ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 11 februarie 2022, sub nr. x/108/2022, reclamanții A S.R.L și B în calitate de asociat al societății A S.R.L. au chemat în judecată pârâții C S.R.L., D S.R.L și E, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a acordului de reziliere încheiat între pârâtul E, în calitate de administrator al D S.R.L., și C S.R.L., cu începere de la 31 octombrie 2021, având ca obiect contractul de subînchiriere nr. 14 din 12 iulie 2016 și a actului adițional nr. 9 la același contract de subînchiriere pentru cauză ilicită, și constatarea nulității absolute a noului contract de închiriere încheiat între pârâta C S.R.L. și D S.R.L., ca act subsecvent acordului de reziliere; constatarea tacitei relocațiuni a contractului de subînchiriere nr. 14 din 12 iulie 2016, prelungit prin actul adițional nr. 9 din 4 noiembrie 2020, prin acordul tacit al părților pe o perioada nedeterminată și, în consecință, dispunerea evacuării din spațiul situat în Arad, (..), jud. Arad a pârâtei D S.R.L., și reintegrarea societății A S.R.L. în spațiul descris mai sus; reîmposedarea societății A S.R.L. cu toate bunurile mobile existente în spațiul închiriat la 30 octombrie 2021, atât cele ce sunt proprietatea reclamantei, cât și cele pe care le deține în baza contractelor de comodat în folosință gratuită cu Asociația Sportivă A conform registrului imobilizărilor; obligarea pârâtei de rang III la plata către reclamantă a unei despăgubiri în cuantum de 6.000 euro pentru perioada 1 noiembrie 2021 – 30 ianuarie 2022, în solidar cu pârâtul E, cu titlu de venit nerealizat ca urmare a actelor frauduloase săvârșite de către aceasta în dauna societății, cu obligarea acesteia la plata în continuare a sumei de 2.000 euro/lună echivalent în lei până la finalizarea definitiva a prezentei cauze; excluderea asociatului-administrator E din societatea A S.R.L. în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 9 capitolul IX din Actul constitutiv al societății; preluarea integrală de către B a întregului capital social în procent de 100% a părților sociale, ca urmare a excluderii asociatului-administrator E și continuarea activității în cadrul A S.R.L. în spațiul (sediul social) situat în Arad, (..), jud. Arad; cu cheltuieli de judecată.

Pârâții A S.R.L. și E au formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, în principal, să se dispună excluderea asociatului administrator B din societatea A S.R.L. în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 9 din Actul constitutiv al societății și preluarea de către E a întregului capital social în procent de 100% a părților sociale, ca urmare a excluderii asociatului administrator B. În subsidiar, au solicitat instanței să dispună dizolvarea societății A S.R.L., urmând ca după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești să se procedeze la lichidarea și radierea societății potrivit dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin sentința civilă nr. 665 din 22 septembrie 2022, Tribunalul Arad - Secția a II-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții A S.R.L., prin administrator B, și B în contradictoriu cu pârâții D S.R.L., C S.R.L. și E, având ca obiect nulitate contracte, excludere asociat, despăgubiri. A admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții A S.R.L., prin administrator B, și B și, în consecință, a dispus dizolvarea A S.R.L. A respins cererea reconvențională în rest. A obligat reclamantul B la plata către pârâta C S.R.L. a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A S.R.L., prin administrator B, și B, iar pârâtul E a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 592/A din 6 decembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins ambele apeluri și a obligat reclamanții să-i achite intimatei-pârâte C S.R.L. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A S.R.L. și B, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorii căii de atac susțin că instanța de apel, în mod greșit, nu a reținut incidența dispozițiilor art. 197 coroborat cu art. 237 alin. (2) și art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990 și a art. 218 și art. 1309 C. civ. Arată că pârâtul E, care deținea calitate de asociat al societății A S.R.L., a efectuat mai multe operațiuni printre care înființarea unei noi societăți, D S.R.L., cu același obiect de activitate, transferul unor bunuri către noua societate și încheierea unui contract de locațiune. Consideră că aceste acte juridice au fost încheiate cu încălcarea art. 5 din actul constitutiv și art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990 și că înființarea unei noi societăți, fără a îl înștiința pe celălalt asociat, dovedește intenția frauduloasă a pârâtului. Precizează că rezilierea contractului de locațiune a determinat Oficiul Național al Registrului Comerțului să notifice societatea A S.R.L. în vederea dizolvării. Susține că pârâții E și societatea D S.R.L. au folosit fără drept aparatura de fitness. Apreciază că pârâtul și-a depășit puterile de reprezentare, iar intimata C a răsturnat prezumția de bună-credință întrucât prin întâmpinarea depusă și prin răspunsul la interogatoriu a recunoscut că avea cunoștință de prevederile actului constitutiv al societății A S.R.L.

Recurenții-reclamanți au indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-pârâți D S.R.L., A S.R.L. și E a depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă C S.R.L. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte constată că susținerile pe care recurenții le subsumează acestui caz de casare nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate întrucât reprezintă, în cea mai mare parte, o reluare a motivelor de apel cărora instanța de prim control judiciar le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei. Astfel, recurenții-reclamanți aduc din nou în discuție istoricul relațiilor dintre părți, expunând o succesiune de fapte și afirmații, pentru ca ulterior să se refere la aceleași aspecte legate de pretinsa depășire de către pârât a puterilor de reprezentare, încălcarea prevederilor actului constitutiv, înființarea unei societăți cu obiect de activitatea concurent. În același timp, autorii căii de atac nu formulează critici față de considerentele deciziei recurate și față de statuările prin care curtea de apel a concluzionat de ce este corectă soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată și de dizolvare a societății A S.R.L.

Art. 483 alin. (3) C. proc. civ. trasează regula că în recurs, Înalta Curte examinează legalitatea hotărârii recurate. Aceasta presupune necesar ca motivele de casare să releve precis greșelile comise în apel, ca o consecință a încălcării normelor de drept, fiind inadecvat ca recursul să reprezinte doar o reiterare a motivelor de apel.

Instanța supremă mai reține că încălcarea dispozițiilor art. 197 și art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990 sunt invocate omisso medio, fără a fi fost supuse analizei instanței de apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți A S.R.L. și B împotriva deciziei civile nr. 592/A din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimata-pârâtă C S.R.L. Instanța supremă reține că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenței acestora. Față de faptul că partea a depus la dosar un extras de cont din 16 octombrie 2024, conform înscrisului aflat la fila (…), fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistența juridică și în care indică un contract de asistență juridică cu număr diferit față de cel menționat în împuternicirea avocațială depusă la fila (…), și fără a fi însoțit de factura fiscală, instanța supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A S.R.L. și B împotriva deciziei civile nr. 592/A din 6 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă C S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.