ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2018 pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, sub nr. x/3/2018, reclamanta S.C. A S.A. a chemat în judecată pârâții B, C, D, E, F, G, H, I și J, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata sumei de 140.696.765,93 lei, compusă din: suma de 109.810.055,41 lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încheierea contractului de novație nr. 375/24.06.2013 și a contractului de dare în plată nr. 1666/07.10.2013, prejudiciu determinat conform deciziei Curții de Conturi nr. 37/21.12.2015 și raportului de expertiză contabilă nr. 0596/05.02.2018 și din suma de 30.886.710,52 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă debitului solicitat, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data încheierii contractului de dare în plată, 07.10.2013, până la data formulării cererii de chemare în judecată, 30.03.2018, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată în continuare, până la data plății integrale a sumei pretinse, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2550/10.12.2020, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentant, invocată de pârâții B, C, F, G, J și K, a inadmisibilității cererii, invocată de pârâții E și K, a lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții H și K; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții D, E, B, C, F, G, J și K prin întâmpinare și a respins acțiunea ca prescrisă. A obligat reclamanta la plata sumei de 1.500 lei către pârâtul J, a sumei de 5.000 lei către pârâtul D, a sumei de 2500 lei către pârâtul L, a sumei de 2.500 lei către pârâtul F, a sumei de 2.500 lei către pârâta B și a sumei de 2.500 lei către pârâtul M, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel principal, iar pârâtul I apel incident.

Prin decizia civilă nr. 398A/10.03.2022, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a respins apelurile ca nefondate și a obligat apelanta-reclamantă la plata către intimații-pârâți B, C, și G, a sumei de 3.570 lei pentru fiecare și către intimatul-pârât J a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. A S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat în esență, că în speță este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind rezultatul încălcării normelor de drept material referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, făcând, totodată și o prezentare a situației de fapt din cauză.

La 14.06.2022 intimatul-pârât I a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea lui.

Prin întâmpinarea depusă la 16.06.2022, intimatul-pârât E a solicitat respingerea recursului.

De asemenea, pe calea întâmpinării formulate la data de 24.06.2022, intimații-pârâți B, C și G au invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 C. proc. civ., arătând că susținerile recurentei reiterează argumentele prezentate în apel, iar nu vizează aspecte de nelegalitate și tind la rejudecarea cauzei. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 29.06.2022 și intimatul-pârât J a depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului; în urma analizei, acesta a fost comunicat părților, care au fost înștiințate despre împrejurarea că pot depune puncte de vedere la raport; doar intimații B, C, G și N și-au exprimat punctele de vedere.

Prin încheierea din 24.05.2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepția nulității invocată de intimații-pârâți B, C și G, apreciind că dezvoltarea criticilor invocate în susținere face posibilă încadrarea acestora în motivele de nelegalitate statuate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a admis în principiu recursul, iar părțile au fost citate pentru dezbateri.

Prin încheierea din 11.10.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a constatat suspendat de drept recursul, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că în cursul judecării căii de atac, la 08.03.2023, a decedat intimatul J și nu s-a solicitat acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, iar prin rezoluția din 23.07.2024, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării și a dispus citarea părților.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 11.10.2023, când cauza a fost suspendată în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar de la acea dată părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, (data împlinirii termenului de perimare fiind 11.04.2024) fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și ale art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Potrivit prevederilor art. 451 C. proc. civ., aplicabile și în recurs conform art. 494 din același cod, culpa procesuală reținându-se în sarcina recurentei-reclamante, ca parte căzută în pretenții, aceasta va fi obligată la plata către intimații-pârâți G, B și C a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta fază procesuală, în sumă de 14.637 lei, reprezentând onorariu avocat, justificată cu înscrisurile depuse la filele (…) dosar recurs.

Cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul J, decedat pe parcursului judecării recursului, Înalta Curte stabilește că aceasta va rămâne nesoluționată, în condițiile în care în prezenta cale de atac nu s-a constituit cadrul procesual legal în vederea judecării acesteia, față de împrejurarea că, în cauză, nu s-a procedat la introducerea în proces a moștenitorilor defunctului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.A. împotriva deciziei civile nr. 398A/10.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți G, B și C a sumei de 14.637 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.