ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2024

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la 22 noiembrie 2022, sub nr. x/3/2022, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 51076 din 29 septembrie 2022 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea respectivei decizii, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 200.000 euro, plătibili în lei, la cursul leu/euro din ziua plății, cu titlu de daune morale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1742 din 28 iunie 2023, Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a respins excepția tardivității, a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat decizia atacată și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 15.000 euro (în echivalent în lei raportat la cursul oficial al BNR din ziua plății).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin decizia civilă nr. 114 din 26 ianuarie 2024, Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, iar reclamantul A a formulat recurs incident.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât solicită casarea în parte a hotărârii atacate și invocă, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 2 art. 4 și art. 30 din Legea nr. 213/2015 și a ignorat prevederile art. 2 alin. (1) și 3 și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, precum și cele ale art. 26 alin. (1) lit. b din Norma ASF nr. 20/2017. Susține că potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015, creditorii din asigurări se pot adresa concomitent și asigurătorului și că daunele morale trebuie cuantificate prin raportare la criterii obiective.

Recurentul-pârât a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident formulat, recurentul-reclamant A solicită admiterea căii de atac și casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că au fost încălcate prevederile art. 1349 art. 1385 și ale art. 1391 alin. (2) coroborat cu art. 1381 C. civ., fratele victimei fiind îndreptățit la acoperirea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a morții rudei sale.

Recurentul-reclamant a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, recurentul-reclamant a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului principal, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Recurentul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, se observă că acesta vizează decizia civilă nr. 114 din 26 ianuarie 2024 prin care Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă a respins apelurile formulate de reclamant și pârât împotriva sentinței civile nr. 1742 din 28 iunie 2023 a Tribunalului București. Instanța de fond admisese în parte cererea de chemare în judecată, anulase decizia nr. 51076 din 29 septembrie 2022, emisă de pârât, și îl obligase pe acesta la plata către reclamant a sumei totale de 15.000 euro (în echivalent în lei raportat la cursul oficial al BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a decesului fratelui său în accidentul auto de la 16 iunie 2021.

Față de obiectul acțiunii și față de faptul că autoturismul implicat în accident fusese asigurat de Societatea B S.A., aflată în procedura falimentului, și văzând și dispozițiile art. 11 și art. 12 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, instanța supremă reține că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, ”nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.”

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, iar potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, „dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019”. Se reține și că dispozițiile art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 modifică doar alin. (2) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013, dispozițiile alin. (1) din aceeași lege rămânând în vigoare, în forma precitată.

Înalta Curte, față de prevederile art. 24 C. proc. civ., constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 22 noiembrie 2022, ulterior datei de 1 ianuarie 2019, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 483 alin. (2) din același cod, în forma modificată.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Analizând recursul incident declarat de recurentul-reclamant A, față de dispozițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., potrivit cărora recursul incident rămâne fără efect dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului și având în vedere soluția de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, instanța supremă urmează a constata ca rămas fără efect recursul incident.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva deciziei civile nr. 114 din 26 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă, iar în temeiul art. 491 raportat la art. 472 și la art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-reclamant A împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURATILOR împotriva deciziei civile nr. 114 din 26 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-reclamant A împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.