ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Primul ciclu procesual
Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 14 noiembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. și Asociații, obligarea acesteia la plata sumei de 1.648.357,93 RON, cu titlu de daune-interese, ca urmare a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor derivând din încheierea contractului de asistență juridică nr. x din 6 noiembrie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea modificatoare din data de 28 ianuarie 2015, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâții B. și societatea C. S.A., în calitate de asigurător al pârâtului persoană fizică.
Hotărârea pronunțată de prima instanță.
Prin sentința nr. 1361/11.11.2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Hotărârea pronunțată în apel.
Prin decizia nr. 1073/22.11.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâta A. și Asociații împotriva încheierii din 10 iunie 2015 și a sentinței nr. 1361/11.11.2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta RA-APPS împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pe pârâții B. și A. și Asociații, în solidar, la plata sumei de 412.089,48 RON reprezentând despăgubiri civile către reclamantă, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A.
Hotărârea pronunțată în recurs.
Prin decizia nr. 894/18.04.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a A. și Asociații; a admis recursurile declarate de pârâta A. și Asociații prin lichidator judiciar CII D. și de pârâtul B. împotriva deciziei menționate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta RAAPPS împotriva aceleiași decizii.
Al doilea ciclu procesual
Decizia pronunțată în apel, în rejudecare.
Prin decizia nr. 1320/1.10.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă și apelul incident declarat de pârâta A. și Asociații împotriva sentinței nr. 1361/11.11.2015, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pe pârâtul B. la plata sumei de 412.089,48 RON despăgubiri civile către reclamantă și a respins cererea în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și A. și Asociații.
Decizia pronunțată în recurs.
Prin decizia civilă nr. 978/R/11.05.2021 pronunțată dosarul nr. x/2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. și a admis recursul declarat de reclamanta Regia Automonă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, casând în parte decizia recurată și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului principal, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Al treilea ciclu procesual
Decizia pronunțată de instanța de apel, în rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 1527/26.10.22, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, rejudecând, a admis apelul principal formulat de reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva sentinței civile nr. 1361/11.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea introductivă. A obligat pârâtul B. la plata sumei de 412.089,48 RON despăgubiri civile către reclamantă. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și A., ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva deciziei nr. 1527 din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel București, pârâtul B. a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 23 noiembrie 2023, și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a solicitat admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei C. S.A., care a depus întâmpinare în termenul legal, solicitând admiterea excepției inadmisibilității recursului, pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a invocat în principal excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Procedura de filtru.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin raport s-a reținut că, prin rezoluția de primire a dosarului, instanța supremă a stabilit că recurentul-pârât datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3962,94 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aferentă criticilor subsumate cazurilor de casare prevăzute de pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 17 aprilie 2024 s-a respins cererea formulată de către recurent, privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.
S-a mai reținut că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3962,94 RON, aferentă soluționării recursului, fiind incidentă excepția netimbrării recursului.
Completul de filtru nr. 9, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs la filele x, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în datele de 16, 17 și 20 mai 2024, fiind formulate puncte de vedere la acesta.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând recursul declarat de recurentul-pârât B., în raport cu excepția netimbrării, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, " (1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.".
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speță, prin rezoluția din 19 decembrie 2023, de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3962,94 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aferentă criticilor subsumate cazurilor de casare prevăzute de pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a adus la cunoștință faptul că, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, are posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 33, 42 și 43 din O.U.G. nr. 80/2013.
Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului în data de 28 decembrie 2023, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.
Prin încheierea din 17 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosar nr. x/2014 s-a respins cererea formulată de către recurent, privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, încheiere comunicată recurentului la 16 mai 2024, conform dovezii de înmânare de la fila x verso dosar recurs.
La 22 mai 2024, recurentul-pârât a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dovezii de la fila x verso dosar recurs.
Recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării restului taxei judiciare de timbru în cuantum de 3862,94 RON.
În situația expusă, Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deși a fost înștiințat atât cu privire la obligația de plată a acestei taxe, stabilită inițial prin rezoluție, cât și cu privire la respingerea cererii sale de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât este incidentă sancțiunea nulității acestuia.
Dată fiind prioritatea soluționării excepției netimbrării recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de pârâtul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1527A din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu intimata-reclamantă Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului De Stat" și cu intimații-pârâți C. S.A. și A. prin Lichidator Judiciar CII D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.