ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1760/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 30 iunie 2016, sub nr. x/3/2016, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtele B S.A. și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - Sucursala de Transport Bucureștii Noi („RA APPS”) și a solicitat citarea în calitate de intervenienți forțați a lui C și D, solicitând ca pârâtele să fie obligate la plata sumei de 791.092 euro (3.577.318,024 lei) cu titlu de reparație a prejudiciului cauzat prin accidentul de circulație produs de E (în prezent decedat) la 18 februarie 1992, prejudiciu încercat de reclamanta de la 16 septembrie 1997, când au rămas definitive sentința penală nr. 913 din 27 martie 1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/1992 și decizia nr.338A din 25 martie 1996 pronunțată de Tribunalul București - Sectia I Penală în dosarul nr. x/1995, și până la data formulării cererii de chemare în judecată.

Reclamanta a formulat o cerere completatoare (fila (…)) prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 241.025,67 euro (1.089.918,07 lei) cu titlu de reparație a prejudiciului material cauzat în forma continuată în perioada dintre 30 iunie 2013 și momentul prezent, la plata sumei de 751.092 euro (3.396.438,02 lei) cu titlu de daune morale cauzate în formă continuată în perioada cuprinsă între 30 iunie 2013 și până la data formulării cererii de chemare în judecată.

Pârâta B S.A. („B”) a depus întâmpinare (fila (…)), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției extinctive și excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Reclamanta a depus o nouă precizare a cererii de chemare in judecată (fila (…) vol. II) prin care a arătat ca a solicitat repararea prejudiciului moral suferit în perioada 30 iunie 2013-30 iunie 2016, arătând că suma de 751.092 euro cerută cu titlu de daune materiale este compusă din suma de 135.942 euro care reprezintă prețul vătămărilor personale și suferinței încercate de reclamantă din cauza evoluției leziunilor și a intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă, precum și din cauza sechelelor dobândite; suma de 40.000 euro reprezintă prejudiciu moral constând în suferința cauzată de pierderea activității profesionale pe care a avut-o, respectiv încetarea la 30 iunie 2013 a mandatului în cadrul serviciului de Activitate Externă din cadrul Ministerului pentru Educație, Cultură și Sport din Spania; suma de 154.000 euro reprezintă prejudiciul moral constând în suferința psihică încercată prin modificarea negativă a aspectului general al corpului și prin pierderea mobilității și diminuarea autonomiei personale; suma de 60.000 euro reprezintă prejudiciu de agrement constând în incapacitatea de a avea o viață activă, de a practica sporturi și de a participa la evenimente artistice, de a lua parte la evenimente distractive; suma de 169.150 euro reprezintă preț al durerii psihice cauzate de diminuarea speranței de viață; suma de 92.000 euro reprezintă prejudiciu moral cauzat prin întreruperea activității academice, reclamanta fiind profesor universitar doctor.

Prin încheierea din 8 iunie 2017 (fila (…) vol. III) instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B și a constatat ca nu se mai impune analizarea excepției autorității de lucru judecat invocată de această pârâtă.

Instanța a unit cu fondul excepția prescripției extinctive invocata de B și susținută și de RA APPS.

Prin încheierea din 12 septembrie 2017 (fila (…) vol. III) instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâta RA APPS proba cu înscrisuri, a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a administra proba cu martori și a luat act ca pârâta RA APPS a renunțat la administrarea probei cu interogatoriu.

Prin încheierea din 5 decembrie 2017 (fila (…) vol. III) instanța a încuviințat cererea reclamantei de administrare a unei expertize medico-legale. Raportul de expertiză medico-legală a fost depus la 10 septembrie 2018 (fila (…) vol. IV).

Instanța a încuviințat obiecțiunile reclamantei la raportul de expertiză la termenul din 16 septembrie 2018 (fila (…) vol. IV).

Suplimentul la raportul de expertiza medico-legală a fost depus la 29 noiembrie 2018 (fila (…) vol. IV).

Prin încheierea din 29 ianuarie 2019 (fila (…) vol. IV) instanța a respins obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză medico-legală și a respins totodată și cererea pârâtei de constatare a nulității raportului de expertiză.

Prin încheierea din 23 mai 2019 instanța a constatat că, odată cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B, nu mai exista temei pentru menținerea în cauză a intervenienților forțați, care fuseseră chemați în cauza în cadrul mecanismului de obligare la plată a asiguratorului de răspundere civilă pentru daunele produse prin accidente de autovehicule. De asemenea, la același termen instanța a constatat ca excepțiile prescripției extinctive și autorității de lucru judecat nu au fost invocate de pârâta rămasă în cauză RA APPS, astfel că, față de admiterea anterioară a excepției lipsei calității procesuale pasive a B, autoarea excepțiilor, instanța nu mai este învestită cu soluționarea acestor excepții.

Prin sentința civilă nr. 1860 din 20 iunie 2019, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A împotriva pârâtei RA APPS, a obligat pârâta RA APPS la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții și a obligat aceeași pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 22.313,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5.000 lei reprezintă onorariul de avocat.

Pârâta RA APPS a declarat apel împotriva încheierilor din 8 iunie 2017, 29 ianuarie 2019 și 23 mai 2019 și a sentinței civile nr. 1860 din 20 iunie 2019, solicitând trimiterea spre rejudecare către prima instanță.

Reclamanta A a formulat apel împotriva încheierii de ședință din 12 septembrie 2017 și a sentinței civile nr. 1860 din 20 iunie 2019.

Pârâta RA APPS a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 6A din 10 ianuarie 2023, Curtea de Apel București– Secția a VI-a Civilă a respins apelurile principale formulate de reclamanta A și de pârâta RA APPS împotriva sentinței civile nr. 1860 din 20 iunie 2019, precum și împotriva încheierilor pronunțate în dosarul nr. x/3/2016 de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, ca nefondate. A respins apelul incident formulat de pârâta B S.A. A respins cererea reclamantei de recuperare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta RA APPS, solicitând instanței să caseze în parte decizia atacată și să trimită cauza instanței de apel spre o nouă judecată referitor la apelul pârâtei.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că prin respingerea apelului declarat de pârâta RA APPS împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2019, curtea de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 913 din 27 martie 1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/1992, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 338A din 25 martie 1996 pronunțată de Tribunalul București – Secție I Penală în dosarul nr. x/1995 și prin decizia penală nr. 636 din 16 septembrie 1997 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/1997. Partea susține că prin aceste hotărâri penale s-a stabilit că vinovat de producerea accidentului a fost E, iar pe latura civilă RA APPS a fost obligată în solidar cu acesta. Ca urmare a decesului său la 2 august 2010, moștenitorii acestuia trebuiau introduși și menținuți în cauză în calitate de intervenienți forțați, în temeiul art. 78 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă critică și soluția de respingere a motivului de apel privind acordarea daunelor morale, susținând că nu toate afecțiunile de care suferă în prezent reclamanta sunt în legătură de cauzalitate cu accidentul petrecut la 18 februarie 1992. Precizează că intervenția chirurgicală de reconstrucție a femurului drept a avut loc în anul 2014, la 22 de ani de la data producerii accidentului, deși medicii recomandaseră această intervenție încă din 1995. Arată că din probele administrate la dosar rezultă că reclamanta nu a fost diligentă privind starea sa de sănătate, suferind de obezitate morbidă, iar curtea de apel a reținut trunchiat concluziile raportului de expertiză și a constatat în mod greșit că starea reclamantei a fost cauzată de politraumatismul suferit. Autoarea căii de atac consideră că instanța de apel nu a coroborat declarația martorului G cu documentele din care rezultă ajutorul acordat de terțe persoane și că, deși a apreciat că aceste probe nu dovedesc valoarea daunelor morale, totuși instanța de apel a obligat recurenta la plata acestora. Apreciază că valoarea despăgubirilor este prea mare față de faptul că reclamanta a suferit o singură intervenție chirurgicală în perioada indicată în cererea de chemare în judecată.

Aceeași parte arată că au fost încălcate dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ. din 1864 deoarece instanța de apel nu a motivat pe aspectul legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul moral acordat și fapta ilicită din anul 1992 și nici de ce ar trebui acordate daune morale în cuantum de 100.000 euro.

Recurenta-pârâtă precizează că reclamanta a solicitat daune morale pentru perioada 30 iunie 2013 – 30 iunie 2016 și nu pentru întreaga perioadă din 1992 până în 2016 deoarece la momentul formulării acțiunii pretențiile anterioare datei de 30 iunie 2013 erau prescrise, iar pentru perioada ulterioară datei de 30 iunie 2016, reclamanta a formulat o altă cerere de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/3/2019, aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă.

Autoarea căii de atac arată că în mod nejustificat instanța de apel a respins cererea de cenzurare a cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B în recurs.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 22 mai 2024 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Intimata-reclamantă a depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte B S.A., invocată de aceasta prin întâmpinare, instanța supremă o va respinge întrucât reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu și cu această pârâtă, care a fost menținută în cauză în cursul judecății apelului și a formulat apel incident, fiind prezentă pe tot parcursul litigiului, astfel că instanța de recurs nu poate redefini cadrul procesual.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A prin întâmpinare, Înalta Curte reține că motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte nu va avea în vedere susținerile recurentei în sensul greșitei soluționări a motivelor de apel referitoare la încheierea din 23 mai 2019, prin care instanța de fond a dispus scoaterea din cauză a intervenienților forțați întrucât autoarea căii de atac reia argumentele prezentate prin memoriul de apel, cărora instanța devolutivă deja le-a răspuns de o manieră argumentată, iar în calea extraordinară de atac nu au fost formulate critici care să poată fi examinate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța supremă nu va analiza nici restul susținerilor din memoriul de recurs, subsumate de parte dispozițiilor pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea poate fi casată atunci când este vorba de aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, de extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori de restrângerea nejustificată a aplicării acestora. Or, recurenta-pârâtă aduce în discuție aspecte legate de interpretarea probelor și reia argumentele expuse în fața instanței de apel. Autoarea căii de atac critică, de fapt, modalitatea de stabilire a daunelor morale acordate reclamantei, contestând legătura de cauzalitate dintre accidentul produs în anul 1992 și intervențiile chirurgicale la care aceasta a fost supusă în 2014, și arată că instanța de apel nu a interpretat corect concluziile raportului de expertiză și nu a coroborat declarația martorului cu înscrisurile aflate la dosar.

Acestea sunt chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate de instanța de recurs deoarece aceasta nu poate reevalua situația de fapt, pe care curtea de apel a stabilit-o, în virtutea rolului său devolutiv, prin raportare la dovezile administrate.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere susținerile prin care recurenta-pârâtă contestă valoarea cheltuielilor la plata cărora a fost obligată prin sentința instanței de fond.

Afirmațiile referitoare la valoarea cheltuielilor de judecată prin care se invocă cuantumul excesiv al onorariului de avocat nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac deoarece, așa cum a statuat instanța supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.”

Instanța de recurs nu poate analiza nici susținerile referitoare la cuantumul celorlalte sume reprezentând contravaloarea biletelor de avion, onorariu de expert, alte cheltuieli efectuate de reclamantă deoarece acestea nu au fost invocate ca motive de apel, astfel cum reține curtea de apel, și nu au fost analizate în etapa devolutivă, fiind invocate omisso medio în recurs.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 248 alin. (1) din același cod, va admite excepția nulității și, în consecință, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Autonomă C R.A. împotriva deciziei civile nr. 6A din 10 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București– Secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata-pârâtă B S.A. prin întâmpinare.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT R.A. împotriva deciziei civile nr. 6A din 10 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București– Secția a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.