ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.10.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1737/2024

HOTĂRÂRE
09.10.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1737/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 august 2017 pe rolul Tribunalului Timiș – Secția a II-a Civilă, sub nr. x/30/2017, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A. și intervenientul forțat C, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.749,81 lei, reprezentând despăgubiri materiale și la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta B S.A. a invocat excepția de netimbrare a acțiunii și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Intervenientul forțat C a formulat întâmpinare prin care a invocat necesitatea suspendării pricinii până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/325/2015 al Judecătoriei Timișoara, în care reclamantul din acest dosar are calitate de pârât, ulterior fiind chemat în judecată și intervenientul forțat în aceeași cauză. A invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a asigurătorului său, în considerentul în care vinovat de producerea accidentului, astfel cum s-a stabilit de organele de poliție, este însuși reclamantul. Intervenientul forțat a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva abordării în drept a acesteia, prin raportare la paragraful referitor la taxa judiciară de timbru, în sensul că reclamantul înțelege să-și fundamenteze demersul judiciar dintr-o perspectivă penală, cu toate că și-a configurat o acțiune judiciară sub forma și rigorile legii civile, abordarea învederată nefiind reglementată de vreo normă astfel încât să poată îmbrăca o formă admisibilă și abordabilă în fața instanțelor judecătorești.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul A a arătat că este de acord cu suspendarea pricinii până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/325/2015 al Judecătoriei Timișoara. De asemenea, reclamantul a solicitat instanței respingerea excepțiilor invocate de intervenientul forțat.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2018, Tribunalului Timiș – Secția a II-a Civilă a admis excepția de necompetență funcțională a Secției a II-a Civilă a Tribunalului Timiș și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Timiș.

Ca urmare a declinării de competență, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – Secția I Civilă sub nr. x/30/2017*.

Prin încheierea din 29 martie 2018, Tribunalul Timiș – Secția I Civilă a admis excepția de necompetență funcțională a Secției I Civilă a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă a Tribunalului Timiș. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecata cauzei.

Examinând conflictul negativ de competență, prin sentința nr. 268 din 8 iunie 2018, Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă a Tribunalului Timiș.

Ca urmare a regulatorului de competență, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – Secția a II-a Civilă sub nr. x/30/2017**.

La termenul de judecată de la 28 noiembrie 2018 a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/325/2015 al Judecătoriei Timișoara.

La termenul de judecată de la 21 aprilie 2021, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății.

La termenul de judecată de la 12 mai 2021, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului forțat, invocată de intervenientul forțat, motivele fiind cuprinse în încheierea corespunzătoare.

Prin notele scrise înregistrate la 3 noiembrie 2021, reclamantul A a solicitat instanței să ia act de majorarea cuantumului daunelor materiale, de la suma de 2.749,81 lei, la suma de 189.877 lei, reprezentând jumătate din venitul net pe care îl mai putea realiza muncind până la limita de pensionare, deși suma ar putea fi mai mult mare datorită unor posibile avansări la locul de muncă, prime etc., precum și datorita faptul că salariul minim net pe economie crește în fiecare an, cu luarea în considerare a culpei comune.

Prin notele scrise înregistrate la 12 februarie 2022, pârâta B S.A. a solicitat instanței admiterea excepției netimbrării, a excepției tardivității și a excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la majorarea pretențiilor realizată de către reclamant prin notele scrise înregistrate la 3 noiembrie 2021.

La termenul de judecată de la 14 ianuarie 2022, instanța a constatat că reclamantul este decăzut din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, cu referire la solicitarea de majorare a cuantumului despăgubirilor cu suma de 187.128 lei pentru acoperirea daunelor materiale constând în pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă, din notele scrise înregistrate la 3 noiembrie 2021 (calificate a reprezenta o cerere adițională).

Prin notele scrise înregistrate la 18 ianuarie 2022, reclamantul A a solicitat instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 189.877 lei cu titlu de daune materiale, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 117 din 4 martie 2022, Tribunalul Timiș – Secția a II-a Civilă a admis în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B S.A. și intervenientul forțat C; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.375 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și suma de 600.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale; a respins cererea pentru diferența până la suma de 2.750 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și pentru diferența până la 1.000.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 7.428 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 339/A din 19 iunie 2023, Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii a respins ambele apeluri.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs principal, iar reclamantul recurs incident.

Prin memoriul de recurs, pârâta B S.A. a solicitat instanței să admită calea de atac formulată și să caseze decizia atacată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că suma de 600.000 lei acordată reclamantului de către instanța de fond și confirmată de curtea de apel nu a fost corect stabilită deoarece accidentul s-a produs din culpa comună a reclamantului și a intervenientului-forțat, iar față de suma de 1.000.000 lei solicitată prin cererea de chemare în judecată, valoarea corectă ar fi fost 500.000 lei. Autoarea căii de atac arată că reclamantul nu a precizat că suma solicitată a avut în vedere și procentul de culpă, astfel cum greșit a reținut curtea de apel. Menționează că raportul de expertiză prin care a fost stabilit procentul de culpă de 50% în sarcina reclamantului este ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată. Susține că au fost greșit aplicate prevederile art. 1371 alin. (1) C. civ.

Recurenta-pârâtă apreciază că au fost aplicate greșit și prevederile art. 28 și ale art. 50 alin. (1) lit. f) din Norma nr. 23/2014 și consideră că valoarea daunelor ar trebuie redusă cel puțin la jumătate față de cele solicitate inițial, atât pe considerentul culpei comune, cât și față de jurisprudența în materie.

Aceeași parte susține că au fost încălcate dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. referitor la modificarea cererii de chemare în judecată față de rezultatul raportului de expertiză prin care s-a reținut culpa comună, însă reclamantul a invocat această chestiune tardiv, cu ocazia dezbaterii fondului. Arată că a fost încălcat și principiul contradictorialității.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident declarat, reclamantul A a solicitat casarea în parte a deciziei atacate, respectiv acordarea daunelor materiale în cuantum de 187.128 lei.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că prin notele scrise depuse la instanța de fond la 3 noiembrie 2021 a majorat cuantumul daunelor de la suma de 2.749,81 lei la suma de 189.877 lei și că, în mod greșit, instanța a respins această cerere, considerând-o tardivă. Aceeași parte arată că au fost greșit aplicate prevederile art. 26 alin. (2) lit. b) din Norma 23/2014 și ale art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului incident, iar în subsidiar respingerea acestuia.

Prin întâmpinarea depusă față de recursul principal, recurentul-reclamant a susținut că nu există motive de nelegalitate.

Pe baza cererilor de recurs și a întâmpinărilor, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că ambele recursuri sunt admisibile în principiu.

Prin încheierea din 20 martie 2024 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 22 mai 2024 a fost respinsă excepția nulității recursurilor, cu motivarea că din cererile de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și s-a stabilit termen de judecată la 9 octombrie 2024, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu privire la recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B S.A., instanța supremă va înlătura criticile subsumate de autoarea căii de atac pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin care se invocă încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) din același cod și a principiului contradictorialității întrucât pretinsa nerespectare a normelor de procedură se raportează la stadiul de fond al litigiului. În mod concret, recurenta-pârâtă susține că tribunalul ar fi încălcat dispozițiile art. 14 și pe cele referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată întrucât nu a pus în discuția părților invocarea sau nu de către reclamant a culpei comune în producerea accidentului. Or, acest aspect a fost dezbătut la termenul de la 14 ianuarie 2022, când reclamantul și pârâta au fost reprezentați și au pus concluzii, astfel că nu se poate susține că instanța și-a întemeiat hotărârea pe motive care nu au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii. De altfel, și curtea de apel a apreciat în același sens deoarece a constatat că valoarea daunelor morale solicitată de reclamant a avut în vedere culpa comună a acestuia și a intervenientului forțat în producerea accidentului și a menținut soluția instanței de fond.

Înalta Curte nu va avea în vedere susținerile referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 28 și ale art. 50 alin. (1) lit. f) din Norma nr. 23/2014 și ale art. 1371 C. civ., prin care se contestă cuantumul daunelor acordate întrucât acestea nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate care să poată fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Autoarea căii de atac este nemulțumită de modul în care curtea de apel a apreciat asupra chestiunilor de netemeinicie referitoare la valoarea daunelor morale raportat la vătămarea suferită de reclamant.

În ceea ce privește recursul incident declarat recurentul-reclamant A, instanța supremă va înlătura criticile prin care autorul căii de atac invocă încălcarea dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. din perspectiva menținerii de către instanța de apel a soluției de respingere ca tardivă a cererii modificatoare formulate de acesta la 3 noiembrie 2021.

Curtea de apel a reținut, raportat la actele dosarului, că solicitarea formulată de reclamant de a se majora cuantumul daunelor materiale cu suma de 187.128 lei, reprezentând venitul din muncă nerealizat până la împlinirea vârstei de pensionare, este o cerere nouă, cu obiect diferit față de cererea cu care deja fusese învestită instanța, privind plata cheltuielilor medicale. Art. 204 alin. (1) C. proc. civ. dispune că reclamantul poate să își modifice cererea, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen la care acesta este legal citat. Or, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 28 august 2017, la termenul de la 26 septembrie 2018, cu procedura legal îndeplinită, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar notele scrise prin care a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale au fost depuse abia la 3 noiembrie 2021. Curtea de apel nu a relevat nicio împrejurare care l-ar fi împiedicat pe reclamant să își modifice cererea de chemare în judecată înăuntrul termenului prevăzut de lege. Astfel, în mod corect instanța de prim control judiciar a respins acest motiv de apel, cu respectarea tuturor normelor de procedură și fără ca această soluție să producă recurentului vreo vătămare care să atragă anularea deciziei.

Instanța supremă constată că recurentul-reclamant nu a formulat critici care să poată fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, invocarea acestui text de lege fiind formală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B S.A. și recursul incident declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 339/A din 19 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge ca nefondate recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B S.A. și recursul incident declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 339/A din 19 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3175/2018
civ., competența materială a judecătoriei se referă la orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar, valoarea obiectului pricinii, raportat la prevederile art. 98 alin. (1) C. proc. civ., este de 42.000 RO
ÎCCJ 2020-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2020
Ședința publică din data de 17 iunie 2020 Asupra cauzei de față, reține următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 04.01.2017, sub nr. x
ÎCCJ 2020-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1655/2020
Ședința publică din data de 23 septembrie 2020 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub număr de dosar x/2016, reclamanta
ÎCCJ 2021-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 328/2021
Ședința publică din data de 16 februarie 2021 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12.04.2017 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. și, în
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2600/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2193/3.03.2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. și a fost admisă acțiunea civilă formulată
Sursă