ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2017

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtă S.C. B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 102.000 euro echivalentul a 456.195 RON la data promovării cererii reprezentând contravaloarea daunelor determinate potrivit clauzei penale stipulate la art. 7.21 din contractul nr. x i/6.04.2012, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 533.463,5 RON (430.212,5 RON + TVA) constând în contravaloarea reparațiilor efectuate de pârâtă în baza acordului dintre părți, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare reclamanta a indicat petitul acțiunii în sensul extinderii aplicării clauzei penale stipulată la art. 7.21 din contractul nr. xi/2012 la toate cele 52 vagoane închiriate ce fac obiectul acestui contract, respectiv la suma de 312.000 euro (echivalentul sumei de 1.408.492,8 RON la data formulării cererii precizatoare).

Prin sentința civilă nr. 5417/06.11.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă pronunțată în dosarul nr. x/2013, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. să-i plătească suma de 150.000 euro echivalent în RON la cursul oficial al BNR din data plății reprezentând contravaloare daune potrivit clauzei penale stipulate la art. 7.21 din contractul nr. xi/2012 pentru un nr. de 25 vagoane, indicate prin înscrisul denumit anexa 1 la note de ședința depuse de reclamanta prin serviciul registratura 16.10.2014 și anume vagoanele nr. x, precum și suma de 5156,87 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate. De asemenea, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-au admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. și apelanta-pârâta S.C. B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 5417 din 6 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI a civilă, s-a schimbat în parte sentința și a fost obligată pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. a sumei de 246.000 Euro echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând contravaloare daune pentru un număr de 41 vagoane. De asemenea, a fost obligată pârâta reclamantă S.C. B. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 37.906,19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea reclamantei-pârâte de acordare a sumei de 13.816 RON și a sumei de 19.339 RON cu titlu de onorariu avocațial.

S-a admis cererea reconvențională.

A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. a sumei de 533.463,5 RON(TVA inclus) cu titlu de contravaloare reparații vagoane.

A fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 13.409,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară timbru fond și apel).

S-a menținut restul dispozițiilor.

Prin încheierea civilă nr. 41A din 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel, secția a VI-a civilă s-a admis cererea formulată de petenta S.C. B. S.A. de îndreptare eroare materială din cuprinsul considerentelor și a dispozitivului deciziei civile nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 1597A/20.10.2015 în sensul că a fost obligată pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. a sumei de 174000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plații reprezentând c/val daune pentru un număr de 29 vagoane, iar nu de 41 vagoane.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel au declarat recurs ambele părți.

Recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă:

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată aferente demersului judiciar.

Referitor la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta - reclamantă susține, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod eronat faptul că procesul-verbal nr. x/2012 s-ar fi încheiat ulterior încheierii celor două contracte de închiriere, motiv pentru care are rolul de a le modifica, deși anterior reținuse că S.C. A. S.A. încheiase Contractul nr. xi/2012 la o dată ulterioară datei încheierii procesului-verbal nr. x/2012. De asemenea, instanța de apel a apreciat în mod eronat că perioada contractuală în discuție a fost 01.04.2012-03.04.2012, deși Contractul nr. xi/2012 s-a derulat între 06.02.2012- 25.02.2013, precum și faptul că poate fi admisă cererea principală a S.C. A. S.A. laolaltă cu cererea reconvențională a S.C. B. S.A., deși cele două se exclud reciproc.

Cu privire la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta - reclamantă susține că nelegalitatea deciziei recurate decurge din aceea că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale care consacră autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, înlăturând efectele sentinței pronunțate de tribunal și necontestate de niciuna dintre părți în cadrul apelului. Astfel, în mod eronat instanța de apel a exclus vagoanele menționate în expertizele realizate de către C. S.R.L. și D. S.R.L., motivând că acestea reprezintă expertize extrajudiciare care nu pot fi opuse pârâtei, deși valoarea probatorie a acestora a fost recunoscută de prima instanță și necontestată de părți.

În privința soluției pronunțate în apel referitoare la cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.A., recurenta - reclamantă consideră că instanța de apel a interpretat în mod eronat faptul că prin procesul-verbal nr. x/2011 s-ar naște o obligație nouă în sarcina S.C. A. S.A., grefată pe recunoașterea creanței.

Arată, în esență, că procesul-verbal a fost încheiat ca urmare a existenței obligației B. de a proceda la reparațiile periodice ale vagoanelor și că instanța de apel a interpretat în mod eronat că ar putea exista o compensare între prestații în lipsa unei cauze și cu încălcarea duratei inițiale de 2 ani a Contractului nr. xi/2012.

Recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. împotriva încheierii civile nr. 41A din 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel, secția a VI-a civilă:

Recurenta - reclamantă invocă dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a aplicat greșit normele juridice privind autoritatea de lucru judecat incidentă în speță și dispozițiile privind evaluarea probatoriului, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Cu privire la art. 488 pct. 7 și art. 502 C. proc. civ., recurenta -reclamantă arată că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile pronunțate de tribunal privind transportul de sare cu cele 25 de vagoane, identificate prin serii de sasiu și a creat reclamantei S.C. A. S.A. o situație mai rea în propria cale de atac, cu privire la aceste aspecte reținute de prima instanță, care nu fuseseră contestate în apel de niciuna dintre părți. Așadar, în mod incorect, prin încheierea curții de apel s-a reținut că nu i se agravează situația în propria cale de atac, de vreme ce un număr de 4 vagoane pentru care se constatase deja o încălcare în fond au fost înlăturate în cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. 1597A/2015 pronunțată în calea de atac a apelului.

Referitor la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că încheierea nr. 41A/2016 este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează aprecierea probatorie a înscrisurilor. Arată că din probele administrate în cauză în prima instanță și în apel rezultă că s-a transportat sare cu 37 de vagoane, la care se alătură încă 4 vagoane menționate în rapoartele de expertiză extrajudiciară, realizate de C. S.R.L. și D. S.R.L. (cu seriile de sasiu identificate), despre care prima instanță a reținut cu autoritate de lucru judecat că au fost utilizate la transportul de sare.

Recurenta - pârâtă B. S.A. a criticat decizia pronunțată de curtea de apel, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate sub aspectul obligării societății pârâte la plata către S.C. A. S.A. a sumei de 72.000 euro din totalul de 246.000 euro reprezentând daune - interese pentru un număr de 12 vagoane și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel sub acest aspect, cu obligarea părții adverse la suportarea cheltuielilor de judecată generate de soluționarea dosarului.

Recurenta - pârâtă consideră că motivarea hotărârii pronunțate de instanța de apel sub aspectul întinderii daunelor la care a fost obligată, corelativă numărului de vagoane care au fost utilizate în transportul cu sare este contradictorie, deoarece din considerente și din înscrisurile administrate în probațiune reiese că au fost utilizate la transportul cu sare un număr de 29 de vagoane, iar nu de 41, drept pentru care în mod neîntemeiat a fost obligată la plata sumei de 72.000 euro (12x6000).

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâta B. S.A. și recurs incident împotriva deciziei nr. 1597A/20.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin întâmpinare, recurenta -reclamantă a invocat excepția nulității recursului, cu consecința anulării acestuia ca nefiind motivat corespunzător prin raportare la motivele expres și limitativ indicate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului și pe fond, respingerea ca neîntemeiat.

În privința recursului incident, recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului incident, casarea în parte a deciziei recurate în sensul constatării încălcării obligațiilor de către B. S.A. și pentru diferența de vagoane până la totalul celor 52 de vagoane închiriate și admiterea apelului S.C. A. S.A. pentru respingerea cererii reconvenționale și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în aceste limite.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea excepțiilor invocate de recurenta - reclamantă și argumentelor acesteia ca nefondate și a reiterat susținerile din cererea de recurs.

Recurenta - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare la recursul incident prin care a invocat excepția tardivității recursului cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. și respingerea ca nefondat în privința celorlalte motive de casare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile sunt admisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 martie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii judecătorești, are în vedere și ipoteza în care hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și presupune existența unei contradictorialități între considerentele hotărârii în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată, contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia.

Apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulțumită de hotărârea primei instanțe, solicită instanței ierarhic superioare reformarea hotărârii; cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este cel "devolutiv", care constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, limitată de două reguli restrictive exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantum appellatum" și "tantum devolutum quantum judicatum", așa încât problemele dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte constată că este fondată critica referitoare la contradictorialitatea hotărârilor pronunțate de instanța de apel, sub aspectul întinderii daunelor la care a fost obligată, corelativă numărului de vagoane care au fost utilizate în transportul cu sare, deoarece din considerentele deciziei reiese că au fost utilizate la transportul cu sare un număr de 29 de vagoane, enumerate limitativ, însă în dispozitivul hotărârii nivelul despăgubirilor s-a stabilit corelativ unui număr de 41 de vagoane, pentru ca ulterior instanța să modifice dispozitivul printr-o încheiere de îndreptare eroare materială.

Ori, de esența soluționării pe cale jurisdicțională a litigiului este tranșarea procesului prin înscrierea soluției în dispozitivul hotărârii judecătorești, în caz contrar, dispozițiile instanței rămânând fără efect.

În măsura în care se poate observa că există contradicție între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia, hotărârea atacată este lovită de nulitate.

În practica judiciară s-a apreciat în mod constant, că în situația în care există neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 442 C. proc. civ., acesta putând constitui numai motiv de recurs împotriva hotărârii.

În raport de prevederile art. 401 C. proc. civ., minuta trebuie considerată adevărata hotărâre pronunțată de instanță, întrucât reflectă rezultatul deliberării, fiind nelegal, după pronunțarea hotărârii, ca judecătorul să revină asupra părerii sale, în conformitate cu prevederile art. 429 din același cod.

Minuta astfel întocmită reprezintă pe scurt dispozitivul hotărârii și trebuie să fie reprodusă în hotărâre, fără a mai putea fi modificată.

De aceea, pronunțarea în cauză a unei hotărâri cu conținut diferit, respectiv a încheierii civile nr. 41A din 8 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în care a fost menționată suma de 174.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății reprezentând c/val daune pentru un număr de 29 vagoane, după ce în minuta deciziei nr. 1597A din 20.10.2015 a aceleiași instanțe s-a consemnat obligarea pârâtei - reclamante S.C. B. S.A. la plata către reclamanta - pârâtă S.C. A. S.A. a sumei de 246.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății reprezentând contravaloare daune pentru un număr de 41 vagoane, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale anterior arătate, reprezentând o revenire a judecătorilor asupra soluției inițiale.

Atare nelegalitate impune anularea hotărârilor, a căror pronunțare a produs recurentelor o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură nelegal, în aplicarea și a dispozițiilor art. 175 alin. (1) și (2) C. proc. civ., atrăgând astfel incidența dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Constatând că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului pretențiilor deduse judecății sub aspectul cererilor cu care a fost învestită, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursurilor, casarea atât a deciziei, cât și a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe de apel, care va stabili deplina concordanță dintre dispozitivul și considerentele hotărârii.

Având în vedere incidența acestui motiv de recurs, precum și natura căii de atac a recursului, de a fi o cale de atac subsecventă apelului, în rejudecarea apelului, se vor avea în vedere și celelalte critici de nelegalitate și netemeinicie invocate de părțile prezentului recurs, ce nu se mai impun a fi examinate în acest stadiu procesual.

Dată fiind soluția pronunțată de casare cu trimitere spre rejudecare, ideea de culpă procesuală nu poate fi primită și, prin urmare, cheltuielile de judecată solicitate vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii nr. 41A din 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Admite recursul principal declarat de pârâta S.C. B. S.A. și recursul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează încheierea și decizia recurate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.