ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2020

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2017 la data de 27 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C., ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale cauzate prin producerea accidentului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1357, 1382, 1385, 1386, 1391 din C. civ. și prevederile O.U.G. nr. 54/2016.

Prin încheierea civilă din data de 27 februarie 2018, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență funcțională a prezentei secții și a trimis cauza, spre competentă soluționare, secției I civilă.

Prin încheierea civilă din data de 3 aprilie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Timiș, secția I civilă, în soluționarea cauzei.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă a Tribunalului Timiș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință:

A suspendat, din oficiu, soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență ivit.

Prin Sentința civilă nr. 277 pronunțată în camera de consiliu la data de 11 iunie 2018 în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a acțiunii în pretenții formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C., în favoarea secției II-a civilă, pentru profesioniști a Tribunalului Timiș.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă sub nr. x/2017**.

Prin Sentința civilă nr. 953/2018 din 16 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și a obligat pârâta la plata sumei de 85.000 de RON către reclamant, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.814 RON, proporțional cu pretențiile admise.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel principal reclamantul A., solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare, majorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, în acord cu cele solicitate prin acțiunea introductivă, precum și acordarea cheltuielilor de judecată în întregime.

Pârâta B. S.A. a declarat apel incident, solicitând, în principal, schimbarea, în tot, a sentinței apelate, în sensul, respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a renunțat la dreptul său de creanță și obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezilor depuse la dosarul de fond la termenul din data de 2 octombrie 2018; în subsidiar, pârâta a solicitat schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul, diminuării daunelor morale acordate reclamantului și respingerii, în rest, a acțiunii, ca neîntemeiată; cu privire la petitul accesoriu formulat de reclamant referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, pârâta a solicitat aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ. și pe cale de consecință, admiterea acestuia în măsura admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 413/A din 21 mai 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a respins atât apelul declarat reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 953 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul C., cât și apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de pârâta B. S.A.

La data de 2 iulie 2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 413/A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 august 2019.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În cadrul memoriului cuprinzând motivele de recurs, recurentul-reclamant a arătat că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală în ceea ce privește cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, pe care l-a apreciat drept jignitor pentru suferința îndurată.

În acest sens, a făcut referire la practica judiciară, precizând că sumele acordate pentru același tip de suferințe sunt mult mai mari, iar circumstanțele cauzei nu justifică un altfel de tratament.

A menționat că leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 85 de zile, urmând ca asupra unei infirmități permanente să se aprecieze printr-o noua expertiză medico-legală.

De asemenea, a precizat că, urmare accidentului, a suferit un traumatism cerebral, fiind internat la Spitalul Județean din Timișoara și supus imediat unei intervenții chirurgicale, împrejurare care l-a împiedicat să ajungă atât la soția sa, care era internată în spital, cât și la înmormântarea mamei sale.

Relatând schimbările profunde de comportament ce au survenit după accident, a făcut referire și la împrejurarea că nu mai poate lucra și nu își mai poate întreține familia, dar și la împrejurarea că urmează să fie supus unei noi intervenții chirurgicale la nivelul capului.

În concluzie, a arătat că determinarea prejudiciului moral solicitat trebuie să corespundă tuturor consecințelor negative produse și implicațiilor lor.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 13 septembrie 2019, intimata-pârâtă B. S.A a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18 septembrie 2019, prin care a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a precizat că, în situația în care recursul va fi admis în principiu, este de acord cu soluționarea acestuia de către completul de filtru, conform dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit de către magistratul asistent raportor desemnat, în baza art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a apreciat că recursul este admisibil și a fost declarat în termenul legal, fiind legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, magistratul asistent raportor a considerat că recursul declarat în speță este nul, deoarece dezvoltarea criticilor formulate de recurent nu poate fi analizată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepțiile netimbrării și nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 raportat la cele ale 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea.

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor civile urmare Ordonanței de clasare din 23 mai 2017 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în Dosarul penal nr. x/2017, prin care, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 16 lit. e) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind pe numitul C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) C. pen., ca urmare a faptului că persoana vătămată, recurentul-reclamant A., nu a formulat plângere prealabilă.

Prezenta cauză are ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciul decurgând din accidentul cercetat în Dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C. civ.

Ca atare, în ceea ce privește timbrajul, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul formulat fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

În consecință, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, se reține că, recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Concret, pentru ca susținerile dezvoltate de recurentul-reclamant să se încadreze în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., acesta trebuie să invoce fie încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, aducând argumente din care să rezulte că acestea norme nu au fost corect aplicate situației de fapt stabilite de instanța de apel, fie nemotivarea deciziei recurate sau motivarea acesteia cu reținerea unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

În recursul declarat, recurentul-reclamant critică soluția instanței de apel exclusiv în ceea ce privește cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, precizând că sumele acordate pentru același tip de suferințe sunt mult mai mari, că leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 85 de zile, că, datorită accidentului, a suferit un traumatism cerebral, necesitând o intervenție chirurgicală, împrejurare care l-a împiedicat să ajungă atât la soția sa, care era internată în spital, cât și la înmormântarea mamei sale. A mai invocat schimbări profunde de comportament survenite după accident, împrejurarea că nu mai poate lucra și nu își mai poate întreține familia, precum și iminența unei noi intervenții chirurgicale la nivelul capului, concluzionând că nivelul daunelor morale stabilite de instanța de apel nu corespunde în integralitate consecințelor negative ale accidentului.

Înalta Curte reține că argumentele invocate în dezvoltarea motivelor recurs trebuie să se grefeze pe legalitatea hotărârii atacate, nu pe chestiuni de fapt deduse judecății în fața instanței de apel, întrucât, în considerarea specificului căii de atac a recursului, examinarea aspectelor de netemeinicie sunt excluse analizei instanței de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de apel, care să se subsumeze dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În realitate, criticile formulate constau, exclusiv, în aspecte legate de temeinicia hotărârii recurate, recurentul-reclamant fiind nemulțumit de modul în care instanța de apel a stabilit, în baza probelor administrate și a propriilor aprecieri asupra situației de fapt incidente în speță, cuantumul daunelor morale cuvenite acestuia.

Susținerile cuprinse în dezvoltarea motivelor de recurs, legate de modul incorect în care instanța de apel a apreciat asupra criteriilor de stabilire a cuantumului daunelor morale, cum sunt intensitatea suferințelor morale și fizice produse ca urmare a accidentului sau impactul psihic al acestui eveniment, nu pot fi considerate critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., deoarece vizează strict aspecte de netemeinicie și, astfel, exced controlului instanței de recurs.

În consecință, Înalta Curte consideră că recurentul-reclamant a invocat doar formal textele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât pretinsa greșită analiză a criteriilor de evaluare a cuantumul daunelor morale nu poate fi considerată o critică circumscrisă cazurilor de casare arătate, nici celorlalte motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susținerilor recurentului-reclamant neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 413/A din 21 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.

GGC - NN