ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 22.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, contestație împotriva deciziei nr. 51145/30.09.2022, prin care a solicitat anularea deciziei și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 euro.

Prin sentința civilă nr. 2338 din data de 10.10.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus admiterea în parte a cererii, fiind anulat art. 2 din decizia atacată. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a diferenței de 170.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.159,71 RON.

Prin decizia civilă nr. 284A din 19 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, instanța a admis apelul declarat de apelantul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2338/10.10.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A.; a schimbat, în parte sentința apelată, în sensul că a redus cuantumul diferenței de despăgubire și cel al cheltuielilor de judecată la care a fost obligată intimata, la suma de 20.000 RON, respectiv la suma de 2000 RON.

Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, iar, în subsidiar, în rejudecare, respingerea apelului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și admiterea apelului declarat de reclamantă.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar, în C. proc. civ., în art. 457.

În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 51145/30.09.2022, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, și obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daunelor morale, ca urmare a accidentului de circulație din data de 16.06.2021.

În acest context, constată Înalta Curte că litigiul de față vizează acordarea daunelor morale de către Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul atribuțiilor acestuia instituite prin Legea nr. 213/2015. Conform art. 11 din acest act normativ, Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege, iar art. 12 alin. (1) prevede că orice persoană dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) care invocă un drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-un contract de asigurare valabil poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere scrisă adresată Fondului, fără a aduce atingere prevederilor art. 2^2 alin. (2); ulterior, în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor cuvenite de la Fond, acesta formulează o cerere de plată motivată, în condițiile art. 14.

Reiese, deci, că pretențiile formulate împotriva Fondului de Garantare a Asiguraților se subsumează noțiunii de "creanță de asigurări" și sunt pretinse în temeiul unui contract de asigurare. Consecutiv, acest tip de litigii se încadrează în categoria litigiilor din materia asigurărilor.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 13 alin. (5

1

) din Legea nr. 213/2015, hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Observând, totodată, că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 22 noiembrie 2022, notează instanța supremă că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Astfel, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel. Printre aceste litigii se regăsesc și cele pronunțate în materia asigurărilor.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 248A din 19 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., după cum în mod corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 248A din 19 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 248A din 19 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.