ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, la 27 februarie 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., C. S.R.L. și Unitatea Administrativ-Teritorială TIMIȘOARA, prin PRIMĂRIA ORAȘULUI TIMIȘOARA, a solicitat: a) în temeiul art. 1.810 C. civ., să se constate tacita relocațiune cu privire la contractele de închiriere nr. x din 27 iunie 2019 și nr. 60 din 11 septembrie 2019, împreună cu actele adiționale nr. x și 2 din 1 aprilie 2022, ajunse la termen la data de 1 noiembrie 2022, ca urmare a achitării în continuare a chiriei aferente lunilor noiembrie și decembrie 2022; b) în temeiul art. 1.786 C. civ., să se constate neîndeplinirea de către pârâta C. S.R.L., în calitate de locator, a obligației legale și contractuale de a asigura folosința liniștită și utilă a imobilelor ce fac obiectul actelor juridice menționate anterior, întrucât pârâta nu deține calitatea de proprietar/titular al unui drept de administrare cu privire la aceste bunuri, pe care le-a dat nelegal în folosință; c) în temeiul art. 1.248 C. civ., să se constate nulitatea relativă a contractelor de închiriere și a actelor adiționale sus-menționate, întrucât consimțământul reclamantei, în calitatea de locatar, la încheierea actelor adiționale, a fost viciat prin dol; d) anularea contractelor de locațiune 3 din 27 iunie 2019 și nr. 60 din 11 septembrie 2019, și a actelor adiționale la acestea, precum și repunerea părților în situația anterioară; e) obligarea pârâtei C. S.R.L. la restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de chirie în perioada 1 aprilie - 1 noiembrie 2022, în cuantum de 205.800 RON; f) raportat la tacita relocațiune și în temeiul art. 1.254 alin. (3) C. civ., ca efect al anulării contractelor și actelor adiționale, precum și la restabilirea situației anterioare, obligarea pârâtului B., în solidar cu pârâta C. S.R.L., la restituirea către reclamantă a sumei totale de 29.480 RON, reprezentând prețul chiriei pentru luna decembrie 2022, în baza contractelor de locațiune, astfel cum au fost modificate prin actele adiționale, achitat de către reclamantă prin ordinele de plată din 8 decembrie 2022, respectiv 20 decembrie 2022, în contul pârâtului B., la indicația acestuia din urmă, în calitate de asociat unic și administrator al pârâtei C. S.R.L.; g) raportat la tacita relocațiune și în temeiul art. 1.254 alin. (3) C. civ., ca efect al anulării contractelor și actelor adiționale, precum și la restabilirea situației anterioare, obligarea pârâtei C. S.R.L. la restituirea sumei de 39.000 RON, reprezentând prețul chiriei aferente lunii noiembrie 2022, achitată de reclamantă prin virament bancar în contul pârâtei; h) obligarea pârâților C. S.R.L. și B. la restituirea tuturor bunurilor proprietatea reclamantei, consemnate în procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc în luna aprilie 2023; i) acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.248, art. 1.254, art. 1.778, art. 1.786, art. 1.789 și ale art. 1.831 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 611/PI din 21 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantă, care a fost obligată la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 12.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. a formulat apel.
Prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins cererile în probațiune formulate de apelanta-reclamantă, prin avocat, ca nefiind utile soluționării cauzei și după acordarea cuvântului în dezbateri asupra apelului, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 20 decembrie 2024.
Prin decizia nr. 656/A din 20 decembrie 2024, pronunțată de aceeași instanță, a fost respins apelul reclamantei, care a fost obligată la plata către intimații-pârâți B. și C. S.R.L. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii și a încheierii din 5 decembrie 2024, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, iar în subsidiar, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, a cărei soluționare face de prisos examinarea altor excepții sau a fondului cauzei, Înalta Curte reține următoarele:
Cu titlu prealabil, se impune a se evidenția faptul că, deși recurenta-reclamantă a înțeles să formuleze recurs atât împotriva deciziei instanței de apel, cât și împotriva încheierii din 5 decembrie 2024, la această dată au avut loc dezbaterile asupra apelului declarat, fiind dispusă amânarea pronunțării, astfel încât încheierea respectivă face parte integrantă din decizie.
Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 656/A din 20 decembrie 2024, în cadrul acestuia fiind formulate și critici cu privire la măsuri dispuse prin încheierea de dezbateri din 5 decembrie 2024.
În cauză, prin rezoluția premergătoare din 10 aprilie 2025, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 3.273,9 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, societatea fiind înștiințată cu privire la această obligație la data de 23 aprilie 2025, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.
De asemenea, prin citația transmisă pentru termenul din 23 septembrie 2025, instanța de recurs a informat, din nou, recurenta-reclamantă cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în procedura de regularizare a cererii de recurs, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila x, însă aceasta nu a îndeplinit obligația privind timbrajul.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din același act normativ stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare până la termenul de judecată, potrivit comunicărilor aflate la dosar, precum și faptul că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.
Referitor la cererea intimaților-pârâți C. S.R.L. și B. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 alin. (1) din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Raportat la aceste norme, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs, din care rezultă că acesta a fost achitat de societatea C. S.R.L.
Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului, Înalta Curte, reținând caracterul întemeiat al cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează să oblige recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata-pârâtă C. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 20 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte C. S.R.L. suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.