funcționari publici locali.

Încheierea penală definitivă este adat un înscris nou, cât și o hotărâre potrivnică care constată contrariul față de sentința civilă recurată. Iar decizia de fond nici măcar nu analizează că a trebuit să se judece cu banca după ce A. i-a interzis băncii să efectueze plata impozitelor și taxelor. Argumentele reclamantului au fost însușite de către instanțe, dar, în urma declarației de inculpat a numitului A. și a documentelor depuse de către A., ele au rămas fără suport probatoriu.

Din ordonanța de clasare emisă pe motiv că faptele s-au prescris rezultă că A. și E. știau și ei că au trimis banii cu sarcina ca B. să scoată banii din conturile societății și să "cumpere" terenuri de la B.. De asemenea, martorul sus-menționat din dosarul aflat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj a arătat că toți (adică toți cei 4 implicați în România) știau ce se întâmplă. Ordonanța în baza căreia solicită revizuirea arată clar că aceștia erau la curent cu plățile și că acestea au fost făcute nu ca să fraudeze societatea. Astfel, era la curent cu plățile efectuate, pentru că persoana care a primit banii era reprezentantul convențional al domniei sale, adică exact cea care a formulat cererea de excludere, pretinzând ca și-am însușit banii, știind exact că ea i-a primit.

În rechizitoriul prin care a fost trimisă în judecată se constată fără dubii:

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că: "... și inculpata N. au acționat ca autori în săvârșirea faptei de trafic de influență, fiecare din ei aducându-și în mod nemijlocit contribuția prin acțiuni proprii de pretindere si primire a prețului influentei traficate față de B.".

Astfel, apare ca evident faptul că acțiunea ulterioară consumării traficului de influență, respectiv spălare de bani rezultați din această faptă, a fost săvârșită de inculpata N. (avocata care a formulat - ulterior primirii banilor - pentru A. și E. acțiunea de excludere din societatea H.) în baza unei hotărâri ce i-a aparținut acesteia.

"Suspecta ..., care în perioada 2010 a fost determinată de inculpat să transfere suma totală de 1.390.808,79 (echivalentul a 325.000 euro la cursul din 2010) în conturile ..., sume încasate în prealabil de la B., care au reprezentat transe în prețul influenței traficate."

Adică doamna avocat a intimatului reclamant primește bani de la B., la sarcina intimatului reclamant și ulterior formulează acțiune de excludere, afirmând că intimatul reclamant nu are cunoștință de ceea ce s-a întâmplat în societate, când el a trimis bani ca să fie plătiți ca mită prin avocata sa, iar B. urma să predau banii avocatei sale? Rezulta de aici, ca și din pretinsul motiv de excludere prin care s-au predat bani Președintelui Consiliului Județean, că toate aceste dosare de excludere au fost create pe probe fictive și nereale și că niciunul din magistrații implicați nu au întreprins vreun demers în aflarea adevărului, încălcând astfel rolul activ și au admis fără nici o verificare argumentele intimatului reclamant A..

Declarația împuternicitei numitului A. arată fără dubii că nu a fost remunerat de către societate pentru activitatea prestată. Iar A. era în deplina cunoștință de ceea ce se întâmplă în societate, pentru că împuternicita îi trimitea regulat actele. Pe când acesta, în dosarul de excludere, afirmă că nu avea cunoștință de ce se întâmpla în România, contrar celor afirmate în declarația sa din dosarul x, aflat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de la Viena, din care rezultă că el era în cunoștință de orice tranzacție, precum și de ceea ce se întâmpla în societate, la fel cum cunoștea terenurile vândute către O., care l-a ajuta să transfere terenuri și către P..

A. a dorit încetarea activității societății ca să îl scape pe E. de plățile pe care acesta le avea de plată către societatea C., prin societățile sale.

Actele depuse de A. în dosarul penal x în original arată cine a adus societatea într-o situație financiară dificilă, adică el personal, care și-a însușit biletele la ordin până s-au prescris, ca societatea să nu primească nici un ban. Iar orice încercare de a încasa sumele datorate de către asociatul sau din contractele de superficie au fost atacate de avocați plătiți de A. ca să se asigure că E. nu va plăti superficiale datorate. Fapt constatat și de către instanța penală română.

A. a mai și afirmat că și-a însușit întreaga sumă de bani din anul 2014 până în prezent pe lângă biletele la ordin. Afirmație care rezultă din declarația sa de inculpat din dosarul penal x și din constatările instanței penale române și germane. Consecința este că societatea este declarată inactivă și executată de Fisc.

Proba: Anexa 20. Extras din registrul societăților inactive din care rezultă că societatea C. este declarată inactivă în urma faptelor frauduloase ale numitului A.. Iar prin excludere a renunțat la plata sumelor în favoarea numitului E. în valoare de peste 900.000 Ron pentru societatea C.. Martorii, unanim, au confirmat că E. i-a promis bani lui A. și că A. îl ajuta pe E. să nu mai plătească sumele datorate, primind în contrapartidă sume considerabile de bani de la E.. Cum altfel avocații din grupul I. sunt plătiți de pârâtul A. însuși ca să fie dat în judecată în dosarul x?

Proba: Anexa 21. Declarația domnului G. în ceea ce privește discuția purtată cu E..

Din documentul primit la data de 14.11.2017, rezultă fără dubii afirmațiile domnului E., care declară, în continuare, că: "el a plătit cu drag, până în prezent, suma de 600.000 Euro ca să înfăptuiască dosare de răzbunare (ca și cel de față) și că va plăti în continuare avocații ca să formuleze dosare împotriva ta și lui B. ", "vreau să vad că tu și B. intrați în procedura falimentului personal, prin deschiderea procedurii de faliment personal și nu vom termina să formulăm dosare până nu intrați în faliment personal."

La interpelarea domnului G. ca el nu a plătit 600.000 euro, ci circa 2 milioane euro până în prezent, acesta a confirmat afirmativ dând din cap. Această declarație este confirmată de declarația domnului Q. și domnului A.: A. confirmă că el formulează împreună cu E. sutele de dosare în scopul de răzbunare, hartuire și șantaj, și circa 90% din dosarele înfăptuite de ei în România sunt dosare fictive fără bază reală, dosare în scopul ilicit de a crea un "război de resurse", să vadă cine rezistă mai mult și să-i aducă în pragul falimentului.

De asemenea, din declarația martorului G., în urma convorbirii cu R. și avocatul domnului A., domnul Q., acesta a precizat: "Q. precizează că al sau client nu cunoaște decât cca 50 de acțiuni în România intentate de el și E.. Adică poate să plătească sute de mii de euro, dar nu și taxele și impozitele societății, și își însușește banii societății, ca societatea să fie declarată inactivă și să fie poziționată într-o situație financiară dificilă ca să poată produce "motive de excludere".

Acest lucru arată că și în cazul de față acțiunile sunt coordonate și realizate de echipa din România, căreia A. i-a "transferat" sarcina să înfăptuiască dosare împotriva sa, fiind în cunoștință de cauză că are de plată remunerația de administrator pe care el însuși a afirmat-o prin mail din data de 09.11.2010 ("remunerația de administrator pe care B. nu a primit-o "). La fel cum este în cunoștință de cauză că el personal i-a solicitat să factureze ca avocat către societate pentru salariul neprimit.

În procedura de arbitraj, A. confirmă faptul că el plătește împreună cu E. grupul de avocați I., pe când în dosarele x/2011, y/2016, aceștia pledează împotriva domnului A., plătiți de A.. În alte dosare aceștia pledează atât împotriva societăților domnului A., cât și pentru aceste societății. Iar toate aceste aspecte sunt înfăptuite în motive frauduloase contrare intereselor legale. Deci, pe de-o parte, din înscrisul nou reprezentat de încheierea penală a Judecătoriei Neurupin din data de 12.07.2023, pronunțată în dosarul x, precum și coroborarea acestui înscris cu celelalte înscrisuri precizate în cererea de revizuire, biletele la ordin depuse de către A. și de rechizitoriul de trimitere în judecată a doamnei avocat a intimatului reclamant care a inițiat dosarul de excludere cu nr. x/2011, declarația domnului G. și înregistrarea convorbirii cu domnul E., precum și din corespondența electronică purtată cu A., rezultă fără putință de tăgadă faptul că acesta și-a însușit bunurile societății și că acesta deține 25 % din părțile sociale ale societății C., fapt ce arată că B. deține tot 25 % din părțile sociale și nu 50 %, așa cum s-a pronunțat instanța civilă, prin urmare, societatea avea 4 asociați și nu 2, așa cum era înscris la Registrul Comerțului. Mai mult, asociatul și administratorul a avut cunoștință despre activitatea prestată de către B. și de faptul că nu a fost plătit pentru aceste prestații și că el și-a însușit banii, precum și faptul că afirmațiile față de instanțele civile sunt false și eronate. Iar că acesta și-a însușit banii și că este trimis în judecată este indiscutabil, așa cum rezultă din Rechizitoriul de trimitere în judecată din dosarul care stă la baza acestui dosar.

Instanțele de fond nici măcar nu au luat în considerare o eventuală compensare a creanțelor și nici faptul că A. și-a însușit banii societății, așa cum el singur a declarat în dosarul penal x și cum rezultă din documentele pe care acesta le-a depus în original la instanța de judecată în dosarul penal.

Din coroborarea rechizitoriului cu declarațiile domnului A. cu cele ale domnului E. și Q., precum și ale lui R. și G., rezultă fără dubii ca nu B. a fraudat societatea așa cum se pretinde. Ba din contra, a fost singurul care a ajutat acest grup să obțină actele așa cum le doreau.

Învederează și prevederile Decretului 31/1954 care arată că societatea își îndeplinește sarcinile prin organele sale, organele sale fiind Administratorul societății. Doar avocații din România pretind contrariul.

Decretul nr. 31/54, art. 35: "Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale."

De asemenea, Curtea Constituțională prin decizia nr. 377/07.06.2016, constată: "... nu are o voință juridică proprie, aceasta formându-se și manifestându-se exclusiv prin organele sale de conducere. În speță, prin organele de conducere."

Menționează totodată și sentința civilă nr. 9993 din 20.09.2017 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul x/2012, dosar în care A. dă în judecată societatea C. S.R.L., instanța constată cu autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește competenta la data întocmirii actelor: "cum s-a reținut în decizia civila nr. 114/23.06.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul x/2013 și care se opune cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, strict pe problema de drept privind exteriorizarea consimțământului persoanei juridice S.C. C. S.R.L., prin intermediul administratorului B.", "conform art. 197 din Legea 31/1990 "societatea (cu răspundere limitată) este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală. Dispozițiile art. 75,76,77 alin. (1) și 79 se aplică și societăților cu răspundere limitată."

Fapt ce infirmă afirmațiile din dosarul de excludere că ar fi înfăptuit acte neautorizate... de către cine trebuiau autorizate? De hotărârea AGA care avea 4 asociați?

Proba: Anexa 22. Declarația de martor a domnului B., din dosarul penal x/2016 aflat pe rolul DNA Constanța.

Un alt document important este declarația dată de martorul B. în dosarul penal x/2016 Martorul confirmă faptul că sumele de bani pe care le-a primit din vânzarea de terenuri către societatea C. au fost trimise de către A. pentru a fi predate ca mită Președintelui Consiliului Județean Constanța.

A. nu a finanțat societatea, ci doar a trimis banii ca mită prin intermediul societății. Martorul confirma predarea banilor primiți în întregime din vânzările de terenuri către societate, fapt demonstrat și prin extrasele de cont ale domnului B., care a ridicat întreaga sumă de bani în aceeași zi în care i-a primit și să îi predea domnului S., ca ulterior la doar 2-3 zile intimatul reclamant și coasociatul acestuia să primească certificatele și autorizațiile de construire solicitate, pe care prin intermediul hotărârilor judecătorești nu le-au primit