ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3175/2018

Prin decizia nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. și a admis apelul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților București declarat împotriva sentinței civile nr. 759 din data de 18 aprilie 2017 pronunțate de Tribunalul Timiș. A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului A. ca inadmisibilă.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 noiembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 29 noiembrie 2017, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 23 februarie 2018, asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să îi fie plătite sumele de 42.000 RON, reprezentând daune materiale, și de 100.000 euro, reprezentând daune morale.

În cuprinsul aceluiași raport s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Totodată, s-a menționat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Raportorul a arătat că în ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale în practica judiciară au fost exprimate două opinii, și anume într-o opinie, s-a considerat că sunt admisibile recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate în apel de către curțile de apel după data de 20 iulie 2017 (data publicării în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I a deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017), indiferent de data inițierii procesului, iar, într-o altă opinie, s-a apreciat că decizia Curții Constituționale își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute sub legea sub care a început procesul.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părților, recurentul-reclamant A. și intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților neformulând puncte de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Intimatul-intervenient B. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Față de cele reținute prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a prezentului recurs și de împrejurarea că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se află înregistrate dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept evidențiate și în cauza pendinte, prin încheierea de ședință din data de 8 mai 2018, Înalta Curte a dispus întocmirea unui supliment la raport în vederea exprimării de către părți a punctelor de vedere referitoare la incidența dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 14 mai 2018 a fost întocmit suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia fiind redate opiniile exprimate până la acel moment la nivelul secției cu privire la aplicarea în timp a efectelor deciziei nr. 369 din data de 30 mai 2017 a Curții Constituționale. Totodată, s-a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată pentru a pronunța o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea acestei probleme de drept. De asemenea, au fost reținute dispozițiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora după sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru delegarea unor chestiuni de drept, cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.

Suplimentul la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la acesta.

La data de 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat asupra problemei de drept supuse analizei în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, reținută și în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentului recurs și al suplimentului întocmit la acesta.

Prin rezoluția din data de 19 iunie 2018, în cauză a fost fixat termen la data de 25 septembrie 2018, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

La data de 6 noiembrie 2015, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.A. și B. solicitând să îi fie plătite sumele de 42.000 RON, reprezentând daune materiale, și de 100.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferința produsă prin fapta culpabilă a pârâtului B. care avea asigurare R.C.A. valabil încheiată la pârâta S.C. C. S.A. și obligarea pârâților la plata unei prestații periodice lunare echivalentă cu 20% din venitul mediu pe economiei, precum și actualizarea cu indicele de inflație la data efectivă a plății, de la data producerii accidentului rutier, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea depusă la data de 23 noiembrie 2015, recurentul-reclamant a precizat că valoarea pretențiilor sale este de 42.000 RON, reprezentând daunele materiale, și 100.000 euro, reprezentând daunele morale. A arătat că suma de 100.000 solicită să fie actualizată, la data efectivă a plății și a menționat că la data formulării acțiunii aceasta echivala cu 445.000 RON.

Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 10274 din data de 15 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Timiș, reținând, în esență, că, potrivit art. 94 C. proc. civ., competența materială a judecătoriei se referă la orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar, valoarea obiectului pricinii, raportat la prevederile art. 98 alin. (1) C. proc. civ., este de 42.000 RON, reprezentând daune materiale, și 100.000 euro, reprezentând daune morale.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2016, a modificat calitatea procesuală a numitului B., din pârât, așa cum a fost indicat în cererea de chemare în judecată, în cea de intervenient forțat, așa cum a fost precizată la acel termen de judecată de către reprezentanta reclamantului și a dispus înlocuirea în calitate de pârât a S.C. C. S.A. - în insolvență cu Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința civilă nr. 759/PI din data de 18 aprilie 2017, Tribunalul Timiș a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și intervenientul forțat B., având ca obiect pretenții.

A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune morale și a sumei de 35.250 RON cu titlu de daune materiale, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective și a respins, în rest, acțiunea. A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Prin decizia nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. și a admis apelul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților București declarat împotriva sentinței civile nr. 759 din data de 18 aprilie 2017 pronunțate de Tribunalul Timiș. A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului A. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

În speță, hotărârea atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-un litigiu evaluabil în bani, a cărui valoare se situează sub plafonul de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016.

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din data de 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din data de 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din data de 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidentă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili, conform deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept menționată anterior, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant la data de 6 noiembrie 2015, astfel cum acesta a fost precizat prin cererea depusă la data de 23 noiembrie 2015, îl reprezintă o acțiune în pretenții, valoarea acestora, în raport de care a fost stabilită și competența de soluționare a litigiului, fiind de 42.000 RON, reprezentând daunele materiale și de 100.000 euro, reprezentând daunele morale.

Prin urmare, întrucât cererea de chemare în judecată, formulată anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369 din data de 30 mai 2017, vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depășește pragul de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia nr. 623 A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin aplicarea deciziei nr. 52/2018 a de Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Având în vedere considerentele expuse și în raport de normele legale menționate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.09.2018.